3,057 matches
-
în cele din urmă la un compromis. Contingentul aliat a fost obligat să părăsească Atena a doua zi. Simpatizanții monarhiști au declanșat o „vânătoare” a sprijinitorilor lui Venizelos din capitală, care a durat trei zile. Incidentul a devenit cunoscut în istoriografia greacă cu numele de „Noemvriana” (de la luna în care s-au desfășurat evenimentele, noimebrie, pe stil vechi). Noemvriana a produs o falie profundă între venizeliști și oponenții lor, ducând la apariția „Schismei Naționale”. După confruntarea armată din Atena, guvernele francez
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
de răniți. Acesta se potrivește cu mărturiile jurnalistului britanic "George Steer", corespondent în acea vreme al publicației The Times, care estimase că la Guernica pieriseră între 800 și 3.000 din cei 5.000 de locuitori ai orașului. Potrivit BBC, istoriografia recentă vorbește mai degrabă de două sute până la două sute cincizeci de morți și de mai multe sute de răniți. În "España en llamas. La Guerra Civil desde el aire" (2003), Josep Maria Solé y Sabaté și Joan Villarroya estimează numărul morților
Bombardamentul de la Guernica () [Corola-website/Science/321222_a_322551]
-
Iorga” de la Vălenii de Munte - un secol de la înființare", Ploiești, Editura “Libertas”, 2008 (coautor, 230 pagini). 26. "Politologie în compania Muzei Clio", manual, Ploiești, Editura “Sprinten Infomar”, 2011 (coautor principal, 397 pagini cu pilde din istoria românilor). 27. "Istorici și istoriografie pe plaiurile Prahovei: secolele XVII-XXI", culegere de medalioane, Ploiești, 2012 (500 pagini), cu un "Cuvânt înainte" de conf. univ. dr. Gheorghe Calcan, de la U.P.G. 28. "Biografii alese sub harul Muzei Clio", 2016, tipografia "Karta-Graphic" din Ploiești. A ținut expuneri
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
în cadrul catedrei de arheologie a Universității de Stat „Mihail Lomonosov” din Moscova, sub îndrumarea lui Gh. B. Fedorov. În condițiile aspre ale regimului totalitar comunist, Ion Hîncu, a fost singurul cercetător de profil istorico-arheologic, care s-a opus cu dârzenie istoriografiei oficiale sovietice, prin formularea și promovarea consecventă a concepției privind autohtonia populației românești în spațiul pruto-nistrean și continuitatea acesteia pe parcursule evului mediu timpuriu. Or, activitatea științifică a dlui Ion Hîncu nu se înscria în tabloul general al istoriografiei sovietice
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
dârzenie istoriografiei oficiale sovietice, prin formularea și promovarea consecventă a concepției privind autohtonia populației românești în spațiul pruto-nistrean și continuitatea acesteia pe parcursule evului mediu timpuriu. Or, activitatea științifică a dlui Ion Hîncu nu se înscria în tabloul general al istoriografiei sovietice, plasându-l pe cercetător în rândurile dizidenților din știința academică a fostei URSS. În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor arheologice, aducând în
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
atenției cititorului, în fața lungimii neobișnuite a textului. De asemenea, mai ales prin folosirea repetițiilor, paralelismelor și simetriilor, a mijloacelor de întărire a atacului, ajunge la concluzia, în formă anaforică, din „lovitura de ciocan” a litaniei finale, adevărată apoteoză a pamfletului. Istoriografia a subliniat ruptura întruchipată de "J'Accuse...!", în contrast puternic cu toată opera jurnalistică anterioară a scriitorului. Deși ascuțite, pertinente, picante, articolele lui anterioare nu mergeau niciodată dincolo de o anumită măsură, pe care presa în care a publicat autorul, fără
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
între 431 și 404, a însumat nenumărate confruntări dintre Liga de la Delos, și pe de-o parte, Liga Peloponesiaca. Tucidide, strateg al Atenei într-un moment dificil al acestui război, a descris și evaluat, într-o scriere fără egal în istoriografia greacă prin forță, viziune și capacitate analitică, înlănțuirea de evenimente a celor 25 de ani care au dus Atena la dezastru. Istoria lui Tucidide începe cu o secțiune sintetic, reconstituind începuturile istoriei grecești și relatează evenimentele celor 50 de ani-pentekontaeia-care
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și toți învinovățesc nu atât legea cerului, cât politica lacomă și crudă a Angliei.” Tot lui Mitchel îi aparține faimoasa frază : „Atotputernicul a trimis, într-adevăr , mana cartofilor, dar englezii au creat foametea.” Una dintre cele mai spinoase probleme ale istoriografiei ce se ocupă de analiza perioadei Marii Foamete în Irlanda este aceea a interpretării răspunsului statului britanic la problemă. Primul ministru de atunci(1845), Sir Robert Peel este cel care se vede nevoit să facă față situației de compromitere la
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
