3,734 matches
-
aprecieze valoarea lucrărilor de excepție ale lui Paulescu. Descrierea efectelor hipoglicemiant, anticetogenetic și anticatabolic ale extractului pancreatic nu putea fi apreciată atunci, așa cum o apreciem astăzi, cu atât mai mult cu cât, în mare măsură, aceste efecte păreau greu explicabile. Geniala caracterizare a hormonului antidiabetic pancreatic, cu toată paleta acțiunilor sale, a făcut ca descoperirea comunicată de Paulescu să nu poată fi înțeleasă și just apreciată la acea vreme, așa cum ea poate fi făcută în prezent. Al treilea: Lașitatea, mai mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
restricții de mișcare neobișnuite într-un cartier altfel liniștit), nu am putut vedea pe viu spectacolul confruntărilor electorale de acasă. De aceea, victoria dinamicului și carismaticului doctor de la Urgențe (nu e vorba de George Clooney, evident, ci de Tudor Cihodaru, genial racolat de PSD) m-a surprins. "Pupu de la UPU", cum, cu umor, se caracterizează el însuși pe blog, a furnizat surpriza acestei campanii în care, aparent, a avut mijloace de zgomot și de imagine mult mai reduse decât adversarii săi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asemenea, un lucru important: Dan Lungu, alături de Matei Vișniec, este unul dintre puținii scriitori cu adevărat profesioniști pe care îi cunosc. E modest și ponderat în judecarea breslei, lucrează zilnic, tenace, e moderat cu euforizantele care fac viața suportabilă poeților "geniali", își dezvoltă cu seriozitate brandul personal printr-o rețea de contacte de calitate și o disponibilitate la comunicare onestă, absolut exemplare. Pe scurt, a pus pe picioare un model de marketing personal eficient și decent pe care îl salut și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a asaltat săptămâna trecută, pe toate canalele posibile de informare în masă, cu dramoleta "Săracul miliardar nefericit" în care singurul negru de culoare albă cunoscut până acum de antropologi interpreta toate rolurile: copil abuzat, sclav muzical, Mozart de culoare, dansator genial, regele pop, falsul soț al fiicei lui Elvis, mumie criogenată în viață, pedofil nedovedit de justiție, retardat ascuns în Neverland, pradă inocentă a anturajului, miliardar falit, sociopat dependent de calmante și, la final, tristă carcasă umană hăcuită cinic în mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai comestibilă, pentru chitara lui Edie Van Halen). Cert este însă că, indiferent de gusturile noastre, Jacko a țâșnit ca o vedetă planetară (de altfel, dacă nu mă înșel, Thriller este cel mai bine vândut album al tuturor timpurilor), iar genialul dansator, condus cu o mână de fier de producătorul Quincy Jones, mare compozitor și interpret de jazz, a devenit starul muzical al mapamondului. Astfel că, în 1992, când a fost invitat în România, am urmărit de la Paris, cu mare curiozitate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oameni universali. Nu doar europeni, ci universali. În fața lor mă plec precum statuile din templu în fața lui Buddha. Ei sunt speranța mea că vor modela o nouă umanitate. O nouă umanitate sau, dacă vreți, o transumanitate, așa cum s-ar exprima genial un prieten de la Paris, Basarab Nicolescu. În tinerețe, am citit o carte intitulată Mai strălucitor decât o mie de sori, care relata istoria construirii bombei atomice. Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se joacă întâi cu capul, apoi cu picioarele, cu inima (la propriu), și, în ultimă instanță, cu plămânii (mă rog, oarecum la figurat). În propriul templu, în fața zecilor de mii de suporteri, două echipa mari au clacat psihic în ciuda jucătorilor geniali și a antrenorilor de top, a milioanelor de euro și a experienței de joc. În schimb, doi antrenori machiavelici, la echipe și la dotări mai mici, dar nu insignifiante, au arătat în acest an fața ascunsă a fotbalului, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lăutarilor la chef le cauzează la CNA. Salut această ințiativă a lui Mircea Dinescu de a redeveni el însuși și îi mulțumesc că ne-a însoțit la trecerea dintre ani cu o pată de culoare pe măsura ilustrului său precursor genial, George Bacovia, la antipodul căruia se află: "O țară tristă, plină de umor". Îi mulțumesc, de asemeni, lui Mircea Dinescu și pentru epitaful premonitoriu al anului 2011, sub semnul căruia îmi reiau comentariile săptămânale: "Românii care n-au avut ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
