6,831 matches
-
intelectuală este contrariul reflexiei, intelectului, individualității subiective a europenilor. La noi are importanță faptul că eu vreau, știu, cred, am păreri, determinat de motive care sînt ale mele, condus de liberul meu arbitru. Acestui eu i se atribuie o valoare infinită. Substanțialitatea intelectuală este la antipozii acestei subiectivități, de pe poziția ei piere orice subiectivitate a eului; pentru subiectivitatea aceasta tot ce este obiectiv a devenit van, pentru ea nu există adevăr obiectiv, obligație, drept, astfel încît tot ce mai rămîne este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe sine. Această gîndire este, în primul rînd, ca subiectivă, ceea ce este al meu (eul, sufletul meu, gîndește); dar în al doilea rînd, această gîndire este și universalitatea care conține
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al doilea rînd, această gîndire este și universalitatea care conține în ea substanțialitatea intelectuală; și, în al treilea rînd, gîndirea este activitate formativă, este principiul determinării. În felul acesta avem al doilea mod al obiectivității, care este în sine formă infinită. Acesta este adevăratul teren care trebuie pregătit, care se desfășoară pe sine însuși, se determină pe sine însuși, dînd în acest chip loc conținutului particular, lăsîndu-l să subziste și conținîndu-l în sine. În concepția orientală, particularul șovăie, este destinat să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
totalitatea aceasta este deosebită de viețuitoarele înseși, ca existențele singulare. Prin urmare, nici chiar o asemenea descriere, care dă atîta extindere divinității în existența ei, nu poate fi încă numită panteism; ar trebui mai degrabă să spunem doar că diversitatea infinită a lumii empirice, totul, a fost redus la un număr limitat de existențe esențiale, la un politeism. Din ceea ce am citat, însă, se vede că aceste substanțialități ale existenței exterioare nu-și păstrează nici ele independența, pentru a putea fi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe care de fapt nu face decît să și-o reveleze, ci este vorba de reveria a însuși spiritului nelimitat [40 td]. Indianul ce visează este astfel tot ceea ce noi numim finit și unic, dar în același timp, ca general infinit și nelimitat în sine însuși, el este ceva divin [41 td]. Putem spune că în vis se exprimă cele mai adînci ascunzișuri ale sufletului, chiar dacă, pe de altă [194] parte, acesta este nebun. Astfel se află, desigur, la indieni și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
gîndire este pe de o parte produs și adresat conștiinței, însă pe de altă [206] parte, mărețul se transformă în infim, iar infimul în măreț, dar nu într-un mod prin care să ajungă la conștiința unității dintre finit și infinit, care ar fi o unitate a libertății, a frumuseții sau a spiritului, ci mai curînd într-o confuzie tulbure. Apare aici, în acest fel, o perfectă lipsă de spirit: nu acea lipsă de spirit ingenuă, neștiutoare, ignorantă, ci aceea în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
multe detalii în această privință. Brahmanii, așa cum s-a mai spus, sînt în posesiunea divinului chiar prin naștere. Este adevărat că și membrii celorlalte caste pot de asemenea avea parte de renaștere, dar ei trebuie să se supună unui șir infinit de renunțări, chinuri și ispășiri. Disprețul pentru viață și pentru om constituie trăsătura caracteristică principală a acestui proces. O mare parte a celor care nu sînt brahmani [259] tind spre această renaștere. Ei se numesc yoghini. Un englez care călătorea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și a individului unic se preschimbă în cele din urmă în negarea Totul-ui, fie că el se cheamă Brahman, Ătman sau Nirvăna. În orice caz, cel puțin omul în această concepție sfîrșește prin a se examina pe toate fețele, în infinitele aspecte diferite între ele în mod esențial și de nerecunoscut, ce au comun doar învelișul exterior, în măsura în care între un brahman și un śudra există, în lumea indiană, o deosebire cu mult mai mare decît cea să zicem dintre un cîine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
această condiție a ideii supreme, însă amestecată cu cele mai arbitrarii idei nebuloase" [274]. Într-adevăr, gînditorul din Stuttgart, explicînd gîndirea sa, precizează: "De aceea indianul ce visează este tot ceea ce numim noi finit și unic, dar ca ceva general infinit și nelimitat în același timp, este în el însuși, ceva divin" [275]. Nu e nici o îndoială că, în ciuda anumitor limite, pe care Hegel înțelege să le sublinieze mereu (poate în mod exagerat de multe ori), acea unitate între finit și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
