3,808 matches
-
B.Șt. Delavrancea) Structura morfologică Este un timp simplu construit pe baza temei de prezent, la care se adaugă dezinențele de persoană și număr. Are forme numai pentru persoana a II-a, singular și plural. La singular, prezintă alte dezinențe decât indicativul, la aceeași persoană a II-a. Dezinența imperativului pentru persoana a II-a este omonimă cu dezinența de persoana a III-a, indicativ prezent: Pers. II imperativ: -ă: cântă!, lucrează!, coboară! etc. -e: sosește!, scade!, petrece!, strânge! etc. Pers. II
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Are forme numai pentru persoana a II-a, singular și plural. La singular, prezintă alte dezinențe decât indicativul, la aceeași persoană a II-a. Dezinența imperativului pentru persoana a II-a este omonimă cu dezinența de persoana a III-a, indicativ prezent: Pers. II imperativ: -ă: cântă!, lucrează!, coboară! etc. -e: sosește!, scade!, petrece!, strânge! etc. Pers. II indicativ: -i: cânți, lucrezi, cobori, sosești, scazi, petreci, strângi etc. Pers. III indicativ: -ă: cântă, lucrează, coboară etc. -e: sosește, scade, petrece, strânge
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a este omonimă cu dezinența de persoana a III-a, indicativ prezent: Pers. II imperativ: -ă: cântă!, lucrează!, coboară! etc. -e: sosește!, scade!, petrece!, strânge! etc. Pers. II indicativ: -i: cânți, lucrezi, cobori, sosești, scazi, petreci, strângi etc. Pers. III indicativ: -ă: cântă, lucrează, coboară etc. -e: sosește, scade, petrece, strânge etc. Observații: Un grup restrâns de verbe prezintă forme deosebite de imperativ, explicabile prin istoria limbii sau prin fonetică sintactică (eventual tot dintr-o perspectivă istorică): a face (și compușii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a zice (și compușii: a prezice, a se dezice etc.), a veni (și compușii: a reveni, a preveni etc.): fă! (desfă! etc.), du! (adu! etc.), zi! (prezi! etc.), vino!, vină! (previno! etc.). La plural, dezinența este omonimă cu cea de indicativ (prezentă, de altfel, la toate modurile și timpurile verbale, variabile în funcție de număr și persoană): -ți; omonimia formelor este înlăturată de intonația deosebită a imperativului: cântați!, lucrați!, coborâți!, faceți!, mergeți! etc. Structura imperativului diferă în funcție de tipul de flexiune al verbelor la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mergeți! etc. Structura imperativului diferă în funcție de tipul de flexiune al verbelor la nivelul temei de prezent și la nivelul dezinențelor. La nivelul temei de prezent, diferențele sunt aceleași ca în cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă și -e la prezentul indicativului: - dezinența -ă: verbele din tipul I de flexiune și din tipul II1: cânt-ă!, lucreaz-ă!, coboar-ă! - dezinența -e: verbele celorlalte tipuri de flexiune: soseșt-e!, strâng-e!, scad-e! etc. Observații: Excepțiile sunt, de asemeni, aceleași: primesc dezinența -e verbele din tipul I de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
călătoresc. Îmi plac călătoriile. Enunțul cu subiectul un infinitiv este sinonim cu enunțul cu subiectul - o propoziție cu predicat-verb la conjunctiv; amândouă variantele înscriu planul semantic al enunțului sub semnul nedeterminării. Propoziția subiect se dezvoltă în baza unui verb la indicativ, dacă planul semantic al enunțului este determinat: Îmi place că tu călătorești. E bine a studia/ E bine să studiezi. Când determină verbe tranzitive, infinitivul este o variantă de realizare a complementului (direct, indirect, comparativ), alături de realizarea nominală (prin substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variante semantice: „Aștept să îmi apună ziua / și zarea mea pleoapa să-și închidă.” (L. Blaga) „Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis / ce e templu și altar!” (L. Blaga) sau poate fi o variantă la indicativ (potențial-optativ), în interiorul opoziției de mod: acțiune (stare) reală (indicativ) - acțiune proiect (conjunctiv): Am uitat că suntem oameni. Am uitat să fim oameni. I-am spus că vine și Anamaria. I-am spus să vină și Anamaria. Alegerea între indicativ și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mea pleoapa să-și închidă.” (L. Blaga) „Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis / ce e templu și altar!” (L. Blaga) sau poate fi o variantă la indicativ (potențial-optativ), în interiorul opoziției de mod: acțiune (stare) reală (indicativ) - acțiune proiect (conjunctiv): Am uitat că suntem oameni. Am uitat să fim oameni. I-am spus că vine și Anamaria. I-am spus să vină și Anamaria. Alegerea între indicativ și conjunctiv este liberă în cazul unui număr restrâns de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la indicativ (potențial-optativ), în interiorul opoziției de mod: acțiune (stare) reală (indicativ) - acțiune proiect (conjunctiv): Am uitat că suntem oameni. Am uitat să fim oameni. I-am spus că vine și Anamaria. I-am spus să vină și Anamaria. Alegerea între indicativ și conjunctiv este liberă în cazul unui număr restrâns de verbe tranzitive: Mihai a promis să vină/că vine. În dezvoltarea unor câmpuri semantico-sintactice generate de verb, a căror expansiune este hotărâtă de funcția de circumstanțial, conjunctivul este modul propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbele semiauxiliare care exprimă diferite sensuri modale; sintagmele poate că e bolnav - va fi fiind bolnav - o fi bolnav (prezumtiv) - trebuie să fie bolnav exprimă toate ipoteza. Adverbele desigur, firește, fără îndoială etc. intensifică sensul modal, de certitudine, al indicativului: „Firește că vin.”, în timp ce adverbele poate, probabil, pe semne îi anulează sensul specific: „Poate că vine.”, „Probabil că vine.”, „Pe semne că vine.” VII. INTERJECȚIAtc "VII. INTERJEC}IA" Gramaticile curente - între acestea și Gramatica Academiei - definesc interjecția ca și cum ar reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe baza conjuncției că: măcar că, cu toate că: „Ce știi tu? Ăsta-i loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!” (E.Barbu, 21) Celelalte elemente de relație introduc amândouă categoriile de concesive; deosebirile sunt marcate de modul verbului predicat; indicativul caracterizează verbul concesivei reale: „Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.” (C.P., 54) iar potențial-optativul, modul concesivei ipotetice: „Oricât de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să acționeze după anumite reguli, pentru a realiza o anumită finalitate, conform unei anumite valori.” Este evident că responsabilitatea Înseamnă asumare de obligații. „Trebuie reprezintă conținutul esențial al obligativității și semnifică necesitatea imperioasă a transformării unei cerințe a moralității În indicativ al acțiunii.” În măsura În care acest „trebuie” vizează un subiect, responsabilitatea sa morală Îl obligă să devină, din spectator, actor al propriei sale drame: el va acționa, fără să se gândească la o sancțiune - punitivă sau pozitivă. IV. Pentru o etică a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
subindivizi. Desemnarea unei gene (denumirea unei gene) se face prin prima literă, primele litere sau un grup de litere din cuvântul englezesc care desemnează prima mutație evidențiată pentru respectiva genă. Gena normală (tipul sălbatic al genei) se desemnează prin adăugarea indicativului + la litera sau grupul de litere menționat anterior. Mutantele apărute prin modificarea genelor normale sunt numite alele. De regulă, în manifestarea fenotipului indivizilor hibrizi, genele sălbatice sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
în încăperile unde are instalat aparatul telefonic și va funcționa de la data de 30 august 1976 până la data de 30 decembrie 1976. In mod deosebit interesează următoarele probleme: Aspecte ce interesează organele de esecuritate. Materialul obținut va fi expediat la indicativ 1/MG/ tov. Măgdălinoiu Gheorghe telefon 11470 care va ține contactul operativ cu dv. în această problemă”. Prezint la sfârșitul acestui capitol și o copie a acestei adrese pentru că citirea ei, mi-a permis câteva judecăți în legătură cu metodele de lucru
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la alin. (1) va conține următoarele elemente: a) Întreprinderea/operatorul de transport rutier: (i) denumirea și adresa; (îi) seria, numărul licenței de transport/certificatului de transport În cont propriu; b) dată, ora și locul producerii accidentului grav de circulație, inclusiv indicativul drumului; c) conducătorul auto: (i) numele și prenumele; (îi) vârstă; (iii) categoriile permisului de conducere deținut; (iv) Dacă este angajat legal al Întreprinderii/operatorului de transport rutier; (v) certificatul profesional A.D.R., după caz; (vi) certificatul de pregătire profesională marf
Ghidul tranSportatorului rutier by Petrea Marcu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1280_a_2211]
-
fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-o singură desinență. De exemplu, verbul a citi are la indicativ prezent desinențele: (19) citesc - des. Ø, pers. I, nr. sg.; citești - des. -i, pers. a II-a, nr. sg.; citește - des. -e, pers. a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers. I, nr. pl.; citiți - des. -ți, pers. a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
