3,657 matches
-
mintea mea, încă multă vreme! Câte amintiri deosebite mă leagă de mama! Aș putea relata atâtea... Voi menționa însă că n-o voi da uitării nicicând. Cum aș putea uita grija și atenția ce mi-a acordat-o la vârsta fragedă a copilăriei! Cum aș putea uita sacrificiile făcute de atâția ani cât am locuit la internatul liceului! Chiar și adultă fiind, pentru ea am rămas tot un copil. De câte ori nu mă dojenea că merg prea dezbrăcată la serviciu, sau că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu un sos miso îndulcit, numit „meri-miso”. Prunul asiatic (ume) înflorește în ianuarie-februarie și se coace în mai-iunie. Din prunițele japoneze se prepară lichiorul tradițional -„Umeshu” ...cu gust dulce amărui. Tonul este un pește foarte apreciat în Japonia, având carnea fragedă și gustul deosebit. Se folosește la sushi și ca sashimi, dar și preparat ca „tuna-toast”(o delicatesă pe care o apreciez foarte mult). „Țiparul prăjit” asigură necesarul de proteine pe timpul verii. Sake este cel care dă savoare tuturor acestor mâncăruri
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
micul dejun într-o atmosferă plăcută. Pot spune că am „ciugulit” ca o vrăbiuță: o feliuță de somon, 5 roșioare mici și gustoase, 5 rondele de castraveți proaspeți, dar lipsiți de gust fără sosul special și câteva foi de salată fragedă și apoasă. Am băut, în schimb, 2 pahare de lapte, 1 pahar de orange și o ceașcă de cafea „specială” pregătită, ca deobicei, de Dragoș. De aceea îi și spun specială. Mie, micul dejun, care-i atât de consistent, îmi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
doborât? Dacă tot am avut o vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-asemenea. Întârziem doar vreun ceas, carnea e fragedă și e gata Îndată. Dacă porunciți, trimit un om Înainte să dea de veste că ajungem curând. Se lăsase pe un genunchi Înaintea ducelui și vorbea supus și cu respect. Dar mie nu mi-au plăcut vorbele lui mieroase și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
muncea cel mai mult: căra apă, tăia lemne, mătura, făcea patul, grebla în curte și avea grijă de toți. Era un izvor nesecat de energie. Avea un simț estetic deosebit și un ochi de gospodar cu experiență, în ciuda vârstei sale fragede. Se pare, însă, că școala nu l-a atras în mod deosebit, iar învățătura nu constituia punctul său forte. Într-o zi, mergeam la școală, ca de obicei. Frecventam clasa I și eram tare mândru de ghiozdanul meu de carton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Nopțile mi le furam, citind cu un nesaț și un instinct al timpului: ceva nelămurit mă presa necontenit, parcă știam că vor veni ani grei, când timpul lecturii ne e măsurat, iar cultura temeinică nu se face decât la vârstele fragede. A.B.Cred că și astăzi vi s-ar putea spune "Mamițica"! Dar studenta Angela? Studenta Angela deja trăia în București. Urmam Universitatea. Capitala culturii românești a avut ce să-mi ofere. Eram abonată la Ateneul Român și mergeam mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din copilărie, am fost mândru de faptul că m-am născut în același zi cu geniul literaturii române. Dar 15 ianuarie mă duce cu gândul și spre un poet tânăr de aici, care a fost doborât de cancer la vârsta fragedă de 24 ani. Astfel în ziua mea de naștere sentimentele mele sunt complexe. Dar știu că poezia e viață, relaxare și bucurie. Și încet, încet am învățat să mă bucur de tot ce mi-a oferit viață: prieteni, poeme de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stării de sănătate a lui Eminescu, internat la Mânăstirea Neamț. Din Convorbiri literare (1867-1944) sunt republicate: poeziile scrise de Eminescu „De ce nu-mi vii” (nr.21/1887) „La steaua” (nr.22/1887), „Ce e amorul „ (nr.12/1887), „Atât de fragedă” (nr.1/1888), „Somnoroase păsărele” (nr.13/1887), „Dorința” (nr11/1887). Cu prilejul morții lui Eminescu, Revista politică reproduce fragmente din articolele publicate în Tribuna, Democrația, Lupta, dar și necrologul Veronica Micle (nr.17/1889). Prin Revista politică se anunță
