3,561 matches
-
Epoca de fier“ se va recomanda prin semne caracteristice: discernământul (ca percepție a deosebirii dintre bine și rău) se va șubrezi, instituția respectului va intra în derivă (vor fi respectați, preponderent, cei nedemni). Vor câștiga teren nerușinarea, călcarea cuvântului dat, invidia. Între părinți și copii vor apărea obstacole greu de trecut, forța va prevala asupra dreptății, ospeția va declina, vulgaritatea va împânzi totul. Contemporanii noștri ar putea îmbogăți acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experiența cotidiană. Evident, nu mi-am
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ei, hrănită de un provincial excepționalism etnic, poate, de asemenea, produce monștri. Succesul stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simțul deșertăciunii. Dar și insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuției, invidia, ura de toți și de toate ajung să frizeze patologia. O formă perfidă a vanității se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O vom simți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fond, cu o „revoltă fără revoluție“, cu o manifestare disperată a celor care nu-și găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom și își ca muflează „invidia“ în „marș triumfal“. Termenii „rost“ (a-ți găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți acești termeni se referă la malformații ale interiorității umane, la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în fața copiilor. Nu-i așa că în adîncul nostru rămîne mereu trează dorința de a crede, oricît de puțin, într-o generozitate fără control, într-o bunătate fără gînduri ascunse ; într-un scurt interval în care sînt suspendate orice teamă, orice invidie și orice amărăciune ? Probabil că nu putem împărtăși întru totul iluzia, dar ceea ce ne justifică eforturile este faptul că, întreținută la alții, ea ne oferă cel puțin ocazia de a ne încălzi la flacăra aprinsă în aceste suflete tinere. Credința
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de ani, de când Natura a descoperit acestă ciclicitate, rostul ei, dreptu-i În mare... Dacă tot avem omăt, haidem să pornim pe potecile pădurii, desigur ale uneia deja retezate În consecința cutărei legi pe care o detest din suflet, nu din invidia că n’am ce reteza eu Însumi ci pentru că mă simt prea Îndatorat arborelui. Iată o buturugă care va odrăsli la primăvară câțiva lăstari, aceia care vor reface, de vor fi lăsați de capul lor, un nou arbore care va
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pregătește mediul, iar aceasta cu atât mai mult cu cât nu există granițe precise Între cele trei grupuri, ci o trecere continuă, de o supremă relativitate. Am să trec cu vederea minoritatea favorizată, poate dintr’o personală dar profund omenească invidie, dar și pentru că, „jucând“ oarecum pe alături dar pe aceeași „muzică“, un atare individ poate lesne greși, Îngroșând apoi rândurile celeilalte minorități; și s’au văzut destule falimente urmate de juvăț. Să mai privesc Însă În Natură. Absolut necesare fiindu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
incovenient să încheie șirul neplăcerilor noastre. Pe când îmi doream de acum încolo să ne meargă mai bine, numai ce-o aud: ─ Mamă, și hainele mele sunt ude, dar nu-i nimic le întindem la uscat, se consola ea. Dintr-o invidie ascunsă, dintr-o prostie, sau nu știu de ce, dar mă bucuram că și ea trecea prin aceeași situație. Am întins rufele la uscat, i-am anunțat pe-ai noștri din țară că am ajuns nu chiar bine, am mâncat