domnie pentru a da curs năvălitoarelor sale pulsiuni organice, ar fi rămas, în ciuda regimului său autoritar, a desființării democrației parlamentare, a catastrofei politice, economice și morale pe care a girat-o, drept, totuși, un om abil care a avut inspirația genială de a-și subordona intelectualii prin prebende și privilegii, prin ambițiosul și fecundul program de subvenții culturale al Fundațiilor Regale. Despre- Nicolae Ceaușescu aproape că nici nu mai are rost să amintim în contextul în care o majoritate prolixă și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care o majoritate prolixă și de diverse extracții sociale psalmodiază, în cor, ce figură luminoasă și dreaptă ar fi fost gângavul din Scornicești, și el "mândru că a fost român", aprig luptător cu Kremlinul, frate generos cu țările nealiniate și genial strateg al politicii externe, dacă n-ar fi fost "odioasa și sinistra", "savanta" analfabetă și rea, care e vinovată, bineînțeles, de toate ticăloșiile dictaturii. Clișeul mincinos cu Ceaușescu "cel bun" și Ceaușeasca "cea rea" a fost atât de puternic, încât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
derutată de ideologii, Încât va fi nevoită să privească spre cer, să-și facă, pentru mântuirea sufletului, semnul crucii. Mihai Eminescu, contemporan cu Nietzsche, filosoful german, pare mult mai rafinat În ceea ce privește libertatea individului, relativitatea acestei stări fiind exprimată În chip genial. Fiecare individ din lumea aceasta are filosofia lui, Îmbrăcată În hainele cunoscute, conform aprecierii lui G. Călinescu referitoare la un personaj memorabil din literatura română (Ilie Moromete din celebrul roman al lui Marin Preda): „Și țăranul și Kant Își pun
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o eroare izvorâtă din necunoaștere. O asemenea poziție a fost adoptată de un poet de tristă amintire, A. Toma, prin anii 1950. Este interesant că fenomenul vulgarizării nu atinge o creație minoră, cu o problematică mai la Îndemâna necunoscătorilor, ci operele geniale, În care mesajul estetic se cere descoperit cu mijloace hermeneutice care nu se află la Îndemâna oricui. În altă ordine de idei, este de notorietate că vântul vulgarizării bate dinspre nicăieri, iar lipsa de profunzime nu trebuie să afecteze esența mesajului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
armoniile brahmsiene, cam beethovenizate pe alocuri, în varianta celor de la Voces, care au fost măiastru redate, așa cum dramatismul și jucăușenia lui Șostakovici au sunat exemplar. Dincolo de glumele nesărate care circulă pe seama lui Șostakovici - știm și noi vreo două -, rămâne un genial compozitor, care câștigă teren în posteritate, pe an ce trece. Cvartetul prof. Viorel Munteanu din Iași - dedicat celor de la Voces, în fine... - putea să lipsească din program. Nu că ar fi o lucrare mai slabă, dar nu se lipea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
nu ți-o mai dau, îmi place și mie.“ Dar tot nu mi-ai zis de unde ți-a venit ideea. Păi da, nu mai știu. Ce pot să-ți zic e despre titlu (Sașa, Grișa și Ion). Mi se pare genial, și să-ți spun de ce: pentru că sunt niște nume comune pentru zona aia, și nu numai, iar lumea nu ține minte niciodată cum se numește filmul. Spune: „Am văzut filmul ăla cu Mite, Ghena și Ioan... Alex, Mișa și etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui C.D. Zeletin, când s-a întâlnit cu poezia genialului pictor, sculptor, arhitect și poet italian, traducându-i-o măestrit. „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul de totdeauna și de pretutindeni, „arhetipii fără de veac sau nume”, evocați de poet în acel
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și se zidise într-o tăcere absolută. Pacientul a fost fericit în prima parte a concertului, în care formația a cântat piese din repertoriul care o consacrase, oarecum fără a lăsa să se observe că Jerry Garcia, fostul lor coleg genial, mort prematur, lipsea (era un mic complot al doctorului). Dar bietul om, care în pauză s-a întreținut cu muzicienii ca și cum ar fi fost absolut sănătos, a început să se agite și a reintrat în mutism imediat ce trupa, la reluarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
bine (omul acela a murit înainte de război). Dar Talmudul de la Ierusalim este lucrul cel mai greu care există în cultura ebraică! Mult mai greu decât Talmudul babilonian, acesta e un text pe care nu-l pot studia decât geniile. Dacă genialul legalist venea la Tg. Neamț să studieze o carte pe care cei mai mulți - savanți, nu oameni simpli - nici n-o deschid vreodată, nici măcar n-o au, n-o văd, atunci îți dai seama ce carte știa omul acela din micul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