să venim mâine. Noi a rămas că venim mâine. e. ? Liberalii urma să depună o moțiune de cenzură. Verbul a rămâne acceptă două tipuri de GCompl: cu complementizatorul să (verbul fiind la conjunctiv) sau cu complementizatorul că (verbul fiind la indicativ) - vezi (131)d. Între cele două tipuri de construcții există unele diferențe semantice și de acord: (133) a. Noi a rămas să aducem cărțile. - standard b. Noi am rămas să aducem cărțile. - acordul este standard (134) a. Noi a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin limbajul denotativ, cu enunțuri obiective, impersonale, printro terminologie specifică (adecvată ariilor funcționale: juridică, administrativă, economică, politică, diplomatică ș.a.); creația lingvistică este eliminată în favoarea stereotipiilor de limbaj, a clișeului lingvistic; - nivelul morfosintactic este caracterizat prin ocurența mare a verbelor (la indicativ sau infinitiv, la diateza reflexivă și pasivă)/a expresiilor verbale impersonale, a unor adverbe specifice (obligatoriu, permis, interzis, efectiv, corespunzător etc.) sau a locuțiunilor prepoziționale (cu privire la, în funcție de, în raport cu, față de, în afară de, în decurs de, în vederea, referitor la, în consens cu, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
proiectate ipotetic în viitor. Narațiunea de tip „predictiv“ (de tip „profeție“, cum o numește Tzvetan Todorov), în care axa temporală este orientată spre viitor, apare în secvențe narative inserate în narațiunea anterioară ori simultană. Modurile și timpurile verbale specifice sunt: indicativ viitor/prezumtiv, conjunctiv, condițional cu valoarea viitorului/prezentul oni ric (ca viziune): După vreo zece metri veți merge și mai repede, cuprins de anxietate; nu se zărește ieșirea. Și în sfârșit veți sta pe loc puțin obosit, întro penumbră roșiatică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În textul dat se evidențiază o perspectivă narativă internă, subiectivă. 5. motive literare: toamna, nostalgia, scrisul, cartea, suferința creatoare, demonul interior etc. 6. dimensiunea temporală: pe la mijlocul lui octombrie; zile de toamnă, ceasuri întregi etc. 7. Valoarea expresivă a verbelor la indicativ imperfect constă în capacitatea de a sur prinde un proces durativ, în desfășurare. Încadrate în „rama“ unor serii de verbe la perfectul compus, verbele de aspect imperfectiv creează un plan de adâncime care pla sează momentele de evocare a procesului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
umeri. 4. În fragmentul selectat se evidențiază o perspectivă narativă externă, obiectivă. 5. motive literare: orașul, drumul 6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: Strada Rahmaninov; spre lacul Floreasca; pe drum [...], dinspre strada Băneasa Ancuța 7. În textul citat, verbele la indicativ imperfect au o dublă valoare expresivă. În pri mul rând, imperfectul reliefează caracterul durativ al situației descrise (starea deplorabilă a cartierului de periferie, condiția socială precară a grupului de muncitori). În al doilea rând, verbele la imperfect surprind, în desfășurare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este dominant în frag mentul reprodus, în care se relatează călătoria la munte a unui grup de orășeni și popasul lor în casa lui Onișor. La nivel discursiv, narațiunea este susținută prin frecvența mare a verbelor (mai ales la imperfectul indicativului, semnal al narativității) și a adverbelor. 9. Enunțurile care încheie fragmentul alcătuiesc o secvență sintetică, structurată ca discurs homodiegetic. Personajul narator relatează modul în care el și prietenii săi reușesc să câștige încrederea omului de la munte ce le era călăuză
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
formele compuse și supracompuse, primele reprezentînd timpul implicat de proces în tensiune (el cîntă), iar celelalte în extensiune (el a cîntat). Valoarea temporală de anterioritate a formelor compuse decurge din aspectul lor extensiv, dar nu se confundă cu el. La indicativ, aspectul indică complexitatea timpului verbal, care oferă, în română (și în alte limbi romanice) două serii de forme simple pentru trecut. Astfel, perfectul simplu prezintă un proces trecut realizat și incluzînd limitele inițiale și finale, în vreme ce imperfectul îl redă fără
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1929, cronogeneza este o operație mentală de dispunere a timpurilor verbale prin actualizarea limbii în discurs. Într-un enunț precum El va veni joi, imaginea-timp produsă de verbul a veni este cea a epocii viitoare, datorită morfemului de viitor al indicativului (verbul auxiliar va). Operația de cronogeneză, de formare a imaginii-timp, nu este instantanee, ci presupune un anumit timp operativ (infinitezimal, desigur) pentru a fi realizată. În limbi precum cele romanice, se pot distinge trei momente constitutive (care au fost numite
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]