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rânduri că o să-l facă mândru, dacă va alege calea lui, și nu cariera de inginer, așa cum i-o plănuiseră părinții. Seara, când toți erau acasă și Cristi se juca în camera lui de-a orchestra, creând în mintea sa fragedă viori, contrabasuri și cine știe ce instrumente, unele nici măcar inventate, din linguri, mături și polonice, dacă taică-su intra și-l surprindea făcând pe dirijorul, mișcând hotărât și calculat din brațe un creion în stânga și-n dreapta, țeapăn și cu bărbia ridicată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe cineva. Avea o rochie de seară neagră fără mâneci, iar brațele subțiri, brune îi alunecau precum un voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar trebui să fie material de făcut cele mai catifelate lenjerii de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au achiziționat și o impresionantă colecție de discuri. În scurt timp, cu căldura și iubirea lor, au putut numi acea locuință „acasă“ și au înțeles cu adevărat de ce omul sfințește locul și nu invers. Când au terminat, încă atât de fragezi, cei doi copii erau bărbați deja înăuntrul lor. Cristi mai ales, care a trebuit de-atunci să aibă grijă de toți. Se ocupa de treburile gospodărești, o ajuta pe maică-sa la toate, la cumpărături, la mâncare, la curățenie. El
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
luau la întrecere pentru tot felul. Cei care și-au văzut orașul în ruine și l-au reclădit cu pro- priile mâini, cu sau fără părinți, cu sau fără case o bună perioadă, cei care văzuseră moartea în ochi, prea fragezi și prea cruzi, iar împreună învățaseră să-i întoarcă spatele, iubind viața, indiferent câte greutăți urma ea să le arunce în față. Iar deși fiecare devenise cineva important între timp, unul scriitor, altul istoric, altul violonist, Cristi o adevărată vedetă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca și astăzi. — Dumnezeule, intervine din nou bătrânul, abia ați împli- nit treizeci de ani și sunteți printre cei mai iubiți, cu adevă- rat iubiți artiști din țara dumneavoastră. Deși poate vă pare c-a trecut o viață, sunteți încă fraged, ați definit un stil, dar mai aveți timp să definiți cel puțin încă vreo două. Nu înțeleg cum vreți să alegeți dinadins să intrați în istorie, în loc să vedeți prezentul și mai ales ce vă poate rezerva vii- torul, care poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng de la genunchi în jos. Mintea lui fragedă era dornică să descopere toate miturile cântece- lor și poveștile de dragoste ale Bucureștilor, pe care nu demult visa să le trăiască și el. — Desigur că a existat, cum poți să întrebi așa ceva ? Crezi că un astfel de cântec se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dai seama, nu-i așa, Nicolae, că... ai devenit un lepros social!”. Am dat din cap și am Încercat să zâmbesc, dar În mintea-mi strigam: - Oho, prietene sau... fost, cald, prieten, dar de când! Sunt un „lepros social” de la o fragedă vârstă și „ea” m-a izbit cu atâta vehemență, această boală care răspândește o inestimabilă duhoare, Încât, În prostia tinereții și a lungii mele singurătăți, am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
