3,793 matches
-
întreceau în originalitate și violență tot ce simțise până atunci. Când m-ai trimis să lucrez, ți-am atras atenția că se va întâmpla așa. Domnul Levy alese drumul cel mai scurt înapoi spre docurile din Desire Street. Străbătu în goană Napoleon Street și trecând pe alt nivel se înscrise pe autostradă, cuprins de un sentiment care era o versiune îndepărtată, dar ușor de recunoscut, a hotărârii. Dacă resentimentul o împinsese pe domnișoara Trixie să scrie acea scrisoare, atunci doamna Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se opri, strângându-și prosopul În jurul zonelor rușinoase, simțind furnicătura neplăcută a unei erecții iminente. Deci? Întrebă ea din nou. Un sandviș cu șuncă? — Ăăă, da... Mersi, ar fi super. Ea se Întoarse În bucătărie, iar Logan o luă la goană spre dormitor, trântind ușa În urma lui. Dumnezeule, cât de tare se Îmbătaseră cu o seară Înainte? A nu se lua În combinație cu alcool! Nu reușea să Își aducă aminte nimic. Nici măcar nu Îi știa prenumele. Cum putuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Steve Începea să nu arate prea bine. Nimic nu-i mai bun cu untura pentru bătrânul... Nu fu nevoie să meargă mai departe. Steve se ridică de la masă clătinându-se, Își duse o mână la gură și o luă la goană spre toaletă. În timp ce sunetul celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înclină capul, mijește ochiul stîng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l-a ochit, să zică „pac-pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cîntărește-n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu-n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acum vedea pădurea și frunzele unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr-un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s-o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a dus o viață În care uimitoare crize de hărnicie excepțională alternau cu vise cutezătoare În care, Îmbogățit brusc, făcea turul Italiei Împreună cu Rosalind. Erau mereu Împreună - la dejun, la cină, aproape În fiecare seară -, mereu Într-un fel de goană ce le tăia respirația, ca și cum s-ar fi temut că farmecul s-ar fi putut destrăma În orice clipă, rostogolindu-i dureros afară din paradisul acesta de flăcări și petale de trandafir. Dar farmecul a devenit transă, dând impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe vale În jos. Nu era decât cinci și jumătate, dar abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
now when the night was senescent“ (zice el) „And the star dials pointed to morn At the end of the path a liquescent“ (zice el) „And nebulous lustre was born.“ - Așa că am privit pe deasupra tufei, dar tu o luaseși la goană, dintr-un motiv necunoscut, deci n-am văzut decât ceafa capului tău minunat. „Oh“, zic eu, „iată bărbatul după care multe vom suspina“ și am continuat În irlandeza mea perfectă... - Bine, bine, a Întrerupt-o Amory. Acum să revenim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aici se recrutează radicalul Înnăscut? - Da, a răspuns Amory. El poate varia de la criticul deziluzionat, ca bătrânul Thornton Hancock, până la Troțki. Acuma, bărbatul ăsta spiritualicește neînsurat nu deține putere directă, fiindcă, din păcate, omul spiritualicește Însurat, ca produs colateral al goanei după bani, depozitează acasă marele ziar, revista populară, săptămânalul influent, În așa fel Încât doamna Ziar, doamna Revistă, domnul Săptămânal să-și poată cumpăra o limuzină mai frumoasă decât petroliștii de peste drum sau angrosiștii de ciment de „după colț“. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după cum avea chef, făcându-l să se gândească la ea atât de intens, încât până și un aranjament atât de încântător cum era cel cu Procuratura i se părea aiurea. Pariurile la Leotis Dineen erau o prostie pur și simplu; goana după Audrey era o prostie care însemna ceva: un motiv să nu mai bea tone de bere neagră sau să se îndoape cu tot felul de mâncări gratinate și plăcinte cu piersici, ca să slăbească o grămadă de kilograme, iar hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vor rămâne blocați pentru totdeauna în interioare, i-ar povesti totul despre el, inclusiv chestiile nasoale, și i le va înșira pe îndelete, pentru ca fata să ajungă să-l cunoască bine, nu să se sperie și s-o ia la goană. Și-au vorbit unul altuia până au obosit. El i-a pomenit de dobermanul pe care îl omorâse când jefuise joagărul ăla din Tulsa, în 1921, iar ei nici nu i-a păsat. Spre dimineață lui Audrey au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun. Filmarea se întrerupse. Cineva urlă: — Juan, fir-ai tu să fii! Stop! Stop! Juan fugi printr-o ieșire laterală, trântind ușa. Danny traversă platoul, se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
