3,194 matches
-
de tot ce crescuse tiranic într-însa, împotriva ei, dezgustând-o, umi lind-o. Atâtea forme de aservire și tulburare a simțurilor care, apoi, culmea ! îi lipseau. Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității, o plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei fantezii macabre ? — Fiul Siei ar trebui să semene cu Cosimo ? Ar trebui ? Spune, hai, spune... Ar iubi coridele, luptele de cocoși, poate, boxul, măcar fotbalul, mascaradele nocturne cu cai mascați și cavaleri sumbri, legănându-și capetele de morți, spre jalea și jubilația mulțimii, pentru poftele ei rele, un astfel de tânăr, ajuns om în toată firea, nu și-ar mai inventa sau blestema mama, s-ar mulțumi cu absența ei. S-ar mulțumi, precum Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cam trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet, Încărcată de răcoare, dar și de bucuria expansivă și singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada era Întunecată, liniștită, aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Partidul sunt eu". „Guvernul sunt eu". România sunt eu". Dumnezeu sunt eu" - auzi ca un ecou, glasul iubitului președinte care, privinduse în oglindă, râde el însuși de prostia celor care-l ascultă. Și când un om se crede Dumnezeu, e jale, cu J mare. Azi dăm o ordonanță (nu știu de ce mă oripilează cuvântul. Căci n- am văzut în ultimii 20 de ani o ordonanță care să fie în favoarea omului, dimpotrivă. Poate că vine de la obediență, de la slugărnicie?) - mâine o desființăm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
alte nații cu gura până la urechi, și cum nu ar fi râs când era normal că un întreg oraș nu se putea scufunda, așa tam-nesam... Dar până la urmă ce să vezi, s-a scufundat ditamai submarinul Kursk, și plâns, și jale mare a fost pe pământul rusesc! Aceasta, (adică baba cu pricina), cică a fost resuscitată din uitarea relativă în care o aruncase poporul ei, care în privința recunoștinței naționale nu se deosebește prea mult de poporul român, și citată copios anul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în afară de o serie ce hoitari ai revoluției, care s-au îmbogățit de pe urma unui întreg popor, și a unei cohorte de ploșniți grase, hrănite cu bani mulți, numite pompos revoluționari, ce a adus revoluția poporului? Sărăcie, multă, multă sărăcie, deznădejde și jale. Asta i-a adus românului în acest stat, care se proclamă chiar de la articolul 1 a Constituției, „stat de drept, democratic și social". Nu-i așa nea Grigore, că împreună cu ceilalți români asemenea ție, îți vine să vomiți direct pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
singură dată a fost serios fisurat paradisul de la „Traian Vuia”. Într-o zi geroasă de februarie i-am văzut pe Gogoașă și pe Muianu alergând ca disperații peste câmpul care ducea spre liceu. Ce-i cu voi, mă? Profu’, e jale Ce-i, mă, ce naiba ați mai făcut? A trebuit să-i las să-și tragă răsuflarea și să-și bage la loc în cap ochii ieșiți din cauza goanei. Jale, profule! Mădălina; Iuliana și Coceanu au mierlit-o! Băi, voi sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care ducea spre liceu. Ce-i cu voi, mă? Profu’, e jale Ce-i, mă, ce naiba ați mai făcut? A trebuit să-i las să-și tragă răsuflarea și să-și bage la loc în cap ochii ieșiți din cauza goanei. Jale, profule! Mădălina; Iuliana și Coceanu au mierlit-o! Băi, voi sunteți drogați! Nu, șefu’, noi eram la Los Vitanos, cârciuma de lângă Sere, ș-am am auzit o bubuitură de-am scăpat berea din mână. Când am ieșit să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
martie 1974, și le petrec Împreună. Dacă vi s-a Întâmplat ca În vremea respectivă să vedeți În vreun restaurant doi soldați stând la masă cu câte un pahar de vodcă În față, cântând romanțe bănățene și privindu-se cu jale drept În ochi, v-aș ruga să nu vă grăbiți să credeți că cei doi erau chiar sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar despre acest lucru voi reveni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit am privit în strâmbele oglinzi: / Vodkă. Înjurături. Mătreață. Poeți. / Atâtea regrete și tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o construcție impecabilă, în planul conținutului este, de asemenea, ireproșabil, demonstrând, în termeni maiorescieni, adecvarea condițiunii materiale la cea ideală. Parafrazând, prin urmare, niște cuvinte celebre, se poate spune
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, răului, hainului. A mers vara, toamna ntreagă, iarna aspră a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea mai crâncenă, că-i fura gândurile, îi mai astâmpăra dorul și jalea. Din zorii zilei, până în faptul nopții, bătea bătrânul coclaurile, trăgea fără milă în orice vietate îi ieșea în cale, fie căprioară, fie viezure, fie gușter, fie porumbel sălbatic, fie nevinovată turturea. Într-o zi, se pomeni față în față cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lor aruncate într-o groapă comună peste care se toarnă multe damigene cu vitriol, pângărind chipul uman, chipul lui Hristos Dumnezeu, apoi totul se pecetluiește cu vagoane de beton. Pieptul nostru și sufletul nostru, al legionarilor, nu poate cuprinde imensa jale , iar mintea refuză orice comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Întâmplarea a făcut, să fie adus în prima tranșă de trei decedați; a fost și primul sicriu care a fost dat jos din mașină. Așteptau încremeniți o mulțime de rude, prieteni și necunoscuți...o mare de oameni încărcată cu multă jale! Accidentul s-a produs în Bosfor, o navă mică, grecească a intrat în colosul cu un deplasament de 150.000 de tone registru ... se pare că au fost și niște explozii aiurea, la bordul Independenței. În momentul coliziunii, nava grecească
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n gură și cu barba sură. Au rămas surzii și orbii să scoată la fete ochii. Plânsete și jale s-a așternut peste tot. Muncile grele au căzut pe copii și femei. Ici-colo a mai rămas câte un șobolan care se avea bine cu jandarmii și cu autoritățile locale de nu a plecat sau nu a fost luat la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu trecerea timpului, greutățile au început să apară. Nemții nu au stat mult, ei și-au continuat drumul lor vijelios spre Basarabia. Abia după ce au ajuns dincolo de Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
banii de la prăvălie. Oamenii satului au fugit care cum au putut în liziera pădurii. Zorii zilei au găsit două familii cu câte cinci și șase copii rămăși orfani. Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Diavolii spuneau din când în când câte un cuvânt în limba rusă. Jalea s-a așternut peste familiile nevinovate. Dracii au fost recunoscuți în parte, însă, de frica morții nu au fost demascați. Dar toți au plătit pentru faptele lor. Jalea celor două familii a durat zeci de ani, căci au rămas copii mici și nevinovați să crească fără de tată. Dintre cei ce au fost printre nelegiuiți în noaptea de groază se știe de patru persoane din sat, iar restul erau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte, urlă de-mi îngheață sângele în vene când îl aud. Aș fugi, părinte, dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus în sat și l-au înmormântat fără popă și am fost și eu la înmormântare. Parcă-i văd plângând, îi văd ... îi văd părinte ... îi văd. După aia m-am însurat, părinte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână Să stai alăturea de maica mea cea bună. Mi-e dor ca să te văd pe prispă afară, In nopțile târzii de vară, Să-mi fredonezi nepăsător Un cânt de jale și de dor. O, tată, spune-i mamei mele Acolo, printre îngeri, printre stele, Că mă trezesc în miez de noapte S-aud cum voi vorbiți în șoapte. Afară stau pe prispă și gândesc Că ești păzit de îngerul ceresc
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
Vera Crăciun Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând? Iar jalea risipește tot ce-i mai bun din tine, Privirea-ți este goală, nu știi ce-ți aparține. Și greu îți este pasul. Mai grea e și gândirea Când somnul pierde visul iar chipul strălucirea. Privind conturul stelei, ai vrea să
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
această lume”! Și după cum era obiceiul, cum clopotul Mitropoliei suna într-una, și clopotele tuturor celorlalte biserici din Iași nu și-au oprit glasul plângător timp de trei zile. „Trei zile ținu glasul clopotel or - trei zile Iași era în jale” în acele vremuri din zilele lui martie a anului 1843. Clopotarii nu-și îndeplineau doar meseria pentru obișnuitul folos, ci o simțire adâncă, o mâhnire sufletească îi mișca pe fiecare... Și în dangătul clopotelor, lumea cu mic cu mare, din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]