18,328 matches
-
am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
eu, care eram destul de rezistentă la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă să văd ce e am găsit un pachet cu mâncare, urme de curry uscat, agățându-se ca niște viermi galbeni pe care până și pisica le refuzase. Chiar atunci Tom cobora pe scări. Și el arăta obosit și neîngrijit. Probabil indispoziția era molipsitoare. —Sam, mă căutai? — De fapt pe Claire o căutam, am recunoscut. —Ei bine, a spus Tom pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lopețile toată noaptea. Apoi m-am îndreptat spre Randolph Terrace. Făcând mai întâi un duș, bineînțeles. Nu sunt lipsită de maniere. Se lăsase deja întunericul când am plecat de la sală, înfrigurată și singură, lăsând în urmă vestiarul călduros cu pereții galbeni, scorojiți, plin de femei pe jumătate goale care vorbeau aproape toate în același timp. Purtam colanți de catifea, un pulover cu guler și haina mea de blană artificială și căutam orice mijloc de a mă încălzi. Am pescuit din geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scările. Afară aerul nopții era rece și curat și am stat așa câteva minute, inhalându-l cu nesaț. Pe cer erau o mulțime de stele și o lună în creștere. Strada era liniștită, cu perdelele trase împotriva nopții, trasând cadre galbene de-a lungul ferestrelor. O pisică mieuna într-o curte vecină. O mașină a trecut pe lângă mine, cu motorul torcând confortabil. M-am urcat în dubiță și m-am dus acasă. 17tc "17" L-am găsit pe Nat pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uită-te la desenele mele. - Știi că îmi placi și tu și desenele tale. Apoi a încercat să mă îmbrățișeze. L-am respins. - Nu mă atinge, mă simt rău! - Și eu mă simt la fel de rău. Era ciufulit și cu fața galbenă. - Poate ai nevoie să te odihnești un timp. - Nu, n-am nevoie de odihnă, ci de pacea simțurilor. După o pauză mi-a spus că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea lui venea de la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noastre intime. Doream să dorm singură și Nunu a plecat imediat. Câteva zile înainte de călătoria lui Nunu, părinții mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și mai galbenă. Chiar și corpul lui elegant și impunător parcă se micșorase, mâinile îi tremurau nervoase. Câteva minute a fumat în tăcere, apoi s-a ridicat și i-a sunat pe părinții mei, invitându-i la un restaurant de lux chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-l vizita din nou. Acel demon care-l sabotase ani în șir, contribuind la dispariția puterii lui de a scrie un roman. Feifel se privi în oglinda din fața patului, ca să vadă dacă demonul îi stătea călare pe umeri. Se văzu galben, uscat ca o stafie. Era un om singur care-și ținea tovărășie. O companie degradantă pentru un evreu care își iubea semenii (sau numai își închipuia asta) mai mult decât pe sine însuși. - ÎNTR-ADEVĂR? Întrebarea fusese urmată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mă dezguști, îmi vine să vărs! Rita s-a dus la toaletă. Feifel își frământa mâinile gândind: „Dragostea îi omoară pe oameni și căsătoria îi îngroapă de vii! Toată viața asta pare o farsă îngrozitoare!“. Rita ieșise de la toaletă, era galbenă de furie și în jurul buzelor avea ceva ca o spumă albă, buzele îi tremurau. A umplut repede două valize cu lucrurile ei: bluze, fuste, lenjerie, pantofi. Apoi a părăsit casa, plângând. Pe masă se răcea mâncarea, dar lumânările ardeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de ele. Era timid și trist și nu îndrăznea să intre cu nici una în vorbă. Avea cincizeci și cinci de ani, dar chipul îi era velin ca al unei fete, avea un nas subțire, ochii negri scânteietori și o barbă galbenă ca mătasea porumbului toamna. Tânjea după iubire și visa să trăiască cu o femeie ca un evreu normal. Dar remarcase imediat că mai toate femeile din sinagogă întorceau privirea de la el. De altfel, Zaharel avea obiceiul să-și ducă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