druga/ Unde te-oi împunge” (29), sau (de „brâncă” = erizipel) „Pe drug încălecă/ Și-n fus se-nțepă/ Și-n cuțit să junghie” (38, p. 403), sau (de „gâlci” = amigdalită) „Au plecat mătușile/ Cu furcile/ Să gonească gâlcile/ Ele la goană le lua/ Pe furcă le- nșira/ Și cu druga le-apăra/ Și cu fusul le-nțepa” (30, p. 307), sau (de „junghi”) „Că eu cu ața asta te-oi lega,/ Nouă noduri am să-ți fac,/ Cu foarfecele te-oi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și Anrella era acasă. Coborî pripit, biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el amar. Trebuia să fi sărit gardul de la început. Cine vrea să-și salveze soția trebuie să folosească o metodă care chiar salvează, nu să cedeze primului impuls emoțional necontrolat de a se arunca în ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
avem aici echivalentul unui incendiu pe cinste, în pădure. Dacă ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele cuprind date asupra acestui subiect, vei știi că focul stârnește orice fel de vânat din ascunziș. Începe o goană nebună către zone mai reci. Chiar și regele animalelor catadicsește să alerge din fața unei asemenea conflagrații. Părerea mea este că vom găsi un rege aici, sfârși el brusc - iată-l aici, în loc deschis, unde pot să mă asigur, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Comănești, oprindu-mă mai Întâi la poetul Marcel Cepoi, căruia i-am făcut o bucurie dăruindu-i câte 5 exempare din propriile volume, apoi la Tincuța, verișoara mea, unde am zăbovit preț de aproape o oră. Generos cum e, autorul Goanei dintr-un cal legat rămăsese fără niciun volum, așa că acum l-am sfătuit să păstreze măcar câte unul pentru dosarul de primire În USR, dar sunt aproape sigur că va rămâne și fără acestea, dăruindu-le celor ce Îl vor
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Constanța. Așa am ajuns în gara Focșani. Dacă poliția n-a fost în stare, cu toate baricadele pe care le-a făcut, cu toate măsurile luate, să-i oprească pe urmăritori, lipsa benzinei le-a venit de hac. ...priveam această goană și mă întrebam de ce n-au fost așa timp de nouă ani de zile? Așa de insistenți, de bătăioși, să nu-l fi lăsat torturilor timp de nouă ani de zile? Unde au fost în acești ani? Ce au făcut
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ciori, halatul cel roșu. De ce l-om fi luat și pe acela nu știu. Din teribilism cred, foarte probabil. După noi, fugea colegul-proprietar, care ne-a cam recunoscut. Am dat buzna pe poarta internatului și cu ultimele puteri, am continuat goana pe scări până la etajul întâi, în dormitor, unde ne așteptau colegii, care știau de la ce lucrare ne întorceam. Văzându-ne mutrele speriate, au înțeles imediat că suntem în mare dificultate, fiind urmăriți. Într-o secundă, un coleg de dormitor a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Neagu Djuvara) / 7 Introducere / 11 1. Mariana Drăgescu / 15 2. Nadia Russo-Bossie / 43 3. Stela Huțan-Palade / 63 Anexe Anexa I: Mariana Drăgescu Dare de seamă asupra misiunii executate în zilele de 10-11 VI 1941 / 75 Anexa II: Nadia Russo În goana aripilor albe / 77 Anexa III: Interviu al autorului cu Mariana Drăgescu 6 septembrie 2010 (inedit) / 84 Bibliografie / 87 Index nume de persoane / 91 Index tipuri de avioane / 95 Résumé / 97 Prefață Fericită inițiativă a avut tânărul Daniel Focșa de a
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
era cunoscută! Nedespărțită de aparatul de fotografiat, Nadia a surprins sute de ipostaze ale războiului, reunite apoi în patru mari albume de fotografii. Impresii de pe front a adunat nu doar în imagini, ci și într-un volum de amintiri, În goana aripilor albe, care trebuia să apară la Editura OFAR. După 23 august 1944 acest lucru a devenit imposibil. Câteva fragmente au fost publicate în revista "România aeriană" (an XVII, nr. 1 / ianuarie 1943, pp 5 6). Restul se pare că
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de aur cu blazonul familiei, pe care o purtase la mână toată viața. Alte obiecte ale Nadiei avuseseră o soartă la fel de nefericită: carnetul de zbor i-a ars în 1944, într-un incendiu izbucnit la Băneasa, iar manuscrisul cărții În goana aripilor albe a dispărut misterios după arestarea ei, în 1951. A rămas însă amintirea unei aviatoare talentate și a unui om de caracter, "un om adevărat", așa cum o evocă Mariana Drăgescu, prietena ei de o viață. Note 1 Iată ordinea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Bacău unde bechia avionului în rulaj s-a înfundat în teren moale și în pietriș. Motorul a funcționat normal. La bord, sold. mec. <indescifrabil>. Esc. I Sanitară, Pilot stagiar, Drăgescu Mariana 1 În arhiva autorului. Anexa II NADIA RUSSO În goana aripilor albe 1. Pe un aerodrom e instalat un grup de bombardament 1. Cel mai mare prieten al nostru, din această unitate, este locotenentul Carp Adrian, sau, cum îi spunem noi, Andrușca. De câte ori aterizăm aici cu răniți, Andrușca, dacă e
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
capitolul: "Amintirile inedite ale Nadiei Russo"). Cele două texte, acesta de față și cel din lucrarea menționată, scrise în epoci diferite, se completează în mod fericit dând o imagine sugestivă despre talentul literar al autoarei lor. 2 Nadia Russo, În goana aripilor albe, în "România aeriană", an XVII, nr. 1, ianuarie 1943, pp. 5-6. 3 Nadia Russo, În goana aripilor albe, apud Cristian Ionescu, Zece femei împotriva morții. Escadrila albă, Editura Militară, București, 2003, pp. 98-101. Anexa III Interviu al autorului
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]