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Stendhal, este greu de surprins atmosfera senină, îngerească prin care trec doi copii când își povestesc unul altuia; cu auzul numai și numai la ce spune celălalt, dereticând din automatism cine știe ce interior de Vavilon, copilul ia aminte fără pic de invidie la tot ce se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scuze... Și iată că citostaticele străine, procurate de scriitorii clujeni și trimise la Iași în cutii elegante, parcă ocrotind juvaere, au ajuns prea târziu... Am lăsat cutiile vecinului de pat al lui Popel: le privea cu atâta încântare amestecată cu invidie, cu asemenea ochi pofticioși, strălucind a speranță... A fost, și de această dată, prea târziu. * S -ar cuveni să ne intereseze în mai mare măsură formidabila experiență de viață pe care au traversat-o românii bucovineni ajunși în pustietățile canadiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de principii, angajamente calpe, asigurări de adeziune entuziastă cam ăsta a fost repertoriul în limitele căruia s-au afirmat vreme de 8 zile (!) actori de talia lui Beniuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pomenit din bătrâni, că se face la înmormântare. Să nu dau de alergat celor de lângă mine. Să nu fiu povoara cuiva, că am trăit ca un om și vreau să plec cu mândrie din lume. Numai că, aici e aici, invidia e mare oriunde. Că mulți își zic : cum de are ea atâția bani, cum de are o asemenea pensie? Aflați dragii mei, că în urma articolașului publicat, mi-au scris zeci de cititori. Numai cei care ar fi trebuit să citească
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
au fugit în grabă Și acolo mă lăsă. Dar trecând drumeți pe-acolo Plânsul meu l-au ascultat Și venind în pași de fugă Ei pe mine m-au salvat! Este cântecul lui Iosif din Biblie, când frații lui din invidie că-l iubesc părinții mai mult pe el, au dorit să-l omoare. Numai că a fost salvat de călători. Acest cântec, parcă și azi aud cum îl cântau flăcăii în noaptea de revelion pe la ferestrele noastre, atât de frumos
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
când o înțepa cineva cu o vorbă, cumva, reacționa prompt și nu rămânea datoare. Într-un cuvânt: nu era o femeie ștearsă, obișnuită, care să treacă neobservată. Dimpotrivă. Când se afla între alte surate, de vârsta ei, stârnea scântei de invidie. Și pentru ea trebuie să fi făcut un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ea trebuie să fi făcut un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație și cu invidie; și că îl și compătimea, tocmai fiindcă era altfel decât ea. Tăcut. Rușinos. Introvertit. Modest. Prea obișnuit îmbrăcat. Nu prea umblat. Venit din mediul rural. Tobă de carte. Ambițios. Inteligent. Cu o voință de oțel. Pus pe fapte mari. Încrezător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu m-a eliminat fizic, ci m-a șters din memoria colectivă. El e sigur că eu nu voi mai exista în istorie nici măcar ca amintire. Dar dacă nu greșește? Hybris E dificil să trăiești fără să fii lovit de invidia celorlalți. Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie să-ți forțezi destinul. Altfel sfârșești în hybris. Imperativ zalmoxian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
evident, veșnicia domniei lui și sfârșea prin a-l face fragil și trecător. Am vorbit cu mulți prieteni, explicitându-le semnificația cărții. Totul se schimbă, se metamorfozează, se transformă. Nici zeii nu pot să se sustragă. Mulți m-au ajutat din invidie. Au făcut în așa fel ca această „autoexegeză” să ajungă la urechile împăratului. Cea mai lovită de scandal a fost Livia, care și așa nu mă suporta. Din pricina Iuliei, pe care o „văzusem” atunci când nu trebuia. Transparență Aia: „Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
isterică pe care o avem spontan, atunci când ne salvăm de o mare primejdie. Ne manifestăm astfel ca să ne alungăm spaima viscerală. Diogene și Alexandru Libertatea absolută a insului se raportează la statutul filozofului Diogene: singurătate și egocentrism exacerbat. Îi înțeleg invidia lui Alexandru cel Mare. Atunci când filozoful l-a luat peste picior, vorbindu-i din butoi și spunându-i să se dea la o parte din fața soarelui pentru că soarele nu i-l putea da, Alexandru ar fi vrut să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să pui o limită justă în a bea, a mânca, precum și în sarcini: socotește bine limita dincolo de care încep supărările.” „Obișnuiește-te cu un regim de viață auster și frugal, dar bagă de seamă ca făcând așa să nu stârnești invidii.” „Nu cheltui fără judecată ca unul care nu cunoaște măsura, dar să nu fii nici avar; este o măsură în toate lucrurile.” „Nu face nimic care să-ți dăuneze și gândește-te înainte de a face ceva.” „Seara, nu-ți îndemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trăi mai prost decît vecinul tău" care desemnează în societățile occidentale faptul că indivizii ar trebui să-și exploateze propriul potențial într-o societate competitivă, prin respectarea unor reguli sociale clare, legitime și acceptate combină în Rusia ostilitatea, resentimentul și invidia față de cei care au mai mult. Această reacție poate fi considerată o atitudine negativă angajantă, pe care mulți cetățeni o au față de cei mai bogați, cunoscuți sub numele de "noii ruși", dar care nu se exteriorizează într-o revoltă publică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
îi corespunde o anumită "față", în Evul Mediu "fiecare clasă socială, fiecare ordin, fiecare meserie" putând fi recunoscute după îmbrăcăminte, căci "mai-marii poporului nu se deplasau niciodată fără o etalare strălucitoare de arme și livrele, care impuneau respect și stârneau invidie" (J. Huizinga, 1919/ 1994, 11). Astăzi, după cum am arătat și în capitolul al doilea, echipamentul-semnal al statutului social s-a schimbat. Mașinile de lux, casele din zonele rezidențiale, produsele aparținând brandurilor exclusiviste sau vacanțele exotice au devenit părți componente ale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
că bătrânețea îmi va aduce cu sine o progresivă despărțire de această lume, astfel încât momentul morții va constitui, în bună măsură, o confirmare oficială a unei stări de fapt. * Ca români ne este specifică raportarea la celălalt predominant în modalitatea invidiei. Ne scapă astfel faptul că realizările lui ne înfrumusețează lumea, ratând unul din sensurile esențiale ale comunității. Cât timp ne va durea tot ceea ce face bine altul, căutând sa-l coborâm la nivelul nostru, nu vom avea motivația necesară pentru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
lucru are deja o scuză pregătită pentru eventuala nereușită, vina aparținând întotdeauna altuia. Nevoia de ceilalți, ce stă la baza comunității, are posibilitatea de a-i învinovăți drept principal constituent. * Bătrânețea începe atunci când începi să privești cu tot mai multă invidie generațiile ce vin în urma ta. Dacă până atunci aveai privirea ațintită la cei mai în vârstă ca tine, încercând să-ți găsești modelele și cu discreta speranță că vei ajunge la o anume înțelegere a vieții de care-i credeai
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
foarte stricate, circulația celor mai pitorești mijloace de transport, zgomotoase, colorate țipător, scârțâind din Încheieturi, este infernală la orele de vârf, când nu se mai respectă nici o regulă de circulație. Tineri trec În viteză pe motociclete stârnind praful străzilor și invidia camarazilor. Mulțimea de pietoni se revarsă ca un torent din toate direcțiile gata să calce totul În picioare. Soarele amiezii lovește puternic capetele neprotejate, precum sulițele ascuțite ale unor războinici. Mercurul din termometru indică 38o C la umbră și nici un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
direct prin ușa foișorului În cea de-a treia piscină, rezervată special sultanului, atentă la satisfacerea capriciilor stăpânului atotputernic. Privesc Îndelung piscinele din foișorul rămas Încă În picioare și parcă aud, În susurul apei, povești de dragoste, scene de gelozie, invidii de mult uitate. În urma seismului din 2006, o mare parte din zidurile Înnegrite de vreme s-au prăbușit, precum ultimele măsele din gura gârbovită a moșneagului. În apropiere, o moschee subterană, datând dintr-o perioada mai Îndepărtată când apele lacului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fără ca ei să dea dovadă de slăbiciune. Copilul trebuie să simtă că părinții se ocupă de el, că iau parte la micile lui necazuri și la problemele care îl interesează. „Un copil este cât se poate de curat de orice invidie, de orice vanitate, de orice aspirație la întâietate și posedă două virtuți extrem de prețioase: umilința și simplitatea. Chiar în chestiunile cele mai serioase, interesele sunt compromise, când aceste două virtuți sunt absente.” Copilul vine curat pe lume, fără nici o patimă
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]