19,706 matches
-
Am luat contact chiar și cu oameni pe care i-a cunoscut circumstanțial în diverse ocazii sau călătorii. Pe măsură ce o căutam, o iubeam tot mai mult pe fata din fotografie. O purtam cu mine peste tot. Și să nu vă imaginați că ea ar fi fost insensibilă la iubirea mea. Cu timpul, am început să sesizez transformări în imaginea din fotografie: mici detalii în pieptănătură, înclinări diverse ale capului, zâmbetul îi varia cu starea mea sufletească. Într-o zi avea gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că vocea lui trebuie să fie puternică și să se audă din toate părțile. Deci, vocea rezoneur-ului...) Îl veți vedea imediat pe Maurizio, pe care îl cheamă, de fapt, banal, Marius... Este cel mai mare impostor pe care-l puteți imagina, ceea ce rezultă și din modul în care și-a răstălmăcit numele, spre a plăcea mai mult fetelor. El nu se simte atras de nimic și de nimeni în mod natural, și toate căutările lui sunt menite să se scoată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră ca să vă fac să înțelegeți sensul acestei iubiri inexplicabile, imposibile și irevocabile a Pulcheriei pentru Maurizio. Pulcheria nu ieșea din cuvântul bunicii ei, ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu și ea. Și cum stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, mă simțeam ca un Gulliver, repudiat și leneș, în țara binecuvântată a eternelor lucrătoare. Caravana de vele se scurgea lent și surd pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de jucărie mexicane (jugetes), colorate viu și pointilist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde urmăreau conferința de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile în mod firesc între iubiți sau prieteni. Ea își imagina cât de greu trebuie să fie să fii singur cu tine însuți, să nu te poți împărți cu nimeni, să fii singular și singularizat. M-a asigurat de discreția ei totală și a rămas foarte dezamăgită când i-am mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
boală și suferință, fără lacrimi și bocete. Îmi amintesc cum fiecare dintre ele au survenit la timpul lor, așteptat și asumat de toată lumea. Aproape că mi se suprapun în minte sau se continuă firesc și, prin urmare, nu-mi pot imagina un alt fel de sfârșit pentru mine. Eu sunt o prelungire a lor, boala asta mi-e complet străină, ceva este nelalocul lui, ceva a luat-o razna. Tocmai acum, când eram atât de liniștit și împăcat cu singurătatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fără să încerc cel mai vag sentiment de teamă, interoghez făptura ce scormonea de zor în coș, desigur, nu pentru hainele mele murdare. Surprinsă, își întoarce capul îngeresc către mine, doar pentru o clipă. Îmi pare rău, nu mi-am imaginat că poți să mă vezi sau să mă auzi. Aș putea spune că percepția ta este deosebit de subtilă sau poate noua ta condiție a determinat deja grave modificări de conștiință. Asta nu a fost prevăzut, îmi pare foarte rău! mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
percepem unda. Ea trece pe lângă noi nu ca o senzație, ci ca o amintire, numai pentru că pretindem că știm atâtea despre ea. Unda se mișcă într-un timp cuantic, subtil, de o discretitudine infinit mai mare decât ne putem noi imagina, drept care o percepem în domeniul continuului și al permanenței. Câtă corectitudine și disciplină pe Creion! Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tată pentru mine; ne jucăm badminton și freezby pe plajă, înotăm împreună în larg, spre spaima mamei. Îmi dă pe șest bani de înghețată, se uită atent și prelungit după alte femei și fumează ca un turc. Nu-mi pot imagina de ce această prezență abundentă și exuberantă, cu sânii și fesele atât de mari și rotunde, poate avea o reverberație atât de masculină asupra mea. De altfel, și față de mama se comportă bizar. Sunt sigură că și mama simte la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu mașina la mare, conduce ca un camionagiu... Își umple mașina cu toate "mamele" și portbagajul cu toaletele lor estivale. Mă gândesc la cele două lesbiene, despre care povestea mama, ele au înfiat un copil împreună. Și imediat mi-o imaginez pe mama cum ar conviețui cu cineva? În situația noastră, mi-ar corecta temele la matematică, căci mama nu era în stare. Acum, când o am alături, ea este tatăl meu printre atâtea nepăsătoare și exasperante mame. Mama mea adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cum eu rămân puțin în urmă, ca de obicei, paznicul îmi întinde un creion ascuțit la ambele capete. De ce mi-l dai mie? îl întreb cu gândul la careul cu care m-am întâlnit de dimineață, pe care mi-l imaginez sub șenilele treierătoarei de nisip. Să scrii! Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea. Unde l-ai găsit? întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numai pentru că a fost atrasă de titlul răsunător ce ocupa prima pagină sau pentru că îl remarcase undeva peste umărul cuiva în timp ce călătorea în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de toate felurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-l reitereze cu orice preț, să devină ei înșiși obiectul lui. Deliberat, ei sunt gata să scindeze miracolul, să-l spargă în mii de miracole mici, insignifiante, cu condiția să fie și ei un pic parte din el. Ei își imaginează miracolul ca în povestea celor 1000 de Buddha mici ce coboară din cer, fiecare dintre ei adăpostit de o umbrelă. Sau ei confundă, pesemne, miracolul artei cu replica lui mai puțin sofisticată, cea reală. În curiosul film al lui De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau pe stâncile labirintice de lavă și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și ea și-l imagina rostogolindu-se pe nisipul fierbinte, printre focile ce forfoteau lasciv și ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noapte. Barca a început să se miște lent către ultima ei destinație de a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja la mii de leghe distanță cutreierând mările. Așa avea să și-l imagineze de-acum încolo. Gândurile lui și ale ei unite, concentrate în acele bilețele miraculoase de hârtie, crâmpoțite în cutele portofelului ei. Era o lumină neobișnuită pe mare, căci luna deja se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de la el. Cunoscând deja istoriile și profilul psihologic al fervenților săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea să le dea nivelul de confidență așteptat, iar gradientul păcatului nu se pronunța niciodată mai mare decât și l-ar fi putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea un implacabil sentiment de singurătate. Se și imagina cum se va întâlni cu mama ei dincolo, și-atunci nu se va mai simți singură. De câte ori era bolnavă, îi era teamă să nu moară doar pentru ca să nu rămână singură, se gândea la puținele persoane din familia ei ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
divină. Oamenii l-au construit pe Dumnezeu cu armata lui de îngeri, dar nu și-au pus întrebarea câte războaie poate duce o dată o armată de îngeri în același timp sau la câți oameni poate Dumnezeu zâmbi deodată. Omul se imaginează singur cu Dumnezeu sau cu îngerul său când se roagă; nu pricepe că rugăciunea lui este bine ordonată în timpul său, și că Dumnezeu nu are noțiunea acestui timp, și că îi poate răspunde fie ieri, fie peste o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fața lui Joao nu erau dintre cele potrivite pentru problemele tale. Ridică-ți ochii și privește în jurul tău și observă cum lucrurile se întâmplă! Într-o zi va veni și rândul tău! Realități și lumi posibile Tot aici te poți imagina pe o platformă de filmare înconjurată de actori amatori ce implementează o civilizație îmbrăcată în uniforme albe, unde trebuie să-ți intri încet în rol și tu, să participi la construcția acestei lumi ficționale. Să crezi că în acest mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul în imaginar. Timpul era iar stăpân. Pentru că aici, mai mult decât în ipotetica viață, era programat să dea sens a tot ce fusese în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
buldozer, cu cerul la fel de jos privindu-i de pe acoperișul gării, rezemat într-un cot și mirându-se: ăștia-s neschimbați! Cum netezeau cu pașii hârtoapele străzilor, cum anunțau pe domnii și doamnele, foștii colegi, de venirea lor. Nu se poate imagina șocul! De ce s-au deplasat ei? Militarii nici n-apucau să coboare. Luau haine de schimb civile și se debarasau de cele ostășești în tren, iar la terminarea permisiei se relua procesul invers. Și mai ales nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Știți ce înseamnă. E mai târziu decât credem. Poate că ne mai rămâne așa de puțin de trăit. Timpul acesta, n-ar trebui să-l consacrăm mondenităților. -În cazul acesta, de ce sunteți aici? -Pentru un motiv pe care mi-l imaginez identic cu al dumneavoastră: pentru că este greu să refuzi. Întrebarea aceasta e mai puțin misterioasă decât cealaltă: de ce ne-au invitat gazdele noastre? -Vorbiți doar în numele dumneavoastră. -Nu vorbesc mai mult despre calitatea dumneavoastră decât de cea a celorlalte persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Bordave? De ce era el alesul acestui mister? Mă întorsei în pat. Mă sprijineam pe un argument solid: la baza acestei povești exista un cadavru. Olaf Sildur nu-și simulase propria moarte. Trebuia să fii pe de-a-ntregul paranoic ca să-ți imaginezi că cineva sacrificase viața unui om pentru plăcerea de a mă duce pe mine de nas. De altfel, ce dovadă aveam că murise? Nu eram medic. Îi pipăisem pulsul, îi ascultasem inima: în zilele noastre, există cu siguranță droguri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]