astfel constituită" [356]. "Este limpede, așadar, cum poate Hegel să considere că, în virtutea principiului dialectic pus ca fundament al sistemului său, sînt depășite toate dualismele care au apărut în istoria filozofiei ca nesănătoase sfîșieri intrinseci ale gîndirii: Dumnezeu și lumea, infinit și finit, universal și individual, unul și mulți... Dumnezeu nu este înafara lumii, nici ceea ce se întîmplă în lume nu este străin de viața divină; istoria omenirii este, în schimb, istoria înălțării spiritului, al treptatei împliniri a rațiunii, a "întrupării
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
celor care au ajuns la "eliberare chiar în timpul vieții". Dar față de aceia care n-au avut acest privilegiu? Pentru aceștia, moartea are o altă semnificație, deși nici pentru ei moartea nu poate constitui punctul de separație hotărîtor între finit și infinit. Căci, acela care n-a reușit să se mîntuiască în această existență, se va renaște sub alta și altă formă, pînă ce va atinge gradul de perfecțiune necesar pentru "eliberare". Oricum, moartea, așadar, nu reprezintă un terminus definitiv, absolut, care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
pe timpul unei alte existențe, umane sau animale etc., după caz. Fundamentală deosebire, sub acest raport, între creștin și indian, în genere: pentru primul, cum se vede, moartea e punctul de separație definitiv între o anumită condiție finită și o alta infinită, eternă, pentru cel de-al doilea, un simplu accident, de valoare relativă. 4) Înțeleptul Se poate, așadar, ajunge la absolut chiar aici pe pămînt, iar moartea fizică este aceea care rupe și ultimele legături ce-l țin pe om încă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acel viguros și repetat gaudete, iterum dico gaudete (Fil., 4, 4) rostit așa de categoric de Apostolul ginților. Creștinismul recunoaște valoarea acestei vieți, valoare relativă, se-nțelege, pentru că pe pămînt nu se poate atinge Dumnezeirea, absolutul, dar valoare, oricum, imensă, infinită chiar, odată ce se acordă omului dreptul de a deveni fiul lui Dumnezeu pe pămînt: Fiul lui Dumnezeu (deci în subordine față de Dumnezeu) și nu Dumnezeu însuși, cum îndemna șarpele din Eden și cum îndeamnă anumite aspecte specifice și seducătoare ale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
iar surghiunul în Siberia este, în mod straniu, revăzut ca o vreme aproape privilegiată de confruntare cu singurătatea intelectuală și cu imensitatea spațiului rusesc. În 1933, într-un amplu roman autobiografic, În preajma revoluției, Stere va vorbi despre tinerețea sa: "Spațiul infinit, mărginit de tundre sterpe care se pierd în nord spre regiunile polare, iar în sud spre platourile misterioase ale Mongoliei, stepele și deșerturile aride ale Asiei centrale, un spațiu virgin bătut de vînt unde lumina este imobilă, fără strălucire și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Daca datoria funcționarului ar fi ceva definit, care s-ajungă la capăt în cutare minut, ca zidirea unei case sau sfârșirea unui desemn, se-nțelege că o asemenea absorbire a întregei individualități nu s-ar cere. Dar viața statului e infinită, funcționarea sa asemenea. Seriile de procese ale unui tribunal par a nu fi început niciodată și nu se vor sfârși niciodată. Tot astfel e cu lucrările curente ale administrației, tot astfel în fine cu instrucția. Fiecare ramură de învățămînt s-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
interese bine definite, ci stăruința unor straturi catilinare, fără o meserie hotărâtă, fără talent, fără avere, pentru pînea de toate zilele ce le-o poate procura bugetul, în socoteala tuturor claselor pozitive ale societății întregi. Acesta e punctum saliens, cheia infinitei și nefastei lupte sistematice introdusă de roșii în viața publică a țării. Parlamentul englez, reprezentațiunea națională a poporului celui mai liber, se va vedea că e compus tot din oameni cu stări, câștigate în Indii, în Australia, sau moștenite de la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
