4,059 matches
-
braț. Cabrera făcu o pauză, așteptînd-o să se calmeze. — E Îngrozitor să-ți imaginezi așa ceva. În cîteva clipe, amestecul de benzină e Împins prin conductele de ventilație. Aprinse de flăcările de pe casa scării, camerele de la etaj se transformă Într-un infern. Nimeni nu scapă, deși există o scară de urgență care duce de la o ușă de pe palier pînă jos la terasă. Filmoteca domnului Hollinger, aflată Într-o cameră de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii moderne, incendierea automobilului, la care asistau tinerele de la discotecă, În rochiile lor cu paiete ce licăreau reflectînd fărîme de flăcări. Mai tîrziu, cînd, ca un răspuns la excitația provocată de infern, a Început petrecerea de la piscină, am fost pe punctul de a mă schimba În costumul de baie și-a mă alătura chefliilor. Încercînd să mă liniștesc, am sorbit din whisky-ul lui Frank și am tot ascultat țipetele și rîsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și toată familia ei fusese masacrata la Fântâna Albă30. Ea a supraviețuit doar pentru a fi deportată la poalele munților Caucaz. Se socotea totuși norocoasă deoarece nu ajunsese în infernul alb al Siberiei. Auzise de prezența trupelor române și căuta un preot pentru botezul unui copil. Am trimis după sublocotenentul Tiberiu Carp, preotul batalionului nostru, un băiat blând, cu vorba frumoasă, capabil să ofere muribunzilor ultima mângâiere duhovnicească chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o apă vijelioasă scăpată din stăvilar, cei din spate împing pe cei din față, nerăbdători să iasă la lumină. Afară, infern. Nu o metaforă, o realitate palpabilă impregnată de mirosul morții. Peste tot doar clădiri distruse, case făcute scrum, stâlpi de telegraf atârnând prinși numai în fire. De sub grămezile de moloz, ici colo apare o mână, un picior, sau un rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui concert". Arată ca un actor de cinema, cu trăsături aproape perfecte, adevărate modele pentru un sculptor sau vreun pictor. Fruntea largă, nasul acvilin, buze pline, ochi negri. Făcuse parte din "dracii verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu se poate altfel. Chiar și numele meu este predestinat, Felix, adică fericire". La una dintre vizitele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor de praf, pe sub ochii lor trece plutonul trei. Cocoșați sub greutatea echipamentului, soldații mărșăluiesc mecanic cu fețe absente, subțiate de oboseală. În fața lor, călare, sublocotenentul Jigodeanu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
restul se pot ocupa avocații mamei. Dimineață la prima oră, plec. Ezită un moment, apoi întreabă: Poți totuși să-mi spui ce s-a întâmplat? Nimic, draga mea, răspunde Marius într-un târziu. Doar că zilele acestea au fost un infern pentru mine. Vorbim când ajungi acasă. Te aștept. Mi-e tare dor de tine. Deși foarte obosit, nu poate să doarmă. Fumează neîncetat, insomnia epuizându-i toată rezerva de țigări. Bine ascunsă prin rafturile debaralei găsește o sticlă prăfuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperiș începe să toace mărunt, în serii scurte. Gloanțele zboară către atacatori ca niște viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie folosite cât mai târziu, dar acum nu mai are importanță, urgența este să respingă și acest atac. Ce va face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
undeva -, știința de a străbate În adîncimile sufletului omenesc, pînă acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde se naște setea de mîntuire. Generațiilor de mîine o literatură a adevărului, a infernului pe care l-am străbătut și-l străbatem, documentele nu-i sînt de ajuns. Cum se va putea crea și cum va trebui să arate proza unei asemenea totalități? Un roman? Ce fel de roman trebuie să fie acela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
medicii și judecătorii nu pot trăi În permanente autoimputări pentru greșelile lor, căci În acest fel exercitarea profesiei le-ar fi imposibilă - asta-i contradicția - din care cauză nu sînt Întrebați, nu sînt trași la răspundere, altfel ar fi un infern, un obstacol de netrecut, or fără medici și fără judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sînt limitele? Întrebai. - Cele ale conștiinței, Îmi spuse. Legile sînt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spuse arătînd spre prima bancă de pe ultima alee din stînga: „Aici ai stat cu Keti În iunie 1941 - la trei săptămîni a Început pentru noi cel de-al doilea război mondial. Nu știați nimic, vă iubeați, două purități În preajma unui infern. Și noaptea lungă a acelui timp nu s-a sfîrșit pentru această parte a lumii nici acum. Cei din partea cealaltă nu-și dau seama; vorbesc, comentează, dar nu Înțeleg, n-au cum să Înțeleagă, pentru că nu trăiesc aici”. Deodată timpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a iertat pe Grass... Ajuns în tabăra americană, n-a povestit din ce regiment provenea, căci între timp fusese rănit, ținut prin spitale de război, nu mai avea hainele de soldat și însemnele. E de înțeles că voia să uite infernul prin care trecuse. Ca prizonier de război, răbdând de foame, a învățat să gătească, imaginându-și mâncări ireale, învățând de fapt să trăiască integral în imaginație. (De acolo se trag "găinile de vânt" și alte metafore ale sale. ) Iar după
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