papagalul meu care fugise acum zece ani. Mi se mai întâmplă să citesc cărțile pe care le citeam atunci și să găsesc în ele, între paginile palpitante, dar îngălbenite de timp, chiar penele iubitului meu papagal - pene albastre, verzi și galbene, cu reflexe aurii, pline de mister. Iau toate penele și-mi mângâi fața cu ele, mai ales buzele și nările, în care simt miros de pasăre. Ca și cum esența de pasăre s-ar fi păstrat în arhitectura penelor. Mirosul de pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era motivul pentru care acești oameni se prelingeau scăldați într-o lumină galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de nepotrivire sufletească cu locul unde mă aflam și pe care-l încercasem în clipele când ezitam să apăs pe clanță, intuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un zâmbet blând și trist și m-a chemat la ea. Deși îmi era îngrozitor de rușine de colegii mei, m-am apropiat totuși. Vadicika, fiule îmi spuse ea cu o voce stinsă de bătrân, întinzându-mi plicul, cu mâna ei galbenă și temătoare parcă să nu se ardă dacă-mi atinge nasturii uniformei - ai uitat banii. M-am gândit că ai să te sperii și ți i-am adus eu. Spunând aceste cuvinte, mă privea rugător, dar eu, furios la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese pișcat de urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț mai mare, Nelly și Kitty ne-au prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am dat seama de ce nu i-am auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întâmpla și cum voi putea să-mi petrec aceste zile cu Sonia fără să am asupra mea nici un ban, după cafea, deci, intrai în camera mamei și-i spusei că am nevoie de bani. Mama stătea în fotoliul de lângă fereastră, galbenă la față ca niciodată. Ținea pe genunchi niște fire de lână, încâlcite într-un ghem pestriț, și o cusătură, dar mâinile îi zăceau uitate în poală, în timp ce ochii ei bătrâni, apoși priveau fix spre colțul camerei. - Am nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bulevardul scurt, când auzii că, din spate, cineva se apropie de mine cu pași mărunți și grăbiți, respirând greu. - Uh, abia te-am ajuns, spuse o voce antipatică în care se simțea tachinăria profesionistei. Am privit înapoi, am văzut lumina galbenă și, în această lumină, o femeie care venea spre mine în fugă. M-am dat la o parte, dar ea m-a urmat și s-a ciocnit de mine, îmbrățișându-mă. Corpul ei fierbinte se lipise de mine, atingându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu cadran alb fără sticlă, cu un orificiu negru pentru întors și o singură limbă, și aceea strâmbă. Mijlocul camerei era ocupat de niște fotolii joase, îmbrăcate într-un fel de catifea care, netezită în direcția firului, avea o nuanță galbenă și pe care, dacă mișcai mâna în direcția opusă, obțineai o culoare neagră, de un negru atât de intens, încât puteai scrie pe el cu creta. Între fotolii se afla o masă ovală, lăcuită cu negru, cu picioarele curbate unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nimic din cele dinainte n-a fost, parcă m-am trezit direct din camera lui Hirghe la poarta aceasta. Îndelung și fără de sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care a trăit-o din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada s-a luminat și e deja dimineață când ajung în curtea noastră. Pe alee fusese presărat nisip galben pe care niște galoși apucaseră să-și lase urma. Grădinița stăpânilor este murdară și neîngrijită. Din cauza zăpezii pe care toți locatarii o aruncaseră acolo, grădinița pare mai înaltă decât curtea, și copacii mai scurți. În această zăpadă stau aruncate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am lovit-o peste față. - Fiul meu este un hoț, șopti mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eu nu pot să mă dumiresc cum va fi tăiată și mâncată lebăda necurățată de pene, în sală intră mama. E îmbrăcată într-o rochie uzată și poartă niște pantofi vechi. Capul ei mic și cărunt tremură, fața îi este galbenă și slăbită. Doar ochii nedormiți îi aleargă straniu în toate părțile. Mă zărește de departe, și ochii ei tulburi se umplu de bucurie și de groază, în timp ce eu îi fac semn să nu se apropie de mine, căci n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul străduței unde începe piața, când simt că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cocaină, deși știe dinainte că drogul nu-i mai poate provoca decât o disperare cumplită. Când Maslennikov a fost consultat, s-au constatat simptome clare de otrăvire a organismului cu cocaină: îmbolnăvirea traiectului gastro-intestinal, slăbiciune, insomnie cronică, apatie, epuizare, culoare galbenă specifică a pielii și o serie de tulburări nervoase și psihice care, pentru a fi identificate, trebuia ca bolnavul să fie ținut sub control o perioadă mai îndelungată. Era clar că n-avea nici un sens să-l oprim pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul de spălare a minereului dar și după grămada de sfărâmături rămasă, se ocupase serios de această activitate. Habar n-avea dacă găsise metalul galben ori nu, dar în mod sigur încercase să șteargă urmele, închizând intrarea. Poate că își făcuse socoteala că se va întoarce mai târziu să continue exploatarea, ori îl alungase cineva. Cine știe, se părea că nu mai fusese nimeni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]