caute a compensa prin muncă și prin sacrificiu bunurile de cari se bucură. Atunci numai Domnul va petrece în mijlocul nostru, precum adeseori cu bucurie au petrecut în mijlocul puternicilor și religioșilor noștri străbuni. (Timpul, 12 aprilie 1881) 55 NOTA BENE Scriitor genial sau doar un „mit cultural” (pentru unii), victimă a unui complot politic (după alții) ori prăbușit din cauza epuizării intelectuale și a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ibidem, pag. 351). După revolta de la Brașov din noiembrie 1987, Ceaușescu a grațiat contingente de borfași și bătăuși, spre a-i alunga în case pe cetățenii care mai întârziau în bodegă sau la colț de stradă pentru a complota contra „genialului conducător”. În iarna 2011-2012, demonstranții cei mai gălăgioși din Piața Universității - București, care au vandalizat și au furat, veneau tot de pe stadioane, plătiți, se presupune, de oligarhii care nu-l mai suportă pe Băsescu. Recent, cu ocazia anchetării unor nereguli
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
frica lui”. Aș zice că ideea i-a fost inspirată de sloganul postbelic fabricat în România: „Stalin și Gheorghiu-Dej/ a băgat spaima-n burgheji”. Ceaușescu ar fi „construit o economie puternică”, ale cărei produse mergeau în 134 de țări! Datorită „genialului conducător” (cum îi plăcea să fie supranumit), „industria, sănătatea și învățământul au 114 progresat considerabil” etc. etc. Pentru „idependența” economică de același tip este elogiat și președintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Închid lista părerilor debitate cel puțin neglijent, pentru a nota
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar fi dat peste bot ungurilor. Mare patriot fiind, ar fi închis și granițele, încât colega noastră nu ar fi putut să mai meargă în Germania, ci ar fi compus la o mașină de scris înregistrată la miliție laude adresate „genialului conducător”, în timp ce părinții săi ar fi stat „la coadă” la Alimentara, pe scăunel, pentru un kil de lapte sau un kil de cartofi. Și nici n-ar fi visat dumneaei la un computer personal, la internet sau la burse în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sau Ford la apariția neînfricatei noastre Dacii pe șoselele europene - iată o figură de stil demnă de pana regretatului (și regretabilului) Adrian Păunescu. O enormitate jurnalistică este și presupunerea conform căreia Ceaușescu nu a ordonat construcția de autostrăzi dintr-o genială strategie: pe acelea construite spre Est ne-ar fi călcat rușii! Iar pe acelea construite spre Vest ar fi fugit românii!). Așa că ne-a pricopsit cu o uriașă și inutilă Casă a Poporului (dar foarte necesară 117 reprezentanților săi!), pentru
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
experiență, „căliți în focul luptei de clasă”), dreptul la asociere (în sindicate conduse de partidul comunist), dreptul la învățătură (în școala transformată în labo118 rator de formare a „omului nou”, de îndoctrinare și propagandă, cu exerciții zilnice de adulare a „genialului conducător”). Lista este mult mai lungă și evidențiază un adevăr incontestabil: în statele „dictatorilor patrioți” se atentează permanent la libertățile individuale, inclusiv dreptul la viață. A fi jurnalist și a nu te informa, a crede în poveștile bunicilor și nu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
caute a compensa prin muncă și prin sacrificiu bunurile de cari se bucură. Atunci numai Domnul va petrece în mijlocul nostru, precum adeseori cu bucurie au petrecut în mijlocul puternicilor și religioșilor noștri străbuni. (Timpul, 12 aprilie 1881) 55 NOTA BENE Scriitor genial sau doar un „mit cultural” (pentru unii), victimă a unui complot politic (după alții) ori prăbușit din cauza epuizării intelectuale și a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ibidem, pag. 351). După revolta de la Brașov din noiembrie 1987, Ceaușescu a grațiat contingente de borfași și bătăuși, spre a-i alunga în case pe cetățenii care mai întârziau în bodegă sau la colț de stradă pentru a complota contra „genialului conducător”. În iarna 2011-2012, demonstranții cei mai gălăgioși din Piața Universității - București, care au vandalizat și au furat, veneau tot de pe stadioane, plătiți, se presupune, de oligarhii care nu-l mai suportă pe Băsescu. Recent, cu ocazia anchetării unor nereguli
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]