8,051 matches
-
le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna" despre care a vorbit El, cînd a zis: "Am jurat în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: "Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
păstreze pînă la sfîrșit o deplină nădejde, 12. așa încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte mult sămînța." 15. Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduința. 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
încît să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele. 13. Dumnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte mult sămînța." 15. Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduința. 16. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
s-a jurat pe Sine însuși 14. și a zis: "Cu adevărat te voi binecuvînta, și îți voi înmulți foarte mult sămînța." 15. Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduința. 16. Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezășie, care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. 17. De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor făgăduinței nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt, 18. pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
care ne apropiem de Dumnezeu. 20. Și fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurămînt, 21. căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S-a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: "Domnul a jurat, și nu Se va căi: "Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec", 22. prin chiar faptul acesta, El s-a făcut chezașul unui legămînt mai bun. 23. Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentru că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
direct în grădină... Acum văd că liceul a fost separat de Cișmigiu printr-un zid înalt, în locul porților mari de odinioară. A, și cât de rar m-a văzut Cișmigiul, după ce am terminat liceul!... Și doar de câte ori nu i-am jurat că în fiecare oră liberă am să viu să mă odihnesc sub baldachinele de crengi înflorite, ce mi le oferea cu atâta generozitate! " Ah, de ce nu sânt liber acum?" îmi spuneam de fiecare dată când treceam spre școală pe aleile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și să-ți iei premiul: niște cărți și diploma! ― Să fiți voi afurisiți, că nu mă duceți? ― Să fim, mă, na..., ce mai vrei? Mai întreabă și pe alții, dacă nu ne crezi! ― Bine, mă, vă cred, dacă v-ați jurat, acu' vă cred! ― Să-l fi văzut pe Barbă cum se mai umfla în pene când a strigat: "Popescu-Băjenaru Grigore din clasa a II-a A, Liceul Lazăr din București, de sub direcția domnului Constantin Ionescu". N-a mai luat nici unui
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât trei sute de călăreți. Cetatea a căzut. Cu doar câteva zile În urmă, Hanatul Crimeii a jurat vasalitate Imperiului Otoman. Asta Înseamnă sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea. Asta Înseamnă că armatele otomane ies din Încleștarea de pe mare cu venețienii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și aproape tot atâția ieniceri. Lacrămă Încercase să forțeze pătrunderea spre grupul de spahii care duceau trupul căpitanului, dar fusese Încercuit de peste cincizeci de călăreți. Se bătuse sălbatic, până la ultimele puteri, dar căzuse sub sulițele dușmanilor. Murise pentru căpitan, așa cum jurase la Începerea atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca o ghilotină. Pietro, care se așezase pe scaunul de lângă ea, o văzu albind și Închizând ochii. Îi prinse mâna și o strânse, șoptind: - Tare... Fii tare... O să-l găsim. Jur. Erina nu răspunse nimic, simțind că se află În pragul leșinului și că nu are voie să-și piardă cunoștința atunci și acolo. Voievodul continuă. - După cum ați aflat, două corpuri de oaste au coborât În marș forțat În jurul Cetății Albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Încercare de salvare. Căci raportul de forțe era limpede: Cei Patru erau dominați de Anda. Deși nimeni nu se mișca, lupta Începuse deja. -Ieși! repetă, blând, Ștefănel. Amir nu se mișcă. Trebuia să facă ceva, dar nu știa ce. Jurase credință Cuceritorilor. Dar nu putea ridica brațul asupra lui Andà. Sufletul Îi era cuprins de o bucurie care făcea ca totul să pară neînsemnat În raport cu revenirea copilului cu ochi albaștri. Nu Înțelegea ce se Întâmplă, dar era fascinat de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu un gest lent, ca să nu fie suspectat de Apărători, duse mâna la piept și scoase un răvaș. - Aceasta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de tine și de Erina, și tu, Erina, ai grijă de tine și de tata. - Nici o grijă, flăcăule... zâmbi Erina. Tătarii aceia Încă nu m-au văzut cînd mă Înfurii. Iar tu să ai grijă de tine. Și trebuie să juri c-o să ai, căci altfel tătâne-tău are să mă boscorodească tot drumul că nu trebuia să plece, că cine știe ce vei păți și alte blăstămății de astea. În definitiv, nu-l ai În față decât pe amărâtul de Mahomed, cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la vreme de urgie. Și nici că răzeșimile și boierii țării au căzut la Valea Albă. Acum e vremea răzbunării. Ștefan privi În jurul lui. Noaptea era Înaltă și senină. Douăzeci de mii de oameni se adunaseră la Bradu Strâmb, ca să jure credință domnitorului și ca să pornească la luptă. „Eliberarea” era cuvântul care le dădea puteri. Erau de eliberat satele, cetățile, livezile, pădurile, drumurile, oamenii, sufletele. Era de eliberat totul, de la sfințenia Putnei până la curgerea majestuoasă a Dunării. Iar În acea noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă au jurat credință lui Vlad. După chipul victoriei În Moldova, vedeam chipul victoriei În Muntenia. O victorie adusă și de oștenii Transilvaniei. Vedeam, În ochii lui Ștefan, visul Îndepărtat al unirii. De nerealizat În actuala conjunctură politică a Europei. Dar, poate, realizabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întunecate, cădere a luminii În haosul Începuturilor”. Era ca un haiku, o poezie scurtă japoneză. A patra minune fusese Înscăunarea lui Vlad Dracula, pentru a doua oară, ca domnitor al Țării Românești. Ștefan Îl adusese până la Târgoviște, iar oastea munteană jurase credință, alături de boieri. Era victoria totală. Linia Dunării era, din nou, stabilă. Granițele Europei erau din nou clare și bine apărate. - Erina mea e gânditoare... se auzi vocea căpitanului Oană, care tocmai intra În bucătărie. Hmmmm. Miroase a plăcinte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, necurați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, 10. pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei mincinoși, pentru cei ce jură strîmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase: 11. potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredințată mie. 12. Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător. Dar Lina azi avea aerul acela "la treabă" și nu-și aducea aminte de Mini, căreia îi promisese, îi jurase, că se vor întoarce în seara aceea, de la țară, devreme. "Devreme" - nu se mai putea. După 6, în august, și nu se vedea încă nici o pregătire; dimpotrivă, erau cauze puternice de întîrziere. Mini nu vroia să se sperie pe ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
frumos fiind mult mai comod de admirat decât un om frumos, credea Mini! Așa se petrecuse neschimbat, de cele patru ori când Lina o târâse pe Mini la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar acum a cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați săltaseră trăsura dintr-o pornire până dincolo de scară și în lipsa oricărei primiri, cele trei vizitatoare - Lina, Nory și Mini - urcaseră nedumerite, oprindu-se în fața ușilor larg deschise ale verandei, clipind la soarele de pe terasa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era steagul fluturat peste mine. 5. Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui. 6. Să-și pună mîna stîngă sub capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! 7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! 8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
mele? " 4. Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. 5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]