4,083 matches
-
în lumină existența unor probleme mai complexe, una foarte importantă fiind diferența dintre perspectiva critică a lui Pattee și literatura americană din acele timpuri, precum și situația inițială la care a ajuns înlăturarea lui Crane și a lui Norris și ignorarea jurnalismului literar. După cum spune Pattee însuși, "noul realism a rezistat foarte puțin. Deși în timpul propagandei... se zvonea că Walter Scott era mort și că Dumnezeul lucrurilor a venit la putere, o nouă perioadă romantică începuse deja" (History 401). Acea "nouă perioadă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dragoste istorice, istoria eroismului și aventură" să implice mai mult decât escapismul sentimental, ferite fiind de ceea ce Bakhtin numește "imaginea distanțată a trecutului absolut". Fragmentul este remarcabil din mai multe motive. În primul rând, pentru Thomson, "morbide... obscenități" reprezintă chintesența jurnalismului batjocoritor si literar. În al doilea rând, "problemele fără soluție" sunt semnele unei lumi nedefinite, care face față sfârșitului critic. În al treilea rând, interesul arătat pentru "interpretarea istoriei", determinat de "premergători" pentru a prezice și a dicta "probabilitățile viitorului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
toate acestea, Pattee ignoră cele mai recente schițe a lui Hearn din zona Cincinnati în anii '70 ai secolului al XIX-lea, deși probabil că ar fi trebuit să aparțină curentului principal numit, două decenii mai târziu în presa new-yorkeză, jurnalism literar narativ. În pofida laudelor la adresa lui Hearn, care a folosit subiectivitatea la un nivel mult mai ridicat decât James Agee, Joan Didion și Norman Mailer, Pattee tinde spre o formă mai veche a eseului atunci când spune: Niciodată nu a mai existat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
întru totul, așa cum a existat acum, cu prețul stilului literar" (416). În "stilul literar" poate fi observat un limbaj codat pentru o retorică privilegiată. Drept urmare, deși multe dintre comentariile lui Pattee confirmă, în mod indirect, metodele și semnificațiile evocate de jurnalismul literar narativ, poziția critică nu poate concepe jurnalismul și litaratura ca având un sens comun. În prima decadă a secolului al XX-lea, au mai fost și alte semne care arătau opoziția față de jurnalismul literar narativ, deși a existat un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stilului literar" (416). În "stilul literar" poate fi observat un limbaj codat pentru o retorică privilegiată. Drept urmare, deși multe dintre comentariile lui Pattee confirmă, în mod indirect, metodele și semnificațiile evocate de jurnalismul literar narativ, poziția critică nu poate concepe jurnalismul și litaratura ca având un sens comun. În prima decadă a secolului al XX-lea, au mai fost și alte semne care arătau opoziția față de jurnalismul literar narativ, deși a existat un spirit critic în acele timpuri ce a dat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
indirect, metodele și semnificațiile evocate de jurnalismul literar narativ, poziția critică nu poate concepe jurnalismul și litaratura ca având un sens comun. În prima decadă a secolului al XX-lea, au mai fost și alte semne care arătau opoziția față de jurnalismul literar narativ, deși a existat un spirit critic în acele timpuri ce a dat naștere posibilităților formei. Opoziția a fost enunțată în mod direct în comentariile făcute de Julian Hawthorne despre "jurnalismul ca distrugător al literaturii" în articolul cu același
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost și alte semne care arătau opoziția față de jurnalismul literar narativ, deși a existat un spirit critic în acele timpuri ce a dat naștere posibilităților formei. Opoziția a fost enunțată în mod direct în comentariile făcute de Julian Hawthorne despre "jurnalismul ca distrugător al literaturii" în articolul cu același nume scris în 1906. Ceea ce a rezultat a fost o împotrivire condusă în mod critic de credința în literatură - provenită din diferența între clasele sociale caracteristică secolului trecut - având o valoare eternă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dacă este sublimă, atunci cuprinde totul într-un sistem critic închis. În mod clar, Hawthorne, singurul fiu al lui Nathaniel, amintit astăzi, în cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a întruchipat jurnalismul. Jurnalismul practicat de el a fost prost-înțeles, neputând fi distins între versiunea literară și cea materializată, și implicit demonizată drept Cealaltă, sau bestia, când Hawthorne pretinde că preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166). Hawthorne
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este sublimă, atunci cuprinde totul într-un sistem critic închis. În mