4,656 matches
-
la fel de mult În minte ceea ce s-a Întîmplat. Adică cele trei trăsături temperamentale se «amestecă» altfel la fiecare persoană. ─ Normal. Dacă ținem cont că fiecare om poate fi mai emotiv sau mai puțin emotiv, mai activ sau mai puțin activ, «frămîntînd În mintea lui» mai mult sau mai puțin ceea ce s-a Întîmplat, ne dăm seama că de modul În care se combină, se pot descrie cel puțin opt tipuri de temperament. Poate că le știi, dar n-ar fi rău
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
modul În care se combină, se pot descrie cel puțin opt tipuri de temperament. Poate că le știi, dar n-ar fi rău să ni le reamintim. Primul dintre ele ar caracteriza un om care este emotiv, activ și care «frămîntă mai mult» În mintea lui ceea ce s-a Întîmplat. E așa numitul temperament pasionat. Oamenii care au acest temperament, sînt de obicei dominatori, ambițioși, urmăresc să realizeze ceva important și tratează cu seriozitate ceea ce fac, familia, profesia și În general
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
aceea pot ajunge să fie nemulțumiți, mai puțin sociabili, par neîndemînatici, timizi, dar trăiesc cu intensitate sentimentul naturii. Al patrulea tip, temperamentul nervos, caracterizează oamenii emotivi, mai puțin activi, dar care uită ușor situațiile prin care trec și nui prea frămîntă ce s-a Întîmplat. De obicei sînt mai puțin obiectivi, și, pentru că le place să atragă atenția asupra lor, e posibil să nu se dea În lături de a se folosi chiar și de minciuni pentru a-și atinge scopul
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
să-i smulgă din acea stare de plictiseală, ceva care să-i impulsioneze, fiind atrași chiar și de anumite manifestări considerate de alți oameni ca fiind bizare, sau macabre. Al cincilea, temperamentul flegmatic, descrie oameni care sînt neemotivi, activi, care «frămîntă În mintea lor» mai mult timp ceea ce se Întîmplă. Acești oameni dovedesc multă stabilitate În ceea ce fac, sînt tenaci În realizarea a ceea ce și-au propus, au sentimente durabile, sînt ponderați, nu exagerează, sînt mai greu influențați de emoții sau
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
exact cînd trebuie, pentru că sînt preocupați să obțină o poziție din care să conducă, sau să obțină măcar succes social, apreciere publică. Cel de-al șaptelea tip, temperamentul apatic, e cel care cuprinde oameni neemotivi, cu activism redus și care frămîntă mult timp În minte Întîmplările prin care trec. De aceea sînt cam Închiși În ei, taciturni, nu prea Îi vezi să-și manifeste bucuria, nu le plac schimbările, sînt mai insensibili, nu le prea pasă de viața celor din jurul lor
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sacrifice, sau hai să nu fim atît de pesimiști și să ne imaginăm că deși ar Încerca, nu ar reuși să te facă să te simți mulțumit. Dacă sar Întîmpla așa, poți fi de acord că ar putea să te frămînte mai tîrziu și gîndul că, după toate eforturile tale de a rezista tentațiilor, singura «realizare» e aceea că sacrificiul tău nu ți-a adus ceea ce te așteptai și ai putea să regreți că n-ai profitat de ocaziile apărute? Nu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mai vede? Din destrăbălare porneau toate celelalte rele, era convins bătrînul. Ce conducători se puteau ridica dintr-un tineret stricat, ce turmă ar fi păstorit aceștia, cînd junii s-ar fi ridicat bărbați, cînd fetele ar fi ajuns mame? - se frămînta, mult prea Îngrijorat, străbunicul, o mumie aproa pe. Iar de foc și pucioasă aprinsă, cum ar fi vrut Antonia, de ce ar mai fi fost nevoie? Doar fumul fabricilor și al mașinilor și era destul pentru a sufoca, la un moment
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
popoare Vestului; și nici Estul, de cînd căzuse Zidul, nu era mai sfielnic; un război al religiilor - aproape pornit - ar fi avut, fie și În substrat, drept motiv chiar prea marea libertate a trupului, a simțurilor. Dar nu asta Îl frămînta pe Thomas acum, de soarta lumii se preocupau șefi de state și generali, filozofi și romancieri, bunica lui; el se gîndea la Juan, la Ann, nici pe ea nu avea să o mai vadă vreodată, dar Îi dorea să ajungă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