congenerilor. O experiență teribilă, pe care am Împărțit-o În acei ani de Început al stalinismului cu Încă vreo câteva sute de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă, orice s-ar zice, victime pasive și care alunecau spre marginalizare și ratare socială cu acea privire umedă și vag mirată a unor animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o amenințare pentru noi, de o manieră vagă și abstractă, din care nu reușeam să ne desprindem - harta dispăruse, busola fusese zdrobită, eram pierduți. Eu și surorile mele am descoperit o dimensiune lugubră a vieții la o vârstă neobișnuit de fragedă. Am învățat din comportamentul tatălui nostru că lumii îi lipsea coerența, iar în acest haos oamenii erau condamnați la ratare, ceea ce ne-a înnegurat orice ambiție. Așadar tatăl meu reprezentase singura rațiune pentru care am fugit la facultate în New
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vocea, dar n-am reușit. Pentru că și eu m-am simțit mizerabil în casa aia. Am inspirat din nou. I-am făcut pe toți de-acolo să se simtă mizerabil. Nu mai trebuie să te-ascunzi. I-am văzut falca fragedă încleștându-se și descleștându-se, în timp ce privea prin parbriz. - Vreau să-mi spui ce se-ntâmplă. M-am întors pe scaun în așa fel încât să stau cu fața la el. Aveam brațele încrucișate. - Despre ce? întrebă el, alarmat. - Despre băieții dispăruți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă apleca asupra ultimului loc în care, între șapte și șaptezeci și șapte de ani, oamenii se înverșunează să moară și să ucidă pentru o fantasmagorie (așa-zisele human bombs putând fi la fel de bine bunicuțe sau copii la o vârstă fragedă). Mă îndoiesc că un cititor al reputatelor Les Echos sau Financial Times ia în serios niște entități improbabile cum ar fi Paradisul, Elecțiunea alegerea preferențiată a unui Dumnezeu Învierea din morți sau Umma. Fiecare cu trăsnăile sale, și nu e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de la vârsta de 15 ani când am luat legătura cu grupurile ilegale ale marxiștilor ruși, care trăiau pe atunci în Transcaucazia. Aceste 1894 grupuri au avut asupra mea o influență mare, trezindu-mi gustul pentru literatura marxistă ilegală." Din tinereța fragedă aprofundează Manifestul Comunist, Capitalul, scrierile lui 1926 Lenin; în acelaș timp activează intens în cercurile muncitorești, redactând manifeste, organizând greve. În 1926, luând cuvântul la întrunirea muncitorilor de la căile ferate, tov. St. a spus printre altele: "Mi-aduc aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a Rotăriței, gazda mea, sta numai într-o odaie, iar 3 odăi erau închiriate lui Iorgu Mironescu, care era funcționar la primăria din Fălticeni. Iar pe doamna o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
domnișoara Florica Grigoriu, fiica brigadierului silvic Vasile Grigoriu din satul Râșca, județul Suceava dar el era din satul Suharău, județul Dorohoi. Florica Grigoriu era vară dreaptă cu Eugenia, soția mea. Și Florica nu era frumoasă, ci era prea frumoasă, și fragedă ca floarea albă de cireș, cum zice marele Mihai Eminescu. A fost o zi frumoasă și o nuntă prea frumoasă. S-au cununat la Mănăstirea Râșca. Nuni a fost preotul Eugen Zăhărescu din satul Dumbrăvița, comuna Fîntîna Mare, județul Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ridicarea TIR-ului românesc la performanțe internaționale. CNEAJEVSCHI VERA - 1920 - 2003 A făcut prin activitatea ei prodigioasă mare cinste școlii bolgrădene din deceniul 30 al secolului al XX-lea. Activitatea ei s-a desfășurat în domeniul științei și cercetării. De fragedă tinerețe a avut o viață nefericită prin pierderea prea timpurie a tovarășului ei de viață. Viața ei a fost de văduvie până la ultima clipă a vieții. A văzut lumina vieții în anul 1920 în orașul Bolgrad, județul Izmail )astăzi Ucraina
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Mia) Bogdan văduvă de război, cea mai apropiată de noi, care locuia la circa 300 m, pe ultima uliță din partea nord-estică a comunei "sub râpă". Avea o fată Mărie și un băiat, Ioan (Ioniță), ambii, la nașterea mea erau În fragedă adolescență. Mătușa Mia s-a stins după câțiva ani și Tata a devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]