înscrie la Universitatea de Arte, dând frâu liber pasiunii sale din totdeauna pentru artă. Anii au trecut, s-a căsătorit, a scris, a ajuns președinte al Academiei de Arte din Berlin... Încă nu putea, nu voia să-și mai amintească infernul. Orientarea sa social-democrată și activismul pentru pace îl ridicaseră dincolo de pragul unde nu se mai simțea capabil să revină. Abia în august 2006, într-un interviu care a precedat apariția Cepei decojite a mărturisit Grass că făcuse parte din Waffen-SS
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în care acesta se vede pe sine ca pe un produs excremențial, rezultat al unei nașteri de-a-ndoaselea, malefice, fecale, are proporțiile unei coborîri în infern. De altfel, filmul aduce de departe cu dezvăluirile inconfortabile din romanul lui Mario Puzo, Fools Die. Dialogurile cu Michael Clayton care încearcă să remedieze situația relevă nu doar un psihic labil, ci metamorfoza, transfigurarea lui Eddens, ieșit din burta kit
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
personaje ca Baba Cloanța, Muma Pădurii, zmeii, Spânul etc., care, polarizând defecte fizice și morale, evidențiază frumusețea personajelor opuse. Contrastul cu frumosul se realizează și datorită faptului că urâtul este adesea caracteristic și expresiv. Viziunile apocaliptice și personajele torturate din Infernul dantesc sunt adesea mai pregnante decât viziunile serafice din Paradisul. Polemizând cu clasicismul, romantismul reabilitează prin V. Hugo urâtul. Spre deosebire de epocile anterioare, care asociau urâtul cu răutatea, romantismul pune accentul pe antiteza dintre aparența fizică urâtă și admirabilele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
ca să i se libereze dacă nu va fi gustat nimic din iad. Ascalpheo purtă mărturie că ar fi văzut pe Proserpina gustând dintr-o rodie. Pe baza acestei mărturii destul de clasice Jupiter hotărî ca Proserpina să petreacă 6 luni în infern și 6 luni în Olimp. Pentru a-și răsbuna, Ceres prefăcu pe Ascalpheu în bufniță, pasăre sinistră de urât augur, din Metamorfozele lui Ovidie, cartea IV. [28 ianuarie 1879] ["ÎN ZĂDAR AR ÎNCERCA CINEVA... În zădar ar încerca cineva să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
adevăr frumoasă iluminare cu gaz avem acuma. Lumea nu mai există decât numai pentru Podul Mogoșoaiei. Aici tot mai licurește din ce în ce mai palidă cîte-o lumină de felinar asemenea unei speranțe aproape a se pierde. Încolo "lasciate ogni speranza! " încolo se-ncepe infernul lui Dante. Pasagiul primăriei, bogat în gropi, sanțuri și Plevne improvizate, formațiuni geologice din epoca terțiară, elemente hidrografice perfide în care alunecă picioarele celor muritori, coboare-se aceștia din neamul biman, coboare-se din cel mai fericit al cuadrupedelor. Din
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde luau dracii lemn și cine le turna fierul? Iadul nefiind plasat pe pământ, unde puteau fi făcute furcile? Nici Dante nu se turbură de aceste detalii în Infernul lui. Dostoievski are aerul să spună că aceste întrebări sânt naive, e vorba de un cu totul alt Dumnezeu. Care? Nu se putea ca mama să nu fi știut că fulgerele și tunetele din timpul unei revărsări a cerului aveau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
existe totuși valori pentru a exalta noile idealuri. Cei cu adevărat neliniștiți de soarta culturii, de valorile absolute, vor fi izolați sau închiși, băgați la zdup. Nu se va sinucide nimeni, nici nu va fi împușcat, dar vor trece prin infernul adaptării, dacă va fi chiar infern, după părerea mea, marii maeștri vor da din capetele lor albite de înțelepciune și vor zice: aiasta este foarte bine, alții vor întîrzia să vadă dacă nu vin anglo-americanii, pe urmă geniul pamfletar al
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noile idealuri. Cei cu adevărat neliniștiți de soarta culturii, de valorile absolute, vor fi izolați sau închiși, băgați la zdup. Nu se va sinucide nimeni, nici nu va fi împușcat, dar vor trece prin infernul adaptării, dacă va fi chiar infern, după părerea mea, marii maeștri vor da din capetele lor albite de înțelepciune și vor zice: aiasta este foarte bine, alții vor întîrzia să vadă dacă nu vin anglo-americanii, pe urmă geniul pamfletar al unuia va spurca pe trădătorii de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu palmele ca să ne convingă pe noi că nu era un... Lucrurile nu sânt atât complicate, cât complexe, spune prietenul meii revenind. "L'enfer, c'est les autres", spune domnul Sartre și are dreptate, uitând însă să adauge că treptele infernului încep de sus, unde mai poți încă respira și, cu cât cobori, cu atât aerul e mai împuțit, pentru ca jos de tot, în infern, les autres să te împiedice literalmente să respiri. Te sufoci și îți dai duhul. Or toată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
c'est les autres", spune domnul Sartre și are dreptate, uitând însă să adauge că treptele infernului încep de sus, unde mai poți încă respira și, cu cât cobori, cu atât aerul e mai împuțit, pentru ca jos de tot, în infern, les autres să te împiedice literalmente să respiri. Te sufoci și îți dai duhul. Or toată chestiunea e să supraviețuiești!" Nu te înțeleg, zisei, dimpotrivă, faptele arată că "L'enfer ce sont les idees qui viennent du haut. Les autres
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau vulgare, nu vorbea cu mine în argoul lui de torționar, nici nu asista la bătăi, era însă preocupat, posomorât. "Ași putea să te trimit pe front, îmi spunea, adică întîi la Sărata să faci instrucție, și Sărata asta e infernul lui Dante, un intelectual ca tine s-ar curăța în două săptămâni de furunculoză, cel puțin, pe urmă dacă ai scăpa, direct în foc, pe linia întîia: de-acolo n-ai mai scăpa, fiindcă și pe linia întîia sânt locuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]