limpezești tu toate, va intra În rezonanță absolută Întreg cosmosul, pulbere o să ajungă - pentru asta, presimțind, unii au vrut, chiar În America, să interzică rock-ul, venise o nouă religie, numai praf, țărînă va ajunge totul; ce rost are să mă frămînt acum, Doamne, cu gîndul la ejaculații mei În eprubetă, ar fi fost mai bine dacă s-ar fi sufocat În prezervative cu arome de căpșuni, de banane ori de kiwi, În canalizarea orașului ori digerați de fetele cu ten frumos
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era adus la vedere mai mult răul, În vreme ce pe lume existau Încă fapte și lucruri Înălțătoare, pe care puteai să ți le apropii, dacă Încercai, asta Într-o variantă patetică; oricum, era loc de alegere. Nici nu merita să-ți frămînți prea mult mintea cu ceea ce era bine sau nu, viața te trăgea după ea fără să-ți dai seama; cel puțin așa trăise, trăia, Thomas. Cine să-l acuze și pentru ce? Nici măcar Ann. Ce-ar fi avut să spună
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plecat, salutînd cu două degete săltate spre borul unei pălării imaginare. Thomas era unul din nenorociții ăia, a vrut, poate, să dea de Înțeles cel căruia i se spunea Spartanul. Ori zisese doar așa, În vînt. Thomas, după ce s-a frămîntat o vreme, s-a liniștit. Mai era ceva: Thomas nu se obișnuise cu ideea că va trebui, cîndva, să moară. Venea o vreme; mai bine zis, se termina vremea. Înainte și după se contopeau, devenind un punct zero În care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
faza a doua, care l-a condus la o stare de comă... - Doamne! Nu se poate, Doamne! Este în comă băiatul meu? Tinu al meu este în comă la spital? aproape că țipă doamna Dobrescu, ridicându-se de pe scaun și frământându-și degetele întrun gest de disperare. Este o stare de leșin profund, doamnă... Se află, da, la spital! În secția în care lucrez eu, la terapie intensivă, dar nu este în pericol. Vă rog să mă credeți, scumpă doamnă! încercă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de ce s-a întâmplat acel accident în condiții neelucidate?... Toate gândurile mi se îndreaptă spre el. Și ale mamei la fel. Of, Marian Malciu Doamne! Dacă ar ști el, sărăcuțul, cât de mult îl iubim și cât de mult ne frământăm! Dar, din nefericire, gândul nostru nu-l poate atinge, nu-l poate readuce lângă noi cu totul... * * * ... În acel timp, era agitație mare în secția de reanimare a spitalului și, curând, în secția de terapie intensivă. Câțiva medici erau concentrați
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
toate tratamentele indicate, domnule doctor... Aveți puțin timp și pentru mine? Deocamdată este liniște deplină în toate saloanele și... - Și ce este cu asta, doamnă dragă? Pentru ce să îți acord timp? Nu înțeleg... - Doctore... Off! Știți bine ce mă frământă și nu vreți să-mi acordați nicio șansă, șopti Ofelia apropiindu-se la numai un pas de Eugen, fixându-i ochii cu cea mai languroasă privire posibilă. Doctore, chiar nu înțelegi cât de mult te iubesc și te doresc? Mda
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în brațe trupul doamnei Luiza, mama lui Iustin, pentru a o liniști. Nu a fost chiar ușor. Biata femeie s-a abținut până aproape de plecare. Se ambiționase să reziste, să nu-și dea în vileag teama și grijile care o frământau. Momentul care a rupt echilibrul păstrat cu stoicism a fost cel în care l-a îmbrățișat pe Iustin, de rămas bun, la ușa apartamentului. Atunci a izbucnit în lacrimi și l-a strâns pătimaș, tremurând din tot trupul. Marian Malciu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am cunoscut niciodată numele de familie... Dacă poți, iartă-mă, Eugen! - Păi, da! Ajunserăm ca muierile... Iartă-mă! Ești iertat dinainte de a greși, oricum. Te înțeleg foarte bine și realizez cât de mult ai suferit... Alte gânduri? Observ că te frământă și altceva... Hai să lămurim totul! Marian Malciu - Da, ar mai fi ceva, dacă ai răbdare cu mine. Știu cât ești de nerăbdător să ajungi la ofițerul stării civile. Am simțit în spital cât de mult te-ai atașat de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să se îmbrace mireasă. Albă