5,195 matches
-
Oamenii nu construiesc pasaje subterane cu puțuri în mijloc. Dă drumul barei. Se orientară cu fața la lumină și se depărtară cu prudență, apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi vruum! - o săgeată strălucitoare și țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui erau cîteva stele mari. Ochii îi erau atît de orbiți că și-i odihni în spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
produs cînd lui Lemuel Gulliver, un om banal și rațional, i s-a permis să stea în picioare lîngă capitala Lilliputului. A văzut cîmpuri bine-cultivate care înconjurau casele, străzile, și clădirile publice aparținînd unui popor mic și întreprinzător. A fost izbit de evidenta lor ingeniozitate și spiritul de întreprindere al conducătorilor, al oficialităților și muncitorilor. I-au trebuit două sau trei luni să le descopere prostia, lăcomia, corupția, invidia și cruzimea. Voi, pesimiștii, cădeți mereu în capcana deziluziei, zise veselul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alte pagini, și apoi alte pagini de hîrtie albă. Spun că aceste rînduri mărșăluiesc, dar e o metaforă. De fapt, sînt perfect nemișcate. Sînt lipsite de viață. Cum pot ele oare reproduce mișcarea, zgomotele bătăliei de la Borodino, balena albă care izbește vaporul, îngerii căzuți fulgerător în lacul în flăcări? — Citindu-le, spuse Lanark nerăbdător. — Exact. Supraviețuirea ta ca personaj și a mea ca autor depind de felul în care noi doi reușim să seducem o suflet aducîndu-l în lumea tipărită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
creatorului de mîna a doua care crede că un dezastru de doi bani e cel mai bun sfîrșit pentru omenire? O, ceruri, prăbușiți-vă asupra mea și zdrobiți-mă!... Observă că autodenunțul devenea o plăcere, și sări în picioare, își izbi capul de ușă, apoi se opri, îl durea prea tare. Apoi observă că mai țipa și trîntea cineva. Ușa avea o fantă la nivelul ochiului, ca aceea de la cutia postală. Se uită prin ea și văzu o altă ușă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vibratorul în cabină; apoi Prescott îi făcu semn să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de carton roșu căreia, datorită obiceiului meu de a da nume obiectelor, îi spuneam Intimitate, dar mă tem să nu îngreunez o înțelegere și așa destul de vagă.) În dimineața următoare, un Ritm dușmănos mi-a dat târcoale : vibra, ciripea, zbârnâia, izbea în geam, trosnea în varul pereților, îl simțeam pretutindeni, real și perfid. Ca să mă apăr, am început să-mi pendulez capul spre dreapta și spre stânga, era o amenințare, el s-a restrâns, s-a comprimat, a devenit foșnet, din ce în ce mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de oameni îndemnând vitele și scârțâit de care; era un întuneric ud, am nimerit o potecă, știam că pe acolo trebuia să merg și ea m-a dus pe ulițele unui sat care mi s-a părut nesfârșit de lung; izbeam în dreapta și în stânga, orbește, cu sacul de mână, ca să mă apăr, niciodată nu s-au năpustit asupra mea atâția câini tăcuți și furioși, își înfigeau colții în sacul meu, unul a rămas cu dinții înfipți în el, învârteam sacul în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am rănit pumnul, și am întrebat-o : «Pe ce chestie ?». Ea s-a speriat puțin, pentru că îmi curgea sânge din pumn, și m-a întrebat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am rănit pumnul, și am întrebat-o : «Pe ce chestie ?». Ea s-a speriat puțin, pentru că îmi curgea sânge din pumn, și m-a întrebat dacă nu eram eu unul, Buster Crabbe, un actor de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
constând din evacuarea urgentă a lichidului din vezică, cealaltă, sonoră, legată de împrăștierea la fel de urgentă a gazelor, ambele de neconceput în fața unei fete de la Catedra de Filologie Clasică. Curând, am simțit că nu mai pot, m-am trântit cu fața la pământ, izbeam cu pumnii iarba, gemând cât puteam de tare pentru că, neavând încotro, alesesem soluția sonoră, infamă și degradantă, pe care gemetele mele nu izbuteau s-o acopere; domnișoara se uita uluită la mine, se speriase. „Să nu confunzi“, strigam, „dacă vorbesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să fie a ei sau a altcuiva, dar vocea, în orice caz, era a lui Iason. „De ce nu-mi răspunzi ?“, m-a întrebat. „Ești nebun“, am spus, „ce să am cu tine ? Aproape uitasem că exiști...“. O vrabie s-a izbit de geam, voia să intre. A căzut dincolo, în afară. „Degeaba vrei să mă duci !...“ Iason (sau poate Maria) ridicase tonul. „Nu poți să uiți că v am pocnit atunci, pe tine și pe Zenobia aia a ta...“ „Pe ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă vezi și să terminăm...“ Iason (sau poate Maria) a tăcut o clipă. Mă gândeam dacă să mai stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise. Ființa-Furtună ne părăsise. Lumea se îneca în tăcere. Auzeam copita unui cal izbind, departe, pietrele caldarâmului. „Crezi că nu știu de ce n-ai dat, atunci ?“ a reînceput el. „Ești mai voinic decât mine, puteai să dai și tu...“ „Ce tot îndrugi acolo ?“, l-am întrebat (nu știu de ce îmi veniseră în minte Eurigena
