19,061 matches
-
Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite în apă - capetele noastre în rugăciune aplecate
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se înserează fără sămânță și singura noastră speranță e firul de iarbă ce ne trece prin corp și ne trece prin suflet - străpunge dincolo
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
Drăghici lui Virgil Mazilescu stau vodcile în tine claie ca păpădiile între războaie dar vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu, pentru somnul de veci ai aprins distrat lampa? amuțiră clopoțeii de streașină.
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
lui Virgil Mazilescu stau vodcile în tine claie ca păpădiile între războaie dar vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu, pentru somnul de veci ai aprins distrat lampa? amuțiră clopoțeii de streașină.
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
războaie dar vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu, pentru somnul de veci ai aprins distrat lampa? amuțiră clopoțeii de streașină.
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
dar vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu, pentru somnul de veci ai aprins distrat lampa? amuțiră clopoțeii de streașină.
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
a avut un cardinal spaniol, e drept disputat cu Giulia, blonda, de neam, Farnesina) e-o stradă mică, medievală, unde greu pătrunde lumina, dar noaptea devine o sală: apar Stalicinaia și Peroni, (ambii invitați de la Mall) gardați de messer Marlboro. „Iarba verde, verde, de-acas’ ’’; seringa-i sterilă?omul e sonny? face cu spray-ul graffiti horror, apoi citează, nepăsător , din ,,Sangue, ferro ed oro’’. Gregory sau Nunzio, știrb, cărunt, neras, dar cu fața de adolescent, pe-aici, bântuie, pierdut: ,, Unde mi
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
ne putem juca? Nu-i așa, Joe, că nu (ne) putem gândi? Și sufletele noastre roșii precum cartofii! Și sufletele noastre albe precum gunoaiele! Ba da, Jeanrame, poate, ne putem juca! Ba da, Joe, e posibil să (ne) putem gândi. Iarba Iarba nu-și ex/pune gândurile, nu comentează, nu bârfește nici ploaia, nici soarele, nici vântul... De aceea ea crește așteptând în liniște, domestic, cosașii. Masa de jucării Oare numai masa de jucării, amenajată atât de frumos de către copilul meu
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
putem juca? Nu-i așa, Joe, că nu (ne) putem gândi? Și sufletele noastre roșii precum cartofii! Și sufletele noastre albe precum gunoaiele! Ba da, Jeanrame, poate, ne putem juca! Ba da, Joe, e posibil să (ne) putem gândi. Iarba Iarba nu-și ex/pune gândurile, nu comentează, nu bârfește nici ploaia, nici soarele, nici vântul... De aceea ea crește așteptând în liniște, domestic, cosașii. Masa de jucării Oare numai masa de jucării, amenajată atât de frumos de către copilul meu, nu
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
taraane milan ke pyaare pyaare sang hamaare la pagina 60 scribul medieval a desenat o salvare smurd ca pe un înger lacrima mea este dusă la reanimare am deschis o ușă spre amintiri dar întunericul din subsol m-a speriat iarbă și flori sunt ochii tăi cei care nu m-au iubit inima mea încă străbate sistemul solar când va ajunge lângă soare se va aprinde ca o stea o vei vedea noaptea dacă îți vei ridica ochii spre ecliptică sunt
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
nicio recompensă în schimbul zilei de mâine. Bani sau obiecte? Totuna! Oare câte capete tăiate au pretins lipsa de viitor a zilei în care, pe o tipsie de argint, ți s-a anunțat trădarea? VORBIRE Urma trupului tău se risipește în iarbă și, deodată, lumina devine o altă formă a vorbirii. CONCERT Sunt singur în parcul cu femei care nu știu să moară. Somnul indeciziei s-a așternut pe pajiștea cu copii alergând în așteptarea zăpezii: să trăiască, sau să se nască
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți moartea, naște-ți moartea și amuțește pe veci, stau cu moartea în gură și vorbesc în neștire *** Femeia a privit, o privire cu pîntec și bărbatul se împletici în ierburi înalte, alunecă lungit prin nervii ei destinși, spuse bună seara unor calme figuri, femeia îl aduse înapoi, se lumină - din corpul lui rămase o pulbere în înfloritura surîsului, apoi numai ea, din toate părțile atacată din nou de o lume
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
micul dejun Dimineața într-un câmp în paragină aștept iepurele să sară din somn nu va fi altceva decât o nălucă cenușie ce și-a petrecut noaptea lângă o tufă de spini ori sub vrejuri de dovleac și smocuri de iarbă dimineața la micul dejun musculițe frivole cu aripioare schimbându-și culorile ca lentilele de contact se dedau la un dezmăț continuu în ochii mei se încăpățânează să mă învețe orbirea să-mi inventarieze substantivele și verbele din cap până când vor
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu urechea ciulită la foșnetul frunzelor și la cîntecul păsărilor pitulate printre crengi; priveam luna și semnele zodiacale, Calea lactee încrustată în palmele noastre bătătorite de muncă; odată cu pămîntul aduceam și firele de iarbă răsărite pe cîmp, norii îi mutam dintr-un loc în altul, și vîntul; număram totul - fiecare pumn de pămînt trecut dintr-o parte în alta a graniței îl consemnam aliniindu-l frumos în coloanele unui catastif deschis la o pagină
