5,715 matches
-
pentru eliminarea militanților insuficient supuși lui Stalin sau care nu mai corespund politicii decise de Moscova. Astfel, în 1926, conducătorii PC german sunt îndepărtați pentru deviație stângistă - Ruth Fischer și Arkadi Maslow -, ca și cei din sânul PCF* - Pierre Celor, Henri Barbî. Dacă termenul „stângism” este înlocuit în cursul anilor 1930 cu epitetul „troțkism”, curentul „sfaturilor” supraviețuiește în Franța datorită Librăriei Muncii, însuflețită de sindicaliști revoluționari apropiați lui Pierre Monatte și, mai ales, lui Renî Lefebvre, animatorul Caietelor Spartacus. El cunoaște
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1956, a revistei Socialism sau barbarie. în paralel, ia naștere în 1957 Internaționala situaționistă care repune în cauză formele tradiționale de expresie politică; ieșită din avangărzile literare, ea cheamă la o critică a vieții cotidiene, inspirată îndeosebi din filosoful marxist Henri Lefebvre. înțelegând mizele mediatice, situaționiștii atrag atenția asupra lor prin diverse scandaluri. Iar principalii lor teoreticieni, Guy Debord - Societatea spectacolului (1967) - și Raoul Vaneigem - Tratat despre regulile de bună purtare ale tinerei generații (1967) - se bucură de un larg ecou
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această școală, cu puternice nuanțe politice, chiar dacă reușita unora dintre elevi arată un proces de selecție care se poate dovedi eficient. Astfel, cea mai mare parte a responsabililor din Comisia de Cadre a PCF a trecut prin șLI: Maurice Trîand, Henri Janin sau Arthur Dallidet, dar și Waldek Rochet, secretarul general al PCF din 1964 până în 1972. La șLI, elevii au cursuri teoretice - marxism-leninism*, istorie a Partidului bolșevic etc. - și practice - redactare a unui manifest, organizare a unei greve sau a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
poliție și spionaj” (L’Humanitî, 27 ianuarie 1949), „produs al unei ofensive generale a unui imperialism încolțit”. Dar, începând din 1968, comunistul francez Lucien Sève de distanțează de pavlovism pentru a înființa o psihologie materialistă, bazându-se pe lucrările lui Henri Wallon și Renî Zazzo și reabilitând categoriile de persoană și libertate. în anii 1980, comuniștii europeni și latino-americani reabilitează psihanaliza, ca psihiatrul francez Bernard Muldworf a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vor înțelege misterele transpunerii de la „suport” (oricare ar fi el, de la lemn la cel digital) la hârtie și vor aprecia identitatea specifică, unică a gravurii, care e altceva decât o „simplă reproducere”. Între „elogiul Mâinii”, pentru a-l cita pe Henri Focillon, și „apologia” tehnicii, cartea lui Florin Stoiciu se recomandă ca un îndrumar indispensabil și o fascinantă lecție de elocvență artistică. Prof. univ. dr. Ruxandra Demetrescu Rector Universitatea Națională de Arte din București. CUVÂNT ÎNAINTE ARGUMENT Această carte nu își
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
descoperire și mai apoi, a fost folosită în lucrări de gen de către artiști ai secolului al XIX-lea și XX: Goya, Delacroix, Daumier, Manet, Toulouse-Lautrec, Paul Gauguin, Edgar Degas, Vincent van Gogh, Auguste Renoir, Lovis Corinth, Emil Nolde, George Grosz, Henri Matisse, Pablo Picasso, Alberto Giacometti, Salvador Dali, Maurits Cornelius Escher, Frank Stella și alții. Ca și în cazul altor tehnici ale gravurii, și în cazul litografiei descoperim diferite maniere de lucru apărute atât pentru a mima materialitățile tehnicilor grafice de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
lumina terestră. Chiar atunci când se limitează la puritatea liniei, aceasta capătă de la materia inflexibilă în care este înscrisă o calitate corozivă. Chiar atunci când este o pată, ea radiază cu imobilitate captivantă. Trecutul său o alătură științei orfevrului, operațiilor din laboratoare.” (Henri Focillon, Maeștrii Stampei, Ed. Meridiane, București, 1972) Pe lângă tema materialității, ca problemă a figurării, ca de pildă modalitățile plastice de figurare convingătoare a carnației, a apei, a ierbii sau a vegetației, a drapajului sau a elementelor de mobilier, se pune
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
structurile line-staff, descentralizate, bazate pe lucrul în echipă. Recurgând la criteriul strategiei de piață, Oliver Williamson (1975) deosebea structurile unitare (organizare centrată pe fabricarea unui singur produs sau serviciu), structurile multidivizionale (centrate pe multiproduse). Luând drept criteriu coaliția dominantă organizațională, Henri Mintzberg (1983) a stabilit celebra structură în cinci părți la care ne vom referi în altă parte a lucrării noastre. Toate aceste clasificări îi permit autorului să rețină două categorii de criterii esențiale de clasificare a structurilor organizatorice: criteriile externe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
printr‑o serie de funcții sau însușiri necesare realizării acestora. Nu de puține ori, cele două noțiuni se suprapun. De exemplu, Warren Bennis considera că liderii în afaceri se simt confortabil acolo unde există ambiguitate și haos. La rândul său, Henri Mintzberg afirma că un manager se delectează în sisteme complexe și misterioase, în care ordinea este cel mai adesea absentă. Dacă și unul, și altul (liderul și managerul) se simt bine în situațiile de incertitudine și problematice, care mai este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
realizarea scopurilor primare ale organizației. O a doua direcție de circumscriere a sferei și conținutului noțiunii de management vizează precizarea ansamblului proceselor, acțiunilor, funcțiilor, care permite coordonarea resurselor și realizarea scopurilor organizaționale. Primul care a precizat funcțiile managementului a fost Henri Fayol (1916). După el, managementul are următoarele funcții: # a) prevederea și planificarea (examinarea viitorului și elaborarea planurilor de acțiune); b) organizarea (întocmirea structurilor organizatorice); c) conducerea (menținerea la un nivel ridicat a activității și performanțelor subordonaților); d) coordonarea (corelarea, echilibrarea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Este totuși necesar să reamintim câteva dintre cele mai semnificative caracteristici ale muncii managerului pentru a putea înțelege mai bine cum influențează acestea procesul luării deciziilor. Poate că cea mai strălucită portretizare a activităților managerilor a fost făcută de canadianul Henri Mintzberg, care încă din 1973 descria cele 10 roluri manageriale. Studiul lui Mintzberg, confirmat peste timp de mulți alți autori, a înlocuit imaginea managerului meditativ, orientat aproape exclusiv către problemele strategice ale organizației, cu imaginea managerului a cărui muncă este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la care recurg agenții pentru a putea să se descurce. Aceste rezistențe, care ne apar când sub formă de „tactici”, când sub formă de „șiretlicuri”, sunt dirijate esențialmente Împotriva cotidianității, variantă alienantă a vieții de toate zilele, conform teoriei lui Henri Lefebvre (Lefebvre, 1968). Astfel, actorii sociali deturnează sensul injoncțiunilor emanate de sistemele de reglementare, jucând jocul inevitabilei ipocrizii, punere la adăpost În fața denunțărilor morale prin necesarele ritualizări (Javeau, 2003). Societatea evită destrămarea grație punerii În scenă a unor ficțiuni, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1987), La Constitution de la société. Eléments de la théorie de la structuration, Paris, PUF (prima ediție engleză: 1984). — (1991), Modernity and Self-Identity, Cambridge, Polity Press. JAVEAU Claude (2001), Le Bricolage du social, Paris, PUF. — (2003), Sociologie de la vie quotidienne, Paris, PUF. LEFEBVRE