3,203 matches
-
Eu cred că suntem un popor vegetal) Metafora copacului, cu formă de singular nearticulat, este asociată ideii de popor vegetal. Extrăgând mai multe elemente simbol, aparținând aceluiași câmp semantic al cadrului natural, Ana Blandiana redă universul acelei vremii, printr-o frescă deconstructivistă a generației sale. Îmbinând cadrul natural cu ideea de moarte, printr-o insesizabilă trecere de la teluric la uman, autoarea folosește metafora desfrunzirii drept punte de trecere între cele două medii. Desfrunzirea este un atribut al toamnei, dar și al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest volum aparține, prin excelențp, postmodernismului. Metafora nu există deloc sau, dacă există, este ascunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
direct, în care nici necuvintele, nici un arsenal stilistic bogat nu își mai găsesc locul, autoarea deconstruiește orice semnificație originară a simbolisticii utilizate. Metafora este aproape inexistentă, miza fiind aceea a transmiterii cât mai exacte a informației. Tabloul realizat devine o frescă a societății totalitare și a efectului ei de distrugere a prezentului, cu reprecusiuni în viitor. În articolul Oglinda totalitarismului în opera Anei Blandiana 243, Monica Papazu remarcă poziția excepțională pe care o deține Ana Blandiana în cultura română, referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau, un muzeu al ideologiei comuniste. Dincolo de suprafața textului, metafora cu iz subversiv funcționează duplicitar, dedublându-se și restrângându-se continuu, realizând o oarecare destabilizare a textului, voce a interiorului autoarei. Concluzii "Un intelectual are datoria să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
să viziteze... muzeul. Nae: Ce muzeu?! Octav: Mă, dacă eu ți spun că tu nu știi unde te afli! Nae:...Și ce naiba să arăți tu în muzeul tău...! Octav: Păi avem așa: icoane, iconițe, urne... bănuți de pe piept... cripte, nișe, fresce, pietre funerare... Nae: (scoțianului) Vrei să vizitezi... interiorul... cavoul... muzeul? Tomy: Oh, un muzeu! Unde? Nae: Aici... în cavou... icoane... pictură... Tomy: Oh, interesant! Octav: Mă, tu spune-i tipului că aici e vorba de mai multe morminte la un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci acumulează sacade diegetice care fiecare ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet scrie În fine romane, scurte, omnisciente, unde realismul clasic este subvertit cu totul altfel decît se Întîmplă În cazul minuitiștilor. Personajele participă la o cavalcadă narativă care curge cu repeziciune către un deznodămînt tragic adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
privitoare la diferența dintre contemplarea plafonului și cea a pavimentului. O decorație de plafon este văzută de la distanță și, prin urmare, este percepută în întregime și fără impedimente. Sub un unghi de vedere relativ îngust, privitorul poate surprinde în întregime fresca unui plafon baroc, împreună cu cercul de scene înrudite. Pavimentul, dimpotrivă, este baza multor acțiuni umane, astfel încât, atunci când este folosit pentru decorație, el trebuie să îndeplinească două funcții opuse. Picioarele stau în calea ochilor noștri. Oare nu ar fi ciudat să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
M. Ion, în volumul "Vânătorile", simbol al pândei permanente, reactualizează sentimentul morții, al nașterii, al nunții, pentru că în orice om "există o fiară". Poetul se include în această vânătoare. Ca un iconograf (cum se dovedește și în volumul "Balcanice") descrie frescele de la Voroneț. Frica de albastru este spulberată de Sihastru, care îi dezvăluie viața ca pe o permanentă luptă: "La poarta unei vânători/ și, împuternicit, Sihastru/ vorbește dintr-un clopot/ Așa e viața:/ Patruzeci și șapte de războaie." "Duhul pietrelor" al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alfabetul", "Ou", "Semne". Dar iată-l și liric: Iar când pe zbârciturile de pe frunte/ încep să-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
are prea mult de-a face cu femeile. Și chiar pentru alte personaje Cyprien, Martha, alții "îngeri" și zeci de personaje minore care adoptă iubirea carnală legătura sexuală este rareori însoțită de un atașament emoțional. Este ca și cum lumea-tapiserie pictată în frescă de Yourcenar s-a despărțit de febra emoțională a lui Hadrian. Totuși Yourcenar nu a abandonat cu totul personajele sale feminine de ficțiune, nici chiar femeile ei homosexuale. În Piatra filozofală ea include, deși în roluri minore, femei puternice homosexuale
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice, cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celui de al doilea război mondial, și cei cinci eroi ai Conspirației de Paul Nizan, pe care voința de a fi revoluționari pur sînge pare a-i conduce, în mod logic, spre activismul clandestin. În volumul al Vl-lea al imensei fresce care este Oameni de bunăvoință a lui Jules Romains în care tema complotului revine cu deosebită insistență unul dintre personaje, Clanricard, evocă "singurătatea ciudată a omului în societatea modernă", "dorința disperată de a se agăța de un grup, de o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fi ignorați, sînt marii autori care i-au precedat și inspirat. Întrucît Michelet deține în acest domeniu un loc privilegiat, este normal ca la începutul unui nou drum să recurgem la el. Să ne oprim la primele pagini din imensa frescă descriptivă care ocupă în întregime cartea a III-a a Istoriei Franței, la textul amplu pe care Michelet îl consacră Parisului și rolului său în istoria națională. E vorba de un rol deosebit, în primul rînd pentru că este asimilat foarte
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
șunci. (p 6) Dacă nu, sînt cei scheletici galerii de țeste golite, stafidite, subțiate mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care îi terorizează nu doar pe țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă socială sui-generis, Vânătoarea regală este și o meditație asupra adevărului și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Construite fiecare altfel, rememorativ, dialogic și în multe alte chipuri, utilizând cele mai diferite tehnici, de la aceea a povestirii la cele instituite de Noul Roman și de literatura absurdului, narațiunile amalgamează elemente din toate tipurile de roman - realist clasic, analitic, frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
PUF, 1972, pp. 61, 71, 72. • Jean-Jacques Daetwyler, Sciences et arts, Genève, La Baconnière, 1972, pp. 129, 133, 135. • Georges Guelfand, Roland Guenoun și Aldo Nonis, Les tribus éphémères Une expérience de groupe, Paris, EPI Éditeurs, 1973, fotografii de Philippe Fresco. • Solomon Marcus, Matematische Poetik, Frankfurt am Main, Athenaeum 1973, p. 402. • Louis-Vincent Thomas, Anthropologie de la mort, Paris, Payot, 1975, p. 18-20. • Gérard Moury, Stéphane Lupasco. Pour une nouvelle logique: la logique dynamique du contradictoire, Paris, Institut National de Recherche et
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din Atena era moartă și nu mai putea fi redeschisă. Însă cultura renascentistă s-a redeschis de la sine spre libertatea greacă. În 1510, Rafael ilustrează și glorifică disputele Școlii din Atena într-o vastă frescă, în același fel ca La disputa del Sacramento, aflată pe peretele opus al celebrei Stanza della Segnatura de la Vatican. Reactivarea moștenirii grecești, virtute inițială a Renașterii, se va permanentiza. De acum înainte, gîndirea, poezia, arta europene rămîn fixate pe sursă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a romanului românesc interbelic cu proza europeană influențată de Marcel Proust, de André Gide, de James Joyce. Pornind de la premisa că orice act de cunoaștere este limitat și, inevitabil, subiectiv, că „realitatea adevărată este interioară“ (M. Proust), noul roman înlocuiește fresca epică și naratorul omniscient cu sondarea orizonturilor lăuntrice, cu analiza lucidă a straturilor conștientului și subconștientului. Fiind în esența sa subiectiv, romanul psihologic apelează, de obicei, la perspectiva internă a unui personajnarator, având drept subiect dileme cognitive și afective sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului modern care nu mai comunică, real, cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea absolută nu e în afară, ci înlăuntrul său, în spirit. Moartea sa ritualică echivalează cu evadarea din „cercurile de cretă“ ale multiplelor limitări și cu eli berarea eului spiritual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, sim bolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși, iar în ultimul tablou Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce și Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, descoperă că libertatea e înlăuntrul său, în spirit. Item 3: prezentarea, prin referire la drama studiată, a patru elemente de structură și de compoziție Formele multiple ale solitudinii omului modern întro lume ce
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sănătății și i-am imortalizat în medalioane, prin eforturile convergente din partea autorilor și a unor medici care au înțeles importanța acestei lucrări. Fără a avea pretenția că am epuizat toate izvoarele documentare promitem că vom reface, la o nouă ediție, fresca personalităților deosebite. Menționăm câteva date inedite reieșite din documentele vremii: La începutul secolului al XX lea intendentul Spitalului Drăghici a fost Neculai Teodoru, tatăl vestitei actrițe de mai târziu Aglae Pruteanu. Tot în aceeași perioadă, Ion Tănase, tatăl viitorului actor
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]