6,255 matches
-
-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se întoarse încet spre cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta, zise. Acum circulă doar bancnote murdare a căror valoare se schimbă de la o zi la alta. Cine ți-a dat-o? — Un bătrân conducător de caravane, răspunse fără să mintă, dar și fără să spună adevărul adevărat. Avea o grămadă. — Cu din astea plăteau călăuzele și cămilarii, spuse celălalt convins. Cu din astea cumpărau animalele și proviziile... Știi, adăugă apoi cu un zâmbet ironic. Eu mă angajasem să însoțesc „Marea Caravană“, dar cu zece zile înainte de plecare am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gură și să molipsească lumea și tot cartierul ca de o boală, și până la urmă bine a făcut că n-a mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine că nu, nu-s nici primii și nici ultimii care-și vând casa de sub cur. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
păi, tot foamea, tot ea te împinge la tot felul de măgării de care n-ai avea cum să fii mândru. Se încarcă de păcate, dijmuindu-i pe sărmanii pensionari care-și omoară plictiseala cu peștele, își ia un ban grămadă-n contul lor, Rafaele, în vreme ce tu vii degeaba pe gârlă, să te limpezești, să te răcorești... Tembelul ăsta ras în cap se bălăcește la șase dimineața cu atâta foc, de-ai zice că taie lemne sau cosește, și parcă înadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i iei... Curg apele de pe madam Trifu, de-ai zice că bate la ciocan la forjă. Pumni și palme la grămadă și-și mai face de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aștepți cu atâtea scumpiri și inflație, și greve, și disponibilizări, și falimente peste falimente, și Velicu un pârlit de maistru la IMGB, și uite că și acolo se stricaseră treburile, după ce, până-n Revoluție, el se pricepuse să facă un ban grămadă, scoțând fiare cu Dacia lui din secția de confecții metalice unde lucra, pentru grilaje și garduri de tot felul, solare, bolte de viță-de-vie, garaje și magazii, pe care fie le făcea cu mâna lui când primea comenzi convenabile, fie vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și cu cine are de-a face. Adică, ce-și închipuie ea, că el cu mălaiu’ și alții cu futaiu’? Păi, ce-ar fi crezut, că și-a găsit prostu’? La care Mirela că nu ești prost, bineînțeles, ești făcut grămadă, și după una și alta mă mai prostești și pe mine. Adică tot tu o faci și tot tu cu gura mare, și până la urmă nu sunt obligată să suport, și iarăși că ea nu-i nevastă-sa și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
năduful și-și scoteau ochii unul altuia. Velicu se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș țopăind și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n urmă, ca și cum s-ar fi scuturat de blesteme, de duhurile rele care-și fac de lucru-n femeie. I se scârbise, i se acrise, nu mai vroia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-l scoată duminica la plimbare ca pe cățel, și unde mai pui că și cu mașină. Alesul, deh, un bărbat pentru nouă femei. Le claxona de zor, le chema sub aripa lui, să le înghesuie în mașină claie peste grămadă, să le pună la treabă, mai știi ce maniac și obsedat care achiziționează femei agro, ce traficant de carne vie... Ba uite că doar una chemase omul. Doar de una avea nevoie, dragostea mea, mă uitam lung și înghițeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aici toată familia celor fără familie. Copii, bătrâni trențăroși, cerșetori luați de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru’. Ăștia strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându-i cu tancurile. Cât de supărat pe viață să fii ca să întârzii pe-aici? Îl păștea o moarte stupidă, la grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strigă și ăilalți vor să le astupe gura omorându-i la grămadă, tăvălindu-i cu jeturi de apă și călcându-i cu tancurile. Cât de supărat pe viață să fii ca să întârzii pe-aici? Îl păștea o moarte stupidă, la grămadă, de tot rahatul, dar deopotrivă eroică, de mare folos sufletului său. Păcatele vieții lui întregi ar fi trecut cu toatele asupra celor care l-ar fi omorât. N-or fi fost deloc ușoare păcatele alea, de vreme ce simțea cum îl trage ața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că nici acum nu-și mai amintește de la ce s-au luat. Doar c-a umplut-o de sânge, atâta mai știe, și c-au sărit ăia grămadă pe el ca să-l liniștească... O rugă cu cerul și cu pământul, Mirelo, să-l ierte, și ea, neclintită, fixându-l cu privirea încercănată de vinețeală de la pumnii lui, ca să-i spună că oricum nu-i dispusă să-și îngroape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că Rafael vrea mai mulți. Câți să ceară? 