3,184 matches
-
am învățat câte ceva din tainele muzicii, ale muzicii corale, mi-am dat seama că erau femei școlite. Rugăciunile lor cântate erau ceva mai presus de firea pământească. Cântau noaptea de se auzea în tot satul. Strălucirea lunii se potrivea cu jalea armoniei lor. Nemărginitul nopții se armoniza cu chemarea nemărginitului care zbura din corul lor. Și necuprinsul Volgei, și chemarea deznădăjduită a veșniciei se deslușeau deopotrivă în imnele pe care le cântau. Corul lor se adresa sufletului, nu urechilor. Inima vibra
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aș fi învățat”. „Te-am bătut mă dar tot n-ai învățat”! El umilit de necazuri: „Trebuia să mă bați mai tare și aș fi învățat și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă”. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soției, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și crească copiii singur
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. și am rămas pe post
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
reîntâlnirea cu unii dintre foștii noștri elevi de la Câșlița. Toți purtau haina soldățească a armatei sovietice. și vine aventura de la Povergina, o localitate nu prea depărtată de sat. Eram în curte când două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
scaun auzind că Ministerul de Externe vrea să cumpere ursul. Contra a 500 de lei am devenit proprietar de urs, o namilă de peste 2 metri care, eliberat în pădurea Băneasa, a făcut "figurația necesară" pentru ultima secvență a documentarului, spre jalea echipei de filmare! Am reținut soluția găsită în această "speță" ca una dintre cele mai reușite și originale realizări în activitatea mea de "tânăr diplomat"!) Serviciul la "ziariști străini" a reprezentat o perioadă de care îmi aduc aminte cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vin lăutarii care cântă și urează cele bune nu fără a se saluta cu Hristos a înviat! A doua zi se udă(parfumează) sexul feminin, iar în cea de a treia zi, femeile parfumează (udă) pe bărbați. Era civilizației Mare jale a adus Războiul pentru Independență prin jertfa eroilor căzuți, dar au venit compensațiile de care s-a bucurat întregul popor inclusiv locuitorii din Hlipiceni. Prin declararea statului român ca stat monarhic, pe cuprinsul țării s-au introdus noile cuceriri ce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
făcut destul de anevoios și multe suprafețe rămân nelucrate. Pe când se credea că se va putea îndrepta viața, iată că Sfânta Natură deslănțuie o puternică secetă de cum a început primăvara și a ținut-o tot anul aducând foametă, boli, moarte și jale nu numai în comuna Hlipiceni, ci în întreaga Moldovă. Mulți flămânzi, bolnavi și morți, dar în cele din urmă a trecut, iar azi e doar aduceri aminte. S-a semnat PACEA mult dorită, au căzut capete, s-a schimbat felul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vin lăutarii care cântă și urează cele bune nu fără a se saluta cu Hristos a înviat! A doua zi se udă(parfumează) sexul feminin, iar în cea de a treia zi, femeile parfumează (udă) pe bărbați. Era civilizației Mare jale a adus Războiul pentru Independență prin jertfa eroilor căzuți, dar au venit compensațiile de care s-a bucurat întregul popor inclusiv locuitorii din Hlipiceni. Prin declararea statului român ca stat monarhic, pe cuprinsul țării s-au introdus noile cuceriri ce
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
făcut destul de anevoios și multe suprafețe rămân nelucrate. Pe când se credea că se va putea îndrepta viața, iată că Sfânta Natură deslănțuie o puternică secetă de cum a început primăvara și a ținut-o tot anul aducând foametă, boli, moarte și jale nu numai în comuna Hlipiceni, ci în întreaga Moldovă. Mulți flămânzi, bolnavi și morți, dar în cele din urmă a trecut, iar azi e doar aduceri aminte. S-a semnat PACEA mult dorită, au căzut capete, s-a schimbat felul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-o tot așa; cânta ușor un "Tatăl nostru" cu rezonanțe metalice, ca o chemare disperată, ca o încercare de zbor undeva, mai sus, cum încearcă să zboare puii de rândunică neînvățați încă să zboare. Era mai mult decât o melodie de jale, era o confesiune disperată, nu știu ce era, un strigăt disperat... Dar nimeni nu a înțeles chemarea lui; nimeni din ceruri nu prea ascultă astfel de cereri ale eroilor. Viața a trecut, nu ne-am mai întâlnit. Ne-am răzlețit. După mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
despre care scriam, deja trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm decât urmările imediate și doar impresionist: telefoanele la prietenii newyorkezi care îți povestesc despre oameni care merg pe străzi într-o căutare fără rost, într-o jale fără trupuri jelite, lumânări care înnegresc zidurile marilor clădiri, transformarea celor duși în imagine fantomă, fiindcă nu i-ai putut îngropa, Hudsonul care-și infiltrează apele tulburând „siguranța” și siguranța ca încredere că stai pe o rocă, nu pe nisipuri