Henri (1968), La Vie quotidienne dans le monde moderne, Paris, Gallimard. SCHMITT Eric-Emmanuel (2001), Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran, Paris, Albin Michel. Φ Aculturație, HIBRIDITATE, Instituție, MULTICULTURALISM, Sincretism, Tranzacție Ctc "C" Castătc "Castă" În sens strict, casta se definește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sur la Révolution, trad. fr., Paris, Gallimard (prima ediție americană: 1963). — (1983), Condition de l’homme moderne, trad. fr., Paris, Calmann-Lévy (prima ediție americană: 1958). COHEN Monique Lise (1992), Les Juifs ont-ils du cœur?, precedată de un text al lui Henri MESCHONNIC: Entre nature et histoire: les juifs, Energues, Vent Terral. LEIBOVICI Martine (1998), Hannah Arendt, une juive, Paris, Desclée de Brouwer. LEVINAS Emmanuel (1978), Autrement qu’être ou au-delà de l’essence, Haga, Martinus Nijhoff. RICCIARDI von PLATEN Alice (2001
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un loc al său În gândire și În acțiuni, care se arată fără a putea fi vreodată explicată. M. R. & BARTHES Roland (1957), Mythologies, Paris, Seuil, trad. rom., prefață și note de Maria Carpov, Mitologii, Iași, Institutul European, 1997. BERGSON Henri (1963), Les Deux Sources de la morale et de la religion, Paris, PUF (prima ediție: 1932) ă trad. rom. de Diana Morărașu, Cele două surse ale moralei și religiei, Iași, Institutul European, 1992. HEGEL Friedrich (1959), Leçons sur la philosophie de la religion
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Fondation wallonne, pp. 19-34. POUTIGNAT Philippe și STREIFF-FENART Jocelyne (1995), Théories de l’ethnicité, ed. cit. RICŒUR Paul (1990), Soi-même comme un autre, Paris, Seuil. — (1993), „Le «soi» digne d’estime et de respect”, Autrement, nr. 10, pp. 89-99. TAJFEL Henri (1981), Human Groups and Social Categories, Cambridge, Cambridge University Press. THUAL François (1995), Les Conflits identitaires, Paris, Ellipses. TURNER John et alii (1987), Rediscovering the Social Group. A Self-Categorisation Theory, Oxford, Blackwell. VINSONNEAU Geneviève (1999), Inégalités sociales et procédés identitaires
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu Înseamnă lingușeală, iar a doua nu Înseamnă ipocrizie. În aceste forme de reciprocitate, se acordă un loc și celuilalt: spațiul simbolicului este deci prezent aici (Ortigues, 1962, p. 65). De aceea, educația În spiritul politeții este considerată esențială de către Henri Bergson, În 1885, Într-un discurs privind Împărțirea premiilor. Filosoful desprinde trei forme ale politeții: cea mai superficială este cea a manierelor; urmează cea a minții, care ne invită să recunoaștem și să acceptăm a priori unicitatea celorlalți și multiplicitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prosperă (prin politețe, civilitate, drept și democrație), dar este nevoie În același timp să instituim o societate decentă care să ne facă să reflectăm asupra tuturor formelor emancipatoare ale reciprocității, pentru a preveni reificarea sa ipocrită și mercantilă. C. C. & BERGSON Henri (1991), De la politesse (prima ediție: 1885), in DHOQUOIS Régine (coordonator), La Politesse, vertu des apparences, Paris, Autrement, pp. 152-158. BOROT Luc (2000), „Incivilités”, Cités, nr. 4, octombrie, pp. 193-196. CHAUVET Elisabeth (2000), La Machine à punir, Paris, L’Esprit Frappeur
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nr. 250, aprilie, pp. 3-18. DEBARBIEUX Eric (1999), La Violence en milieu scolaire, Paris, ESF, 2 vol. LORRAIN Jean-Louis (1999), Les Violences scolaires, Paris, PUF. MARGALIT Avishai (1999), La Société décente, trad. fr., Cahors, Climats (prima ediție americană: 1996). MORIER Henri (1989), Dictionnaire de poétique et de rhétorique, articolele „Estompage” (pp. 460-469) și „Euphémisme” (pp. 469-470), Paris, PUF (prima ediție: 1961). ORTIGUES Edmond (1962), Le Discours et le symbole, Paris, Aubier. ROCHE Sebastian (1996), La Société civile, Paris, Seuil. VAILLANT Maryse
