153,583 matches
-
singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că Înjosesc și distrug viața individuală, iar apoi au influențe nefaste În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea voinței considerată obiectiv sunt bune sau rele după cum efectul pe care Îl au asupra propriei vieți și asupra mediului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
au loc În timpul și spațiul fizic. Normele morale general acceptate prezintă astfel o imprecizie caracteristică și ele sunt puțin numeroase prin raportarea mereu renăscândă a normelor juridice. Elementul interior are Întotdeauna o valoare interioară ireductibilă care face mereu posibile morale individuale, În permanență demne de a fi respectate. Pe de altă parte, el nu este direct comunicabil, ci apare ca o experiență trăită imediat și categoric personală. Orice cunoștință exterioară, În timpul și spațiul fizic este, dimpotrivă, esențial comunicabilă prin elementul rațional
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează prin abstracție la fixarea tipurilor. Cu alte cuvinte, ea se referă la o Întreagă clasă sau serie nelimitată de cazuri și nu la persoane determinate, nici la raporturi considerate În mod individual. După cum scrie Ulpian, „Jura non in singolas personas, sed generaliter constituuntur” (Digestae 1.3. fr.8). Acest caracter cere ca norma juridică să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des („quod plerumque fit”), ceea ce corespunde cursului ordinar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de cei mai vechi adepți ai dreptului natural, În formele de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
special așa numitul „drept excepțional”, În acest scop, trebuie să distingem jus singularae, care privește o anumită categorie de persoane sau raporturi, și privilegia sau constitutiones personales (quae personam non egrediuntur), care privesc persoane, lucruri sau raporturi determinate În mod individual. Și În aceste cazuri, atât În timpul, cât și În celălalt gen, dacă Întâlnim o permisie, ea e Întotdeauna În raport cu un comandament sau cu o interzicere anterioară și mai generală; afirmarea permisiei nu e niciodată de sine stătătoare, ci are Înțeles
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar avea În vedere utilitatea generală. De aceea, unii autori, ca de ex. Dernburg, spun că aparțin dreptului public normele care privesc În mod principal interesele generale, adică ale Statului, iar dreptului privat, acelea care privesc În mod principal, interesele individuale. Prin aceasta, se evidențiază elasticitatea criteriului ales. O nouă probă a dificultății În această materie stă faptul că unii autori admit și a treia categorie, intermediară Între dreptul public și privat, adică un fel de drept mixt, acolo unde interesul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
public”. El nu constă, deci, decât În organizarea suveranității, adică a puterii de comandă, care e punctul de sprijin și baza ordinei juridice și care, În determinarea sa concretă, se poate personifica atât În entități colective, cât și În entități individuale. Privitor la originea sa, Întrucât În mod formal ea emană de la Stat, tot dreptul ar trebui să se cheme drept public. Statul Însă, emanând dreptul, poate să se organizeze pe sine Însuși, desfășurând și determinînd, prin raporturile juridice, (fie cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
face sau ce a făcut În realitate legiuitorul (aceasta o știm, o constatăm), ci dacă e drept sau nu ceea ce face. Pe ce cale răspundem la această Întrebare? Nu ne mărginim să constatăm care sunt tendințele și interesele sociale sau individuale În prezență, sau cum s-au produs ele pe cale evolutivă și istorică, ci, odată aceste fapte fiind constatate, apreciem că unele interese sunt preferabile altora, În sensul că ar fi drept ca satisfacerea unora să fie impusă cu sacrificiul altora
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu exclude necesitatea relațiilor dintre ele, căci nu se va putea niciodată stabili cu adevărat un sollen, o obligație, o datorie, fără a o pune În funcțiune de constatările de fapt respective. O afirmație etică, fie ca un act psihic individual, fie ca o credință socială, are desigur antecedente În timp, are o geneză naturală, are cauze reale mai mult sau mai puțin depărtate, care pot și trebuie să fie cercetate, În acest caz, fie În mintea noastră, fie În ambianța
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Morala are alte sancțiuni: astfel, sentimentul de satisfacție, sau de remușcare ce urmează Îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție sau de remușcare a conștiinței individuale. În Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
naturii sale proprii, norma juridică e generală, adică procedează prin abstracție și fixarea tipurilor; cu alte cuvinte, ea se referă la o clasă Întreagă sau serie nelimitată de cazuri și nu la persoane determinate, nici la raporturi considerate În mod individual”. Norma juridică trebuie să aibă În vedere ceea ce se Întâmplă În viață mai des, ceea ce corespunde cursului obișnuit al lucrurilor. „Dreptul creează un fel de medie, de clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-i caute Înțelesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi (ale invențiilor moderne), cum este, de pildă, Presa. Aplicarea mecanică a legilor conduce la cea mai mare injustiție (nedreptate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În toate teoriile moderne, de la Renaștere Încoace. Giorgio del Vecchio Îl pune ca piatră de temelie a concepției sale: „Statul este centrul ordinii juridice care se unifică formal În el și ajunge, cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu alții). Urmând lui Gravina, un mare jurist italian (1664-1718), Montesquieu face deosebirea, valabilă și În zilele noastre, dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