1850, ea menținându-se mult timp. Principalele direcții de emigrare vor fi către America: Boston, Massachusetts, New York, Philadelphia, către Canada: Toronto, Quebec, Ontario, către Australia etc Dincolo de toate aceste lucruri Marea Foamete a mai generat o problemă puternic discutată de istoriografie : cea a principalului vinovat pentru aceast dezastru. Privind în urmă, mișcările irlandeze blamează în unanimitate guvernul britanic. Partizani ai ideii de genocid sunt și Peter Doffy și Francisc Boyle, profesor la Universitatea din Illinois. Kinealy, ca și O’ Grada vorbește
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
cărui rol era de a critica acțiunile și politicile inadecvate ale regelui și miniștrilor) și Hongmoongwan (bibliotecă și consiliu consultativ care predă regelui istoria și învățăturile confucianiste). Ei erau bine reprezentați și în Oficiul Primăverii și al Toamnei unde lucrau istoriografii și erau păstrate înregistrările guvernamentale. Din aceste instituții care erau creeate pentru supravegherea puterii regelui și a guvernului central, oamenii de știință Sărim atacau puternic înrădăcinată facțiune Hungu a cărei membrii deținau funcții importante în Consiliul de Stat și în
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
anticomuniști pentru „formarea de detașamente ale Gărzii Albe pentru luptă armată împotriva Uniunii Sovietice și pentru activități active de spionaj, sabotaj și acțiuni teroriste împotriva URSS-ului”. Krasnov a fost spânzurat pe 19 ianuarie 1947 în închisoarea Lefortovo din Moscova. Istoriografia sovietică susține că în ultima sa luare de cuvânt, a declarat că pedeapsa capitală este binemeritată și că nu găsește nicio justificare pentru lupta de peste treizeci de ani împotriva sovietelor.. În 1994, a fost edificat un monument în „Biserica tuturor
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
luptat în Belgia, Finlanda, Franța sau Italia. Armata Rusă de Eliberare (ROA) nu a existat în mod oficial până în toamna anului 1944, când Heinrich Himmler l-a convins în sfârșit pe Adolf Hitler să accepte organizarea a zece divizii ROA. (Istoriografia sovietică a etichetat pe toți rușii care au luptat de partea germanilor drept „vlasoviști”). Pe 14 noiembrie 1944, Vlasov a citit la Praga „Manifestul de la Praga” în fața nou creatului „Comitetului de eliberare a popoarelor Rusiei”. Prin acest document, Vlasov consemna
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
ramuri dinastice mai puțin importante ale turcilor, cu privire la care există puține surse disponibile. Lucrarea se ocupă și de alte regate care au existat pe teritoriul Imperiului Otoman, prezentând și istoria babilonienilor, asirienilor și seleucizilor, care nu fuseseră tratate până atunci istoriografia islamică. Ea prezintă și istoria unor populații care nu sunt de origine turcă, între care francii, armenii, indienii și chinezii. În tratatul său, Müneccimbașı urmează metoda utilizată în istoriografia islamică de Ibn Khaldun, indicându-și sursele, pe care le supune
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
istoria babilonienilor, asirienilor și seleucizilor, care nu fuseseră tratate până atunci istoriografia islamică. Ea prezintă și istoria unor populații care nu sunt de origine turcă, între care francii, armenii, indienii și chinezii. În tratatul său, Müneccimbașı urmează metoda utilizată în istoriografia islamică de Ibn Khaldun, indicându-și sursele, pe care le supune unei analize critice. O lucrare importantă a lui Müneccimbașı este "Hasia", un comentariu al tratatului de interpretare a Coranului "Tafsir al-baydawi al-musamma anwar altanzil wa asrar", elaborat de Al
Ahmed Dede Müneccimbaşı () [Corola-website/Science/317375_a_318704]
-
pe un soclu de travertin, cu înălțimea de 0,86 metri, lungimea de 1,11 metri și lățimea de 1,31 metri. Inscripția de pe soclul monumentului specifică "„Petru I Mușat 1375-1391”", după cum a fost cunoscut fostul domnitor al Moldovei de istoriografie până nu demult. În anul 2008, primarul Ion Lungu și-a exprimat intenția de mutare a statuii lui Petru Mușat de pe esplanada Casei de Cultură în curtea colegiului tehnic care poartă numele voievodului (fostul Liceu Industrial nr. 2). În locul ei
Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava () [Corola-website/Science/316924_a_318253]
-
ocazional în vorbirea curentă. Plecând de la ideea că aceste teritorii nu trebuie considerate ca fiind speciale în cadrul statului polonez, autoritățile au început să se refere la ele ca „Teritoriile Apusene și Nordice”. Istoricii Wolff și Cordell afirmă că, alături de ridiculizarea istoriografiei comuniste, „teza «teritoriilor recuperate» [...] a fost abandonată” și „este admis în mod liber în anumite cercuri că toate «teritoriile recuperate» au în întregime un caracter german”, dar acest punct de vedere nu a fost comunicat întregii societăți poloneze. Termenul „Teritoriile
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
din Haifa(în ebraică). Volumul reprezintă rezultatul unor serii de întâlniri avute între anii 2001-2002, ale unor cercetători ai Holocaustului din Israel, Germania , alte țări ale Europei și Statele Unite. Atelierele de studii prin intermediul cărora au avut loc discuțiile au utilizat istoriografia, literatura și cinematografia, în studierea principalelor narațiuni ale victimelor, ale perpetratorilor de crime și a martorilor, în situații diverse din timpul Holocaustului. Unele articole din carte au fost introduse ulterior în Anuarul Institutului Leo Baeck, 2004. Rezultatele Conferinței pe tema
Institutul Bucerius () [Corola-website/Science/325391_a_326720]
-
sub forma "Ardeliu". Denumirea germană este "Siebenbürgen", în traducere "Șapte cetăți". Această denumire a fost de asemenea tradusă din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză), "Sedmihradsko" (în cehă), "Семиградье" (în rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
Această denumire a fost de asemenea tradusă din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză), "Sedmihradsko" (în cehă), "Семиградье" (în rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub numele de Pius al
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
trei hanate: cel al Crimeii, al Kazanului și al Saraiului sau Marea Hoardă. Ghirai a restrâns și el, în împrejurările ivite, pericolul pe care îl reprezenta Hoarda de Aur pentru regiunile de graniță răsăritene ale Regatului polono-lituanian. De aceea pentru istoriografia polonă din veacurile al XV-lea+ al XVI-lea, Hadji Ghirai I este descris ca străjer al granițelor ucrainiene și un aliat credincios al statului regilor Jagielloni. În deciziile sale cu privire la război sau pace, hanul își ținea la curent aliații
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
semnat, la Luțk, tratatul de alianță dintre țarul Petru cel Mare și domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Datorită faptului că a stat la baza declanșării unei acțiuni militare comune, româno-ruse, împotriva Imperiului otoman, acest act a fost considerat, multă vreme, în istoriografia românească, drept primul tratat pe care Țările Române l-au încheiat cu statul rus. Tratatul de la Luțk conține un preambul și 17 articole. Conform articolului II, domnul Moldovei trebuia să se alăture cu armată oastei ruse. Trupele moldovene urmau să
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
o simplă zugrăveală naivă. Nici interiorul nu a beneficiat de nici un decor mural specific. Lăcașul renovat în anii 1878, 1899, 1936, 1958, 1990-1991 și 2003, figurează pe lista monumentelor istorice românești (HD-II-m-A-03401). Începuturile acestui edificiu ecleziastic sunt greu de stabilit; istoriografia le fixează în secolul al XV-lea. Menționarea preoților locali Dumitru și Marcu într-o listă de martori din 26 iunie 1640 reprezintă dovada certă a existentei bisericii în secolul al XVII-lea. Și mai veche este atestarea nobilului român
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
o versiune inițială a întemeierii Țării Moldovei, asociată cu tradiția orală și cu cronicile moldovenești. Lipsa unei baze documentare valabile pentru întemeierea statului feudal moldovenesc - spre deosebire de cea aflată la dispoziție pentru întemeierea Țării Românești - a făcut ca mult timp în istoriografia românească să domine această versiune a cronicarilor, Moldova fiind considerată ca produs al unui „descălicat”. Conform tradiției, întemeierea noului stat este asociată cu numele lui Dragoș, primul voievod al Moldovei, care, venind pentru vânat din Maramureș la malurile râului Moldova
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
a domnit în Moldova până în 1365, este considerat întemeietorul statului de sine stătător cu reședința la Baia, Dragoș fiind doar cel care reușise să înființeze o nouă entitate politico-teritorială numită Moldova, dependentă însă de Regatul Ungar. Prin persistența noțiunii în istoriografia națională, a reușit până la urmă să se asocieze definitiv cu procesul de întemeiere a statului românesc de la est de Carpații Orientali. Populația băștinașă a Moldovei are ca origine triburi geto-dacice romanizate sau libere și elemente ale populațiilor migratoare care au
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
lui Dragoș în Moldova, familia unui alt voievod maramureșean - Bogdan - rivală cu familia lui Dragoș și aflată în conflict cu regele Ungariei, trece dincolo de Carpații Orientali. După alungarea descendenților lui Dragoș începe o nouă dinastie numită a Bogdăneștilor — cunoscută în istoriografia modernă ca Dinastia Mușatinilor. Opinia de mai sus este ameliorată de cercetări din ultimul deceniu care continuă ideea lui A.D. Xenopol despre două descălecări distanțate în timp și cu conținut diferit: mai întâi cea a lui Dragoș, apoi cea a
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]