5,826 matches
-
cu literă. Asta se petrecea pe vremuri În cartierul ăsta. Concursuri de scriere! Acum, copiii de zece ani alergau pe străzi cu cărămizi În mâini. Aruncau cu ele În vitrinele magazinelor, râzând, sărind și crezând că-i un fel de joacă, un fel de sărbătoare. Ochii lui Milton Îi părăsiră pe copiii care dansau și văzură coloana de fum drept În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a lungul autostrăzii interstatale până departe, În sud. Conceptul semăna mai degrabă cu Dairy Queen decât cu McDonald’s. Locurile de stat jos erau reduse la minim sau nu existau deloc (cel mult vreo două măsuțe). Nu existau locuri de joacă pentru copii, tombole sau Happy Meals, nici cadouri sau reduceri. Nu erau decât crenvurști, În stil Coney Island, termenul care era folosit În Detroit, și care Însemna că erau serviți cu sos chili și cu ceapă. Hercules Hot Dogs erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi pusese toți crenvurștii Într-o tigaie și privise ce se Întâmplă. Nu făcuse prea mult În acea primă seară. Dar câteva dintre inciziile fratelui meu duseseră la niște forme ciudate luate de crenvurști. După aceea deveni un fel de joacă pentru el. Se transformă Într-un adept al manipulării formei crenvurștilor prăjiți și, ca să se distreze, Își dezvoltase o Întreagă linie de frankfurteri glumeți. Era hot dog-ul care se ridica În picioare când se Încingea, ca turnul din Pisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care m-a Încurajat să scriu. În fiecare noapte citea ceea ce scrisesem În timpul zilei. Nu știa, normal, că inventam aproape tot ce scriam, prefăcându-mă că sunt fiica americană ideală pe care o voiau părinții mei. Am transpus În ficțiune „joaca sexuală“ timpurie și pasiunile pentru băieți de mai târziu, mi-am transferat sentimentele pentru Obiect asupra lui Jerome și mi s-a părut incredibil cât de bine a funcționat: cele mai mărunte adevăruri făceau credibile cele mai mari minciuni. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton, făcându-și În continuare griji pentru mine, stătea cu un ochi pe ceasul taxiului, care se tot rotea. La Clinică era comedie În felul În care Tessie, luând absentă o revistă din sala de așteptare, se trezi citind despre joaca sexuală juvenilă a maimuțelor Rhesus. Era chiar un soi de satiră dură În Însăși deplasarea părinților mei, pentru că era atât de tipică pentru credința americană că orice lucru poate fi rezolvat de doctori. Toată această comedie este Însă retrospectivă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Datorită gingășiei florilor... Împăratul se întoarce spre el și-l privește cu uimire. A ni merit-o! Trio Fulcinius prinde curaj: — Nu-i este nimănui mai ușor să vorbească decât îi este na turii să coloreze. Adăugă exaltat: — Zburdă și joacă plină de fantezie! — Nu te știam poet! îl ia peste picior Augustus. Tonul nu este ostil. Spune domol: — În ceea ce-l privește pe Scribonius Libo, nu că-i țin par tea, căci n-aș face-o pentru nimeni... Trio își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tare. Ba chiar s-a apucat să și chicotească de plăcere. Enervată, repetă acțiunea. Se împinge cu călcâiele în pământ, ca să nu o legene și pe ea. În nici un caz nebuna nu trebuie să considere că e vorba de o joacă în două. Asinia pare în sfârșit că pricepe și se oprește. Așteaptă un timp să se convingă, după care o încurajează încet: — Bravo! Nu trec nici câteva minute și fata începe din nou să se agite. Occia suspină. Recompensa cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio rostește grav: — Mai ales la călărie excelăm, pentru că suntem călăreți înăscuți... Nu capătă nici o fărâmă de atenție. Îngroașă atunci vocea: — Călăria este o joacă pentru copii și o pasiune pentru ti neri, iar bătrânii nu se lasă ușor convinși să renunțe la ea. Vorbele i se pierd ca ploaia în deșert. Tot nu se lăsă: — Caii fac parte din familie, se moștenesc. Dar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
replică Rufus nervos. Germanul nu așteaptă să-i zică a doua oară. Sare cu agilitate pe buștean. Instructorul clatină întristat din cap. Atâta a mai rămas din tradiția militară pe care romanii de odinioară o credeau izvorâtă din virtute. O joacă stupidă. Își ia cu bruschețe rămas-bun de la tovarășul său: — Io trebuie să ajung cât mai repede la băieții mei. Dacă ai să-mi comunici ceva, mă cauți la sfârșit. — Stai! Unde te duci? strigă alarmat Pusio. — La vestiarul gladiatorilor, ți-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să cadă. — Așa deci, murmură gânditor celălalt. După un moment de gândire, revine cu încă o întrebare: — Deci dacă te poți apăra cu plasa, n-ai scut? Procuratorul aprobă mulțumit. Începe să se dea pe brazdă tinerelul ăsta. — O joacă cretină, se strâmbă Pusio. — Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Șahistul Lui Blănaru Lică El a-nceput să mute pe la șah Crezând că e o joacă Și începuse să se creadă padișah Victoriile chiar să-i placă. Și a avut ca partener Un prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare campion. Atunci când mută tura, geme
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că am uscat și părul, la joacă! - îl îndeamnă tăticul. ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! zice, iarăși, Sorin. Pe Sorina o dăm la spălat. Dar, ceva mai târziu. Și mama începe să spele câteva vase rămase în chiveta de la bucătărie în timp ce tata ia cădița, o duce la baie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Da. Și ce-i cu asta? Zice tata privind-o tare nedumerit. Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au întristat pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți copii și așteaptă-mă. Eu am să mă duc să-i întreb pe mama și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a apărut o carte de bucate foarte interesantă și că am luat una și pentru ea. Mă duc eu! zice Sorina. Dar mama, după ce a adus cartea cu pricina din bibliotecă, i-o dă lui Sorin. Sorina lasă și ea joaca și vine în bucătărie. Ce frumos e afară! Spune ea. Când mergem la plimbare? Nici un răspuns. Părinții își văd de treburile lor și nimeni n-o bagă în seamă. Am văzut că au apărut cărți frumoase de colorat... Noi când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fiecare doctor are o trusă doldora de toate, dar mai ales de seringi și ace care te fac să le simți înțepătura numai când te uiți la ele. Acum, însă, sunt, cu toții, sănătoși tun, veseli și cu mare chef de joacă. Știi ce? spune Sorin. Hai să ne jucăm de-a spectacolul. Cum se joacă jocul ăsta? întreabă Sorina. Păi, foarte simplu. Luăm toate jucăriile; artiștii vor fi cei care știu să facă ceva. Adică: ursulețul mormăie, rățușca are piuitoare, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cei mai mici, făceau, în ograda bunicilor, și cele mai multe pozne. E-adevărat, multe din aceste năzdrăvănii nu le făceau ei chiar singuri. Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau pe loc când copiii erau cu chef de joacă sau puneau la cale vreo șotie... Bunica trage cu ochiul înspre pătucurile celor doi. Apoi, își continuă povestea.: -Dar, câteodată, un bătrânel șugubăț venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii care vor să se facă mari. Nimeni nu-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-s mai plăpânde și nici n-au forța unui bărbat! N-a prea înțeles de ce tata și bunicul nu l-au lăsat. Ba, dacă a înțeles el bine, chiar s-au supărat: Ia, copii, ia, plecați voi de aici! la joacă, să creșteți mari! Prinși cu munca, nimeni n-a observat când s-a lăsat seara iar, după ea, o noapte frumoasă, cu lună plină și multe stele, a coborât peste sat. Toată lumea merge la culcare. Luna și stelele vor porni
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fac copiii, câinele s-a dus și s-a ascuns, întocmai ca și ei. Nu după mult timp, Sorin a descoperit ascunzătoarea lui Cuțulache, pe urmă și pe cea a Sorinei, așa încât a venit rândul cîinelui să-i caute. Când joaca era în toi, Ghiță - purcelul - a început să facă gălăgie. Auzindu-l, Cuțulache s-a îndreptat glonț într-acolo dar, nevăzând nimic periculos, a mârâit și a luat-o către cămara mică. Știa el că acolo ține bunica mâncarea pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu el!”. Lui Motănel, însă, i-a venit cheful de joacă. Are și o idee: să coboare în curte. Nu singur, firește, ci împreună cu... Se-ndreaptă către scara de piatră. Cuțulache parcă i-ar spune: „Ai grijă, nu care cumva să-ți scape!” Au ajuns din nou în ogradă. Țâncul devine
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dat firmituri de pâine, într-o cutie mică de conserve i-au turnat lapte, așa încât, toți trei au mâncat se poate spune foarte bine. După masa de dimineață, când au apărut și Cuțulache și Motănel, au pornit-o, tuscinci, la joacă. S-au zbenguit, o vreme, prin curte. Aceasta s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru ghidușiile lor, așa că le-a venit ideea să iasă, prin grădină, în spatele ogrăzii. Dar și acolo li s-a părut că n-au loc, astfel încât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cuștile. Mai ales din aceea unde stătuse Rilă și care, acum, rămăsese fără locatar. Cuțulache i-a privit cu înțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: „Da, a venit!...” „Boala” animalelor Sorin nu mai are chef de joacă. Degeaba încearcă Sorina, ba într-un fel, ba în altul, să-l facă, iarăși, să se joace cu ea. Băiatul nu mai vrea nimic. Nici minge,nici de-a v-ați ascunselea, nici de-a mama și de-a tata
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pe lângă ea. Chiar și blocul lor, care, orice s ar spune, e cel mai frumos din cartier, nu e ca această casă fermecată unde înveți atâtea lucruri frumoase și folositoare. Și ce mare-i curtea școlii! Au copiii loc de joacă berechet! Nu-i vorbă că și la grădiniță e frumos. Însă aici ar încăpea cel puțin zece grădinițe, cu prichindei cu tot... În jurul lor sunt acum școlari (mai mari sau mai mici), părinți, bunici, ba chiar și frați și surori
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
le-o Împărțeau cu o mână, iar În celălalt braț Își duceau frații și surorile În fundul gol. —Fugiți, fugiți, le șopti Heidi purcelușilor. V-au pus gând rău. Când Îi văzură pe străini, trei băieți se luară la bătaie În joacă, Înfruntându-se cu niște săbii improvizate. Cei doi mai mici foloseau tulpini de trestie-de-zahăr, dar cel mai mare, vrând să facă pe grozavul, alesese o tulpină de bambus, care era mult mai dur și cu care le făcea ferfeniță săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu se poate. Își imagină că aude sâsâitul ușii autocarului care se deschide. — Hai, mișcă-ți fundul Înăuntru, se aștepta să-l audă pe Moff spunând. Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se risipiră odată cu luminile roșii de la spatele autocarului, care se făcură din ce În ce mai mici până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]