din ochi până-n picioare. Dar cine s-o ia? Lua-o-ar dracul. În alte zile se abătea pe la Deci. Surorile astea cică erau italience, Decilagata. Cea mică și grasă era sora mai mare, Adalgiza. Frământa cîte-un cuptor de plăcinte și nu mai era bună de nimic. Avea glas frumos. Venea lângă ea și sora mai mică, lunganca. Asta era mereu însuflețită, amazoancă, și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici?! Uite ce chestiuni îl frământaseră pe ăsta. - Te bat până vomiți, îl lămuri cu simplitate Fisente. Dar nu mai fu cazul să-și ducă la îndeplinire dulcea promisiune, măciuca flexibilă, cu mâner cauciucat, a IF-ului, expediindu- l pe meditativul plutonier-major pe ciment. Din urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându-se până n-a mai simțit nimic și pe nimeni. Curând invitații i-au părăsit, însă nu putea să-i mărturisească nimic din ce îl frământa, deși ar fi dorit un suflet de femeie care să îl liniștească cu vorbe dulci și afectuoase. În zilele următoare s-a întâlnit în troleibuz cu o fostă colegă din școală, vecină în cartierul din copilărie; înaltă, îmbrăcată decent, cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
incerte. După un minut acceleratul s-a pus într-o mișcare lentă, fără smucituri și tânărul își putu continua amintirile. Mai are de mers aproape o oră însă acum se simte acasă< a intrat pe pământul dobrogean! Simte cum îl frământă gândurile, se învălmășesc însă vrea să-si amintească numai întâmplările plăcute. Cu ele să rămână din viață iar restul să le uite! El considera Constanța orașul nostalgiilor iar Bucureștiul al năzdrăvăniilor. Își aduce aminte surâzând de colegi, de neprevăzutul vieții
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu i-a mai dat drumul. Degetele lor, pe măsură ce trecea timpul, se împleteau și se cercetau pline de nerăbdare. Trupurile care se lipeau întruna, simțurile și instinctele traduse numai prin transpirația fierbinte se reduseseră practic numai la palme care se frământau încordate. Îl atrăgea fata aceasta drăguță, pasiunea puse repede stăpânire pe el, limbajul mâinilor, intraductibil dar riguros de exact, i se destăinuia fetei, te vreau! Toți din jur sunt edificați, Laur a pus mâna pe Flora, sunt și puțin invidioși
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ar trebui să fii, eu nu te plac! Te iubesc, înțelegi? Hai spune și tu măcar, mă placi? Știi, te iubesc de mult, de când m-am mutat lângă voi, off mai bine tac, poate vei înțelege mai târziu! Laur se frământă, ce poate să-i răspundă? Însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet: - Iubitule! Iubitule îl domină cu intensitate și când totul se împrăștie și se prăbușește asupra lor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și se oprește. El tace tulburat, se frământă în interior, devine neliniștit. Știa că niște avantaje materiale o opresc să continue la nesfârșit relația cu el, pentru niște bunuri pe care el nu i le poate oferi și în plus ai lui desigur se vor împotrivi. Viața și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și-o ia în brațe. Își înfășoară picioarele într-o împletitură complicată de goblen, este ușoară ca un fulg. Se sărută continuu și interminabil cât pentru două existențe, nu mai aud decât hula nestăpânită. Nesârșitul întinderii mării îl macină, îi frământă starea și simte cum apropie orizontul restrângându- și marginile. Flora strigă fără teamă: - Iubitule! El îi răspunde încetișor din adâncuri: - Iubito! Pântecele s-au alipit, frisoanele din ele au început să lovească, să fiarbă curentul de larg puternic îl dezechilibrează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
într-o doară Mînă-mică. i Gheorghe nu bău. ' - Ia, Treanță, îl îndemnă starostele, ia, că n-o să-ți cadă dinții. Codoșul dădu din umeri și răsturnă mămăliga fierbinte pe un fund de lemn. Sandu aruncă deasupra un strat de brânză frământată cu mâna. Palmele hoților apucară câte o bucată. Îi lăsară și noului-venit. Un strat de drojdie pe fund și o bucată caldă de mămăligă, din care ieșeau aburii. 52 - Potolește, nenică! îl îndemnă ăl bătrân. Așa mămăligă nici la , mă-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]