3,251 matches
-
a întâmplat? Asta, dacă nu vă deranjează întrebarea. Nimeni nu răspunse imediat. — Eram cercetător, spuse el într-un târziu. Fizician. Tânăr, dinamic, îmi făceam un nume, toate alea. M-am uitat la el. — Să știți că asta nu înseamnă doar halate de laborator și mătreață. — Nu, am spus. Scuze. — Primisem un post la Universitatea din Londra. Era o treabă foarte importantă. Știți ce este Teoria Supercorzilor? Am încercat să gândesc. Ceva complicat care are legătură cu viața, universul, absolut totul? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întâmplă, lumea trăgându-și respirația ca marea care se retrage înaintea unui val tsunami, însă n-o făcu, nu răbufni. În oala aceea sub presiune, ceva cedă. Fidorous își scoase ochelarii cu rame groase și-i frecă meticulos cu mâneca halatului. Bătrân și ostenit, acum că furia dispăruse, își strânse rădăcina nasului cu degetul mare și cel arătător înainte să-și pună ochelarii la loc. — Ei bine, spuse el încet. Da, încuviință Scout. Mi s-a părut că era mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
masa cu lumânări, iar acum întors ca să mă privească. Părea diferit. Preț de o secundă, am crezut că e un truc al luminii lumânării, dar, nu, se schimbase. Părul lui rebel fusese cumințit puțin, dat pe spate cu briantină. Și halatul dispăruse. În locul lui purta un vechi costum negru și-o cămașă de un albastru-deschis. Doctorul probabil observase că-l privesc insistent. — E ușor să uiți de tine aici jos, spuse. Când nu vezi pe nimeni atâta vreme, ai înclinația să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
simți deodată copleșit de o neliniște nelămurită, ca și cum cineva i-ar fi șoptit la ureche „Ferește-te!“, dar mult prea Încet astfel Încît nu putea fi sigur că Înțelesese bine. Pe poarta „Pavilionului special“ ieși un individ Îmbrăcat Într-un halat alb, aidoma celui purtat de Johns cînd era de serviciu, deși mai puțin curat. Era un omuleț cu o mutră arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
arogantă și niște umeri diformi, uriași. La iaz! Îi spuse Johns. Omulețul clipi din ochi, dar rămase locului, măsurîndu-l pe Digby cu o curiozitate obraznică. Făcea parte, desigur, din personalul „Pavilionului special“, nu din cel al grădinii, căci mîinile și halatul lui păreau pătate cu tinctură de iod. — Trebuie să ne grăbim, Îi zise Johns. Doctorul e foarte Îngrijorat... — Oare nu ne-am mai Întîlnit undeva? Îl Întrebă Poole pe Digby, privindu-l cu un soi de satisfacție. Firește că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu o pușcă. — Așteaptă un moment, i se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acesta, Încercă Johns să protesteze. — El a vrut-o, Întocmai ca și Conway, răspunse doctorul. Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de dimineață. „Algeria este Franța...”; apoi Începea scrâșnetul. Străbătea În lung și În lat cele două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În tren. Într-o după-amiază de mai, la piscina abia inaugurată În Chapelle-sur-Crécy, avu fericirea să-și desfacă halatul de baie În fața a două fetițe de doisprezece ani și să le-arate sexul; avu mai ales bucuria să le vadă că-și dau coate, că sunt interesate de spectacol; schimbă o privire lungă cu una dintre ele, o brunețică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am imaginat gura unei fete dintr-o clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiecare dată perfecte. De când mama sa Îl născuse și-l abandonase, nu mai avusese nicicând o rudă internată În spital. Astfel, nu rămânea decât o singură posibilitate legală: aceea ca Gustav să fie numit medic. Zis și făcut. Cu un halat de un alb imaculat așezat pe umeri, cu stetoscopul atârnându-i profesionist În jurul gâtului, doctorul Gustav, devenit peste noapte specialist În boli de fiere și În afecțiuni ale ficatului, reputat cardiolog și pneumatolog de frunte, diagnostician recunoscut pe toate meridianele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre locul de unde vine zgomotul. Probabil că tocmai am ieșit de sub duș, căci simt apa curgând șiroaie de sub halat. O iau la stânga și intru Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului de arbuști, luptă eroic În apărarea colțișorului de rai. În timpul Încleștării, Hef Își pierde cordonul de la halat, iar câteva fotomodele, fecioria. Când bătălia părea pierdută, iar fitilurile de dinamită sfârâiau deja, Bruce Willis și toți cei care filmau la pelicula Stay Hard pe celălalt versant al insulei intervin decisiv, alungându-i pe „superverzi“. Pentru rezolvarea crizei, americanii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de lână colorate, acele ascuțite sunt în magazin. Pătruns de problemele cotidiene, Hans intră ca o forță elementară în clădirea comunală unde locuiește împreună cu mama sa. Absentă, privirea lui trece prin doamna în vârstă și prin fiica acesteia (ambele în halate negre de lucru), care le aprovizionează pe doamnele ce lucrează la domiciliu. Și mama lui Hans lucrează la domiciliu. În căminul ei neîngrijit, ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care progresează cu fiece oră. Dar Sophie nu se deosebește de celelalte fete pe care le cunoaște Hans doar prin mediul în care trăiește, ci este oricum o ființă deosebită, Hans ar recunoaște‑o dintr‑o mie, chiar și‑n halat de lucru s‑ar fi aprins între ei dragostea, după cum spune șlagărul. Hans vrea să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trăiește, ci este oricum o ființă deosebită, Hans ar recunoaște‑o dintr‑o mie, chiar și‑n halat de lucru s‑ar fi aprins între ei dragostea, după cum spune șlagărul. Hans vrea să spună: chiar dacă ar fi avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bine, În foarte mică măsură. Fiindcă, enumerând acum, În refugiul meu forestier, cu urechea ciulită la cântecul păsărilor, meseriile amantelor lui Leac, Îmi dau seama că, la locul de muncă cel puțin, langoșeresele, frizerițele ori cofetăresele sunt toate purtătoare de halat alb. Mă Întreb dacă nu cumva, ascultând poveștile vărului fumător de pozderii, adolescentul Leac n-a dezvoltat un fetiș destul de comun: acela al uniformei albe. Nu știu dacă avusese vreodată parte de o asistentă (ăsta da cadru mediu), dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a dezvoltat un fetiș destul de comun: acela al uniformei albe. Nu știu dacă avusese vreodată parte de o asistentă (ăsta da cadru mediu), dar cred că ar fi putut fi socotit apogeul Împlinirii sale erotice. Poate că șirul ăsta de halate albe erau doar o simplă coincidență, n-aveam de unde să știu, știu doar că Leac n-a reușit nimic În seara aceea. Afară, poate, de faptul că a inițiat-o pe cineastă În programul Celebrului animal și că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dat În fine de ea: puțin mai bătrână decât mine, destul de sexy Însă, așa mică și transpirată cum se fâțâia pe ringul de dans. Leac m-a plantat acolo și-a plecat. Avea treabă cu o chelneriță, deci una fără halat alb, dar albinoasă, chestie care confirmă ipoteza fetișului. Cât despre mine, eu n-am fost În stare să-i spun nimic studentei, ce-aș fi putut să-i spun, cine ar fi fost În stare să spună ceva mai acătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]