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sens, un număr triplu al revistei Les Temps modernes (nr. 324-325-326, august-septembrie 1972), coordonat de Jean-Paul Sartre, a prezentat, În toată profunzimea sa istorică, chestiunea „minorităților naționale din Franța” ca pe o problemă a colonialismului și imperialismului lingvistic față de ceea ce Henri Giordan numea „națiuni interzise”. În același sens, François Mitterand, la momentul respectiv candidat la președinția Republicii, declara solemn În Discursul de la Lorient, rostit la 14 martie 1981: „A aduce atingere limbii și culturii unui popor Înseamnă să-l rănești În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
A aduce atingere limbii și culturii unui popor Înseamnă să-l rănești În ceea ce are mai profund. Noi proclamăm aici dreptul la diferență”. În august același an, ministrul Culturii, Jack Lang, i-a cerut un raport pe acest subiect lui Henri Giordan, director de cercetare la CNRS, „pentru a se asigura tuturor cetățenilor libertatea fundamentală de a-și trăi diferențele, indiferent dacă acestea se definesc sau nu În raport cu un teritoriu anume”; În același timp, ministrul cerea conceperea unor „proceduri adaptate pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istorică directă a anchetei Grégoire. Între „franceza scrisă” și „dialect”, mai trebuie luată În considerare și „franceza vorbită”, cu variațiile sale. Cercetările privind uzul propriu-zis al limbii ar trebuie să producă și atlase specifice În acest sens. Numeroși lingviști, ca Henri Bourcelot, Jean-Claude Bouvier, Fernand Carton, Jean-Louis Fossat, Pierre Fouché, Denise François, Anne-Marie Houdebine, Pierre Knecht, André Lanly, René Lepelley, André Martinet, Pierre Rézeau, Jean Séguy, Vincent Lucci, Gérard Taverdet, Henriette Walter, pentru a cita doar câțiva, au realizat sau au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
communication, nr. 95, 15 martie, pp. 7-10. COLECTIV (2002), „Langues et territoires”, Hérodote, nr. 105, trimestrul II. ETIENNE Bruno et alii (1999), Le Temps du pluriel. La France dans l’Europe multiculturelle, La Tour-d’Aigues, Ed. de l’Aube. GIORDAN Henri (coordonator), Les Minorités en Europe, droits linguistiques et droits de l’homme, Paris, Kimé. GOETSCHY Henri și SANGUIN André-Louis (coordonatori) (1996), Langues régionales et relations transfrontalières en Europe, Paris, L’Harmattan. GRAU Richard (1985), Les Langues et les cultures minoritaires
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
II. ETIENNE Bruno et alii (1999), Le Temps du pluriel. La France dans l’Europe multiculturelle, La Tour-d’Aigues, Ed. de l’Aube. GIORDAN Henri (coordonator), Les Minorités en Europe, droits linguistiques et droits de l’homme, Paris, Kimé. GOETSCHY Henri și SANGUIN André-Louis (coordonatori) (1996), Langues régionales et relations transfrontalières en Europe, Paris, L’Harmattan. GRAU Richard (1985), Les Langues et les cultures minoritaires en France, Québec, Editeur officiel du Québec. JENNIGES Wolfgang (coordonator) (1997), Select Bibliography of Minority Languages
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pp. 205-469 (Considerations..., prima ediție: 1861). NIC SHUIBHNE Niamh (2002), EC Law and Minority Language Policy: Culture, Citizenship and Fundamental Rights, Haga, Kluwer. ONU (Organizația Națiunilor Unite) (1985), Document E/CN.4/ Sub.2/1985/31, New York, 14 mai. PALLARD Henri (2001), „Droits collectifs et diversité culturelle. Libéralisme, communautarisme et universalité des droits fondamentaux”, in PALLARD Henri și TZITZIS Stamatios (coordonatori), Minorités, culture et droits fondamentaux, Paris, L’Harmattan, pp. 111-128. PHILLIPS Alan și ROSAS Alan (coordonatori) (1997), Universal Minority Rights
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]