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
cîinii adormiți pe fîșia arată își ridicau botul adulmecîndu-ne de departe umbra, lătrau scurt și lugubru, după care se cufundau din nou într-un somn ce nu avea parcă nici început și nici sfîrșit. Odată cu pămîntul căram și firele de iarbă, firele de păr și mucurile de țigări adunate de pe străzi, duceam într-o parte și alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
repede, ca o stea... Poeți cum am fost, nicio cărămidă sfântă nu se mai vede printre ruine... Dar oameni, poate oameni încă mai rămânem pe-aici... Nici păsări, nici pești, nici pietre din ape... nici ploi albastre din nori, nici iarbă măiastră din cer abia niște nebuni vitregi LUI VASILE lui Vasile Dan am să-i cânt la Arad, la o biserică, din pahar vrei tu, Dan Vasile, unul de lut ori numai ăsta, de gură omenească dar să nu uităm
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
altora mai vechi, dar ajustate cu rubrici noi, cu prezentatori noi, cu moderatori noi... Atât de fericiți eram pe-atunci, încât simțeam nevoia să ieșim pe tăpșanul de la marginea urbei, mereu proaspăt însămânțat cu resturile menajere ale ,civilizaților ieșiți la iarbă verde" (după cum se vedea din toate reportajele televizate), și să strigăm (după învățătura regretatului Ion Luican) spre vreo virtuală prezentatoare tv, îmbrăcată dezmățat cu straie de austeritate guvernamentală: Uhăi, lele! Cum aș face să te țuc, Să te țuc și
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
scrii, fă-te că citești ceva - cînd o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor". Sau o fabulă cu o morală atît de asortată vederilor de ansamblu ale scrierii: Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor. Aproape ca un abandon. încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
ele n-ar fi decât o pagină în plus la grosul volum al neobrăzărilor socio-culturale de azi, o variantă jalnică de nonconformism conformist, cu care suntem deja obișnuiți. Să deschidem volumul Circul domestic:, Când am cules-o pe andreea din iarba de la național/ habar n-aveam că nu are casă/ și că o loviseră două mașini în ziua aia/ avea o criză de epilepsie/ oamenii treceau pe lângă ea/ fără să miște un deget// cât am alergat cu ea-n brațe până la
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
eu aș vrea să mă pot gândi la ea/ cu mai multă compasiune și mai puțin dezgust// la 13 ani andreea are leziuni pe creier/ și nimeni pe lume care să o iubească." ( Când am cules-o pe andreea din iarba de la național). Nu e cea mai bună pagină din sumar, însă ea conține, sub expresia directă și în modul descriptiv, reportericesc preferat de autor, sâmburele noii poezii semnate și asumate de Claudiu Komartin. Volumul său de debut, Păpușarul și alte
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
și totuși, o urmă de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi și ale ei: ,Mi-Te-nfășori pe suflet/ Când mi-e frig/ și cum mă rătăcesc/ Îmi lași un semn/ În firele de iarbă/ Din pavaj,/ În licăriri de chipuri/ și în nori,/ În cărțile pe care/ Le deschid.// Îți cer încă dovezi/ dar ce ciudat,/ Cu cât adun mai multe/ Mărturii,/ Cu-atât sunt mai nesigur/ că exiști,/ și totuși Tu mă ții
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
Dumitru Hurubă Majoritatea televiziunilor se preocupă în mod statornic și eficient să transmită emisiuni care ne fac pe noi, telespectatorii, să luăm drumul "ierburilor verzi", ca să nu spun chiar "al codrilor", drept că și pentru a mai salva subțietatea alimentelor de prin frigidere și cămări. Apropo de frigidere... Ieri sau alaltăieri, vine prietenul Haralampy, relativ vesel (motivul e cunoscut de-acum...), ne adună pe
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
aruncă, din pragul ușii, o seringă plină cu penicilină, în cur, și te vindecai. Toți, de toate! Mai puțin aia, îi știi dumneata, activiștii, securiștii... Ai focului, dar nici că se îmbolnăveau de ceva! ( La Lilieci, Marin Sorescu). Astăzi, nici ierburile nu mai dau rezultate. Faci un ceai și... neam! Doar te umfli în burtă. Lau otrăvit și pe astea! Peste tot, otravă!” Otravă, îl aprob și eu, până și în sufletul omului, numai că, el, omul, este și producătorul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
culme spinările cerului se freacă - una de alta - gata să scoată fum și scântei - să ia foc e cazul de multă - de mult mai multă furie - în această lume jalnică lume pe care nu o luminează nimic STRĂINĂTATEA DE-ACASĂ iarbă - terciuita de praf motorină și funingini în sântul drumului - urma de roată - trecută prin carne de câine câțiva scheletici copaci cerșesc - zadarnic pe deasupra inimilor de fier ale mașinilor Dumnezeu - aruncat de suflul arogantei TIR-urilor dimpreună cu cadavrul de câine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
trandafirului peste noi Adeveriți suntem de firava lumină de palidele aureole ale florilor pregătite să moară de cucernicele gaze de rădăcinile arborilor frământând în pământ istoriile celor tăcuți prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]