face deosebirea, valabilă și În zilele noastre, dintre: Statul politic și Statul civil, când scrie fidel: „O societate nu s-ar putea menține fără un guvernământ. Gruparea tuturor forțelor individuale formează ceea ce se cheamă STATUL POLITIC”. Totodată, el sublinia: „Forțele individuale nu se pot Înmănunchea, fără ca toate voințele să se Înmănuncheze. Gruparea tuturor acestor voințe este ceea ce se cheamă STATUL CIVIL”. Trebuie să arătăm că distincția dintre forță și voință, cu consecința ei: principiul separației puterilor a fost criticată de Jean-Jacques
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
primară pe care el este chemat s-o Îndeplinească și la care el nu poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare, chiar dacă ele așteaptă de la el recunoașterea și confirmarea pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său și scopul său, aceste
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
XX, Giorgio del Vecchio afirma cu justețe că: „În faza actuală a evoluției sale, Statul tinde mai curând să-i crească, decât să-i scadă, numărul funcțiilor sale”, teoriile negativiste neglijând un element de o importanță capitală, „anume că dreptul individual de libertate poate și trebuie să se formeze ca factor determinant În structura Statului. Legea, rațional concepută, nu este un comandament arbitrar, emanând de la cineva care deține o putere absolută, ci este expresia egalei libertăți a tuturor celor care aparțin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor raționalist, adoptă cu suplețe, doctrina Dreptului pozitiv când susține că, pentru structura Statului legitim sau de justiție (dreptate) este foarte important „dreptul egal al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestor mijloace este o parte - și nu cea mai mică - din Însăși această activitate. Filosoful italian formula concluzia că: sarcinile și contribuțiile necesare nevoilor comune trebuie să fie repartizate Între toți, după capacitățile fiecăruia. Este un fapt recunoscut că viața individuală și a societății În Întregime, poate să fie amenințată atât din interiorul Statului, cât și din exterior, prin intervenția altor State. Deci, apare problema necesității de a asigura dubla protecție a siguranței private și publice, prin mijloacele organismelor judiciare și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
consecință a naturii sale juridice - sarcina de a pedepsi delictele, când a fost imposibil de a le preveni. O altă sarcină importantă a Statului este de a stabili o ordine economică, care, În acest domeniu, de asemenea, favorizează libera inițiativă individuală și protejează proprietatea, ca fiind o naturală și legitimă exteriorizare a persoanei. Dreptul de proprietate nu este nelimitat - arată del Vecchio - și nu ar putea fi conceput, după vechea formulă, ca un jus utendi et abutendi. Limitele acestui drept decurg
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
importantă și actuală această subliniere reiterată pe un fond de gândire democratică. Meritul personal trebuie să primeze și să stea mereu În atenția Dreptului, și nicidecum alte criterii, non-valorice sau chiar antivalorice! „Operele inteligenței sunt fructul liberei dezvoltări a conștiinței individuale. Este deci absurd de a vorbi de o știință, de o artă sau de o filosofie «oficială» sau «de Stat». Ceea ce nu Înseamnă că statul trebuie să se limiteze de a garanta libertatea de a gândi. Dimpotrivă, Statului Îi revine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Corporații, Giorgio del Vecchio amintește factura medievală a acestora, ca mijloc de apărare, dar și ca sistem de privilegii, cu statute proprii distincte de cele ale Comunei. Amintește și de legea suprimării corporațiilor de către Revoluția Franceză, la 1791; suprima drepturile individuale etc. „Dar voința de a interzice orice organizație corporativă pentru a nu admite, În chip unic, decât raporturile Între Stat și cetățeni, fără forme intermediare, a fost o mare greșeală, căci spiritul de asociere - este bine să o spunem din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unei suple dialectici: dintre „juridicitatea naturală” și „juridicitatea pozitivă”. Giorgio del Vecchio aprecia că trebuie să fie exclusă a priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte, trebuie spus că Statul tinde, prin natură, să concentreze toate determinațiile juridice individuale și sociale care se produc În sânul său. În consecință, chiar normele care, printr-un proces spontan, se elaborează În sânul asociațiilor sindicale sau corporative trebuie să fie dobândite și Încorporate, pe cât posibil, În structura Statului, atâta cât ele nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptului și că, prin urmare, acesta din urmă nu ar avea alt fundament decât În puterea și În voința arbitrară a Statului Însuși. Adevărul este, dimpotrivă, că Dreptul izvorăște din spiritul uman și că manifestările multiple și spontane ale spiritelor individuale tind să se compună și să se coordoneze, convergent, În acest centru comun care este tocmai Statul. Acesta dobândește, astfel, calitatea juridică, de persoană supraindividuală și, În această calitate, câtă vreme găsește un consimțământ suficient În voința socială preponderentă, poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]