hârtie și a revenit la înșirarea pe ață a capitalului. Tout comme chez nous! Văzîndu-se încrederea ce-au inspirat-o bilele ipotecare se va da vânt biletelor de bancă în cantități din ce în ce crescânde, în proporție cu trebuințele infinite ale patrioților și respectivul Ma-twan-lin al României va avea să înregistreze o mare catastrofă. [ 30 octombrie 1880] BALANȚA COMERCIALĂ Cititorul va fi ținând minte discuția vie dintre noi și foile guvernamentale, privitoare la balanța comercială a țării. E dovedit cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în discuțiuni aprinse păstrează o pasivitate cu totul orientală. Lui Fargis tânărul îi lipsea trăsătura de sentimentalitate. Rolurile principale, Daniel Rochat și Lea Henderson, au fost încredințate d-lui Manolescu și d-nei Romanescu. Ei le-au esecutat cu un număr infinit de detalii prețioase. Dar în scene foarte remarcabile d-nu Manolescu nu a fost pasionatul și puternicul Daniel Rochat. Alegerea acestei piese pentru deschiderea stagiunii acesteia s-a impus comitetului teatral, cum am zice, prin forța împrejurărilor. Lipsește, din nefericire
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ștefan cel Tânăr, dramă) Ioana Em. Petrescu asociază palul cu sensurile de bătrân, vechi, învechit. Sub configurația lor, universul terestru, "sub lună, suferă de somnambulică aspirație cosmică... a eternității, căci vechimea nu e decât substitut, în ordine terestră, a duratei infinite"48. Parafrazându-l pe Goethe care numea culorile "fapte și suferințe ale lumii / Taten und Leiden des Lichts", putem spune că galbenul la Eminescu este o suferință a materiei. Diapazonul său se va desăvârși în componenta liricii lui G. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element în seria infinită a limitelor provizorii"8. O "vărsare" în Marele Tot? Sau cum spune "duhul Pământului" în Faust-ul lui Goethe: "Ești tu, cel care-n sufletul meu te spulberi / Pe care-al vieții-adânc te-aruncă-n pulberi"9. Spre neîncetatul echilibru al Marelui Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
anterioară, astfel încât a cunoaște înseamnă a recunoaște" (Noaptea darurilor); sau în Scriptura zeului: Pe fața pământului există forme străvechi, forme incoruptibile și efemere...". Putem recunoaște cu ușurință principiul schopenhauerian (eadem sed aliter) din Sărmanul Dionis în aceste pagini: Credea în infinite serii de timpuri, într-o rețea crescătoare și vertiginoasă de timpuri divergente, convergente și paralele. Această urzeală de timpuri care se apropie, se bifurcă... cuprinde toate posibilitățile" (Grădina cărărilor care se bifurcă). Această "rețea" crește în jurul eroilor borgesieni, ridică ziduri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
actul poetic. Și astfel, cu toate opozițiile, amândoi poeții, printr-un țesut comun al existenței, aproape "impersonal", au atins (fiecare în spațiul respectiv) o dimensiune ecumenică în care se verifică, atemporal, valorile spiritului. Aceste valori sunt o prezență, o interferență infinită, proprie literaturii. Și ca atare, această literatură nu poate fi decât universală...". (Eminescu și Borges, Poesis, Anul III, nr. 20, ian. 1992, p. 8) 4 Iosif Vulcan, Publicistică, 2, Memoria lui Dumitru Sfura, Ed. Minerva, Buc., 1989, p. 203. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în succesorul Ziar de Iași, în întregime, pe măsură ce-și publica articolele. Întotdeauna, cu folos, cu plăcere ori, cel mai adesea, cu amîndouă laolaltă. Ei, bine, efectul adunării lor laolaltă, între paginile unei cărți, este copleșitor. Ca și cum un număr infinit de "miniaturi" ar fuziona într-o uriașă "frescă". Nu e simplă aglutinare, ci chiar fuziune, proces prin care, ca într-un puzzle reușit, fragmentele completează ritmic desenul. O frescă prin prisma căreia vedem curgerea vremii peste viețile noastre. O frescă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ora sa de istorie n-ar trebui să arate ca un odorat institut de înfrumusețare. Gianni Versace. 1 august Primind, cu autograf, de la anglistul Steve americanizat, "Dear Avedanei" -, ultima domniei sale carte, Acolada atlantică, declanșatu-s-au brusc în spiritu-mi insolat infinite conexiuni viață-literatură-artă, favorizate de anii noștri de randevuuri mai mult sau mai puțin întîmplătoare: insolite partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
analiză... profesionistă. Încercînd, mai degrabă, să îmbine faptele frumoase ale artei și vieții de pe trotuar cu cele, nu atît de frumoase, ale celor care, iată, par să părăsească o dată pentru totdeauna scena politică. Nu sînt singurul care-a acordat o infinită perioadă de grație lui Emil Constantinescu apărut din neantul vieții politice și, de aceea, neavînd sprijinul multiplu al unui partid anume personajul care a reușit, în 1996, incredibilul: să-l înlăture,chiar dacă doar pentru patru ani, pe înrăitul activist. Înfruntînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]