16. Ochii lui Rafael fugeau în toate părțile, excitați de lumina răsfrântă din grămezile de fructe exotice de pe tarabe. Astă-iarnă șuiera vântul a pustiu pe-aici... A năvălit belșugul, uite, cu tot ce-am visat și-am poftit la viața noastră, ca să ne oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un copil, să vină după mine. Se smucește și trage ca apucatu’ de lanț, de nu mai pot pe urmă să-l dezleg. E o pacoste... Îl vând, îl dau de suflet, văd io ce-i fac. Îmi mănâncă o grămadă de timp... — Câine-ți trebuia, Milică-tată. — Nevastă-mea. De gura ei, plăcerea ei... Văd că-ți merge bine. Ți-ai tras și câine, te-ai și însurat... — Eh, nu mă plâng. Ridică ochii spre cerul senin, ca și cum i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
săptămână, se simțea dator și aproape vinovat, și uite-l cum se duce, clătinându-se ca bătut de vânt, făcându-și loc printre mesele înghesuite una-n alta și înciorchinate de lume. Se împiedică de un scaun, gata să cadă grămadă pe masa unora. Până să ajungă, Mărgărit o mai încasă. De la sobolul bătrân de astă dată - un jab lansat cu gestul unui aruncător de disc de undeva de sub coapsă, pe lângă care ce-i dăduse blondul fusese o mângâiere. Mărgărit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu știi unde să te duci și încotro s-o apuci, Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar a pus-o curva aia de Mirela cu-n copil, și uite că de data asta și-a găsit idiotu’ care să stea la curu’ ei, cine s-ar fi gândit? Și uite-i cum fac foamea, claie peste grămadă, acolo-n garsoniera ei... Ce ne pasă nouă, dragostea mea, ce rahat mănâncă lumea? Ba uite că pe Mirela o roade și ai văzut-o că de atunci n-a mai dat pe aici jigodia aia de Geta? Și Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rămași pe masă în urma vizitatorilor - prețul, plata, un teanc subțirel de bancnote de o sută de dolari... Numără, da, douăzeci și cinci de bancnote. Era bine, atâta trebuia să fie, două mii cinci sute de dolari. Nu mai văzuse vreodată atâția bani. O grămadă de bani. Toată lumea-i cu ochii pe bani, cu gândul la bani... Tremuri de grija banilor, să nu-i pierzi, să nu ți-i fure... Totul se rezumă la bani, Mirelo, știa ea, doamna Petronela, ce știa. Puse teancul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al lui, mai mult decât al atâtor orfani care-s ai tuturor și ai nimănui. Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Salut, Sam. Cum mai merge? — Bine, mersi. I-am zâmbit și eu larg. Lejeritatea cu care se comporta era contagioasă; Derek poseda o abilitate Înnăscută de a-i Înveseli pe oameni doar prin purtarea sa firească. La sală erau o grămadă de tipi arătoși și cu trupuri perfecte, dar Derek lua premiul Întâi pentru chipul lui atrăgător și aerul de completă degajare. Nimic nu părea să-l frământe pe Derek, nici acum, nici În trecut. La dracu’, femeile aproape că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru că sunt alergică la așa ceva. În mijlocul potcoavei se găsea o tarabă cu pălării, unde Îmi cheltuisem și așa destui bani, alături de o alta, unde se vindeau niște ceasuri de argint demodate și unde numai nehotărârea a Împiedicat să cheltuiesc o grămadă de bani. Dincolo de ea era o ea, iar prin arcadă, pe partea dreaptă și-ntr-un loc adăpostit, se afla taraba pe care o căutasem. Fliss Își aranjase marfa foarte bine. Obiectele mai mari se deschideau În două jumătăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se deschideau În două jumătăți de cerc pe suprafața tarabei, astfel Încât, odată ce te opreai ca să te uiți la ceva ce-ți atrăsese atenția, te trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce-mi pot face? Nici asta nu-i bucura prea tare. — Înțeleg că au aflat motivul pentru care Linda i-a asmuțit pe cei de la Drepturile de Difuzare asupra ta. — Ce vrei să zici? Ah, da. Mi-au pus o grămadă de Întrebări despre Derek, ca de pildă dacă Îl mai plăceau și alte fete de la sală. Am zis că da, toată lumea Îl plăcea! Apoi m-au Întrebat dacă lui Îi plăcea de cineva și-am spus că de mine. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mereu administrată de Consiliul local sau ceva de genul ăsta. De parcă noi n-am mai avea și altă treabă. — Arăți epuizată, am remarcat eu. M-a privit o clipă În tăcere, după care a dat drumul saltelei să cadă În grămadă, cu un zgomot Înfundat. Nu, n-am nimic. Doar că e foarte stresant să ai un program atât de Încărcat. Fac toate orele Lindei, plus ale mele, și o mai ajut și pe Lou la treabă. Sunt foarte multe amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]