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin ușa larg deschisă, primul pantof de damă și a izbit podeaua, lângă mine. Un fel de Poltergeist. În calitatea dumneavoastră de austriacă, sunt sigur că înțelegi... În plus, puteam să jur că pantoful ăla, atât de coșcovit și scâlciat, era al tău...“ 20. „Al doilea pantof m-a nimerit în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mână o carte de joc găsită la picioarele băncii, valetul de treflă, firește. Mă gândeam, de pildă, la foarfeca turbată care mi-a mușcat într-o bună zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise cu dușmănie, înnegrindu-mi o unghie numai pentru că trecusem pe lângă el, și așa mai departe. Sigur, asemenea lucruri i se pot întâmpla oricui și ele sunt ușor trecute cu vederea. Dar, când te lovești de cinci ori în aceeași zi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apus al verandei. Se căznea disperat să treacă prin el. Se agăța cu ghearele, se învârtea în loc, cădea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele înecat într-o lumină portocalie. Acolo ținea morțiș să ajungă bondarul. și se izbea atât de tare, încât mi s-a făcut milă de el. „Tu, bondarule“, i-am spus, „nu vezi că în fața ta e un geam și că din cauza lui drumul pe care îl crezi liber e numai o iluzie ? Pentru că vezi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pământ. Așa pățim și noi : ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vibratorul în cabină; apoi Prescott îi făcu semn să intre și el. Gardienii se înghesuiră în spatele lui. În clipa în care Prescott se apropie de tabloul de control, Gosseyn îl apucă de umeri și, cu un singur gest convulsiv, îl izbi cu capul de peretele metalic al cabinei, zdrobindu-i-l. Fulgerător îi smulse revolverul suflant din tocul de la șold, lăsă corpul să se năruie și apăsă pe tubul ce se afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ascensorul începu să urce, se năpusti spre ușă, cu un fel de mârâit. Mintea i se întunecase. Metalul ușii se îndoi sub greutatea lui, făcându-l să urle de durere. Acum era ca un animal prins în capcană. Începu să izbească în ușă cu ghearele și să smulgă cu tentaculele-i groase panourile bine sudate. Întreaga mașinărie scrâșni, parcă în semn de protest. Cușca ascensorului continua totuși să urce în salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
însă că mișcările îi fuseseră prea precipitate, căci văzu cu spaimă pietrele urnindu-se din loc drept spre individul acela. Individul ridica numaidecât capul, cu o fața schimonosită, și-și duse mâna la armă. Corl își întinse labele și-i izbi cu putere casca strălucitoare a costumului spațial. Auzi un zgomot de metal sfărâmat și văzu sânge. Omul se frânse în două, ca și cum ar fi fost retezat la mijloc. O clipă, oasele și mușchii lui izbutiră ca prin minune să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se înfioare. Gândul acesta îl salvă. Educația nexialistă primită îi îngăduia să respingă spontan asemenea imagini hipnotice. Răsucindu-se pe călcâie, răcni în videocomunicatorul cel mai apropiat: - Nu vă uitați la imagini! Sunt hipnotice! Suntem atacați! Dând să plece, se izbi de trupul lui Korita, care leșinase. Se lăsă în genunchi și strigă: - Korita, mă auzi? - Da! - Nu te supui decât instrucțiunilor mele, ai înțeles? - Da. - Începi să te destinzi, să uiți. Ești calm. Imaginile prind să se șteargă, iată, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându-l. Morton și grupul lui, care nu se aflau în linia de foc, fuseseră atinși de radiațiile secundare. Încă nu se putea ști precis cât de gravă era starea lor, dar în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
va activa scuturile energetice din planșee. Monstrul va încerca să treacă prin planșeul celui de-al optulea etaj, dar va constata că a fost energizat La fel planșeul etajului șapte. Iar dacă va încerca să treacă prin tavan, se va izbi de aceeași barieră mortală. Căpitanul Leeth tăcu, privindu-l gânditor pe Grosvenor, apoi adăugă: - Știu că, după părerea dumitale, contactul cu un singur câmp de forță nu e suficient pentru a-l da gata pe monstru. Dar te-ai arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]