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de oameni de rînd, pe canalul Fontanka. În afara inconvenientului de a asista, prin ferestrele ce dădeau spre o piață neregulată, în fiecare miercuri cînd se iveau zorii, la plecarea convoiului de deportați în Siberia, înaintînd pe notele unui cîntec de jale lugubru, Legația se prelungea în spatele mai multor curți unde lucrau mici meseriași și artizani, așa încît, atunci cînd mă întorceam uneori în nopțile albe și eram întîmpinat de "dvornicul" de serviciu (paznic ce nu avea nimic de-a face cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
comuniste, împărțea cadouri: tabachere, fume-țigarete, casete de la cei mai buni giuvaergii din Petersburg, pe care încă se mai vedea urma coroanei țarilor. Și, ca și cum prezența acestor oaspeți ruși ar fi avut un efect contagios, călătorii care parcurgeau peninsula asistau cu jale la dezordini și atentate incredibile. Pe linia de la Pisa la Lucca mi-a fost dat să văd oprindu-se trenul local la ieșirea dintr-o stație și plecînd numai după ce controlorii au dat jos niște ofițeri care tocmai se urcaseră
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu alte cuvinte, pitind ideile sub fusta imaginilor. Trecu furtuna. — În schimb au venit rușii, râde Pastenague, care nu prea e făcut pentru arta alegorică. Nu are răbdare... Rușii, dar și reprezentanții lor pe vapor, printre marinari. A fost o jale. Cineva începu să cânte: „Marinare, nu fi trist! Barca merge înainte...”. Până la urmă aproape tot echipajul le cânta în strună acestor reprezentanți. Chiar dacă unii dintre marinari părăsiseră pe furiș vaporul, iar alții, în loc să cânte, doar se prefăceau mișcând din buze
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
probleme literare sau metafizice. Ea e pusă la grea încercare de activitatea politicianului român, mai ales când acesta se află la guvernare. Iar cu mine se întâmplă la fel: pe măsură ce citesc diferitele știri și articole, mă enervez și mă cuprinde jalea. Și cum să nu mă enervez... Voi lua drept exemplu ce se întâmplă cu Biblioteca Națională, unde mi-am petrecut și eu zile întregi în tinerețea mea ceaușistă. Trebuie spus că atunci biblioteca era supusă cenzurii, dar măcar funcționa cum
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
impresie poate fi legată doar de identificarea mea cu personajul, ceea ce a fost suficient clarificat. În concluzie, ezit să par că subestimez intuiția lirică sau pur sensibilă a cititorului, întorcându-mă cu detalii meticuloase la factorii "extincției", la "sentimentul de jale", "imobilitatea" activă a femeii, atitudinea pasivă și anihilată a bărbatului, ori la alte circumstanțe și factori ai "ambianței", a căror prodigioasă rezolvare în tablou, chiar dacă onirică, extrag cu o forță deosebită, din insipida și stereotipa imagine de la Angélus, varianta maternă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a supraomului Robinho pot privi, spre exemplificare, cu mai bine de un veac în urmă. Nietzsche a însăilat acest gen de idei în opera sa și, de-acolo, le-au extras autorii doctrinei naziste. E greu de crezut că din jalea noastră admirativ-postgalactică s-ar putea întrupa ceva mai bun! Supraoamenii nu există. Toți se nasc la fel: și Bănel la Făurei, și Diarra, galacticul din Mali, o țară care zbiară de foame, și Beckham în civilizata Britanie. Evoluția ulterioară îi
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ca acesta ai avut... Oh! oh! oh! Vai, vai, vai de țeară!... Oh! oh! oh! săracă țeara Moldovei și țeara Muntenească, cum vă petreceți și vă desmierdați
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Miron Costin poate fi socotit ca un liric în adevăratul sens al cuvântului (dădea și câteva lămuriri despre "stihoslovie"). În Viața lumii este, dacă nu multă poezie, măcar o vibrație a deșertăciunii, de altfel de origine populară: Lumii cânt cu jale cumplită viață, cu grije și primejdii, cum iaste și ața... Fum și umbră sunt toate, visuri și păreare, ce nu petreace lumea? și în ce nu-i cu dureare? Spuma mării și nori supt ceriu trecător... Punctul vital îl formează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
d-a le ști fără greșeală toate, Și versuri înmeșteșugite învață d-a se face, Siliți-vă a o-nvăța!... sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mâhnire, cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura în lirica noastră poezia vestigiilor istorice. Punctul de plecare e în însăși poezia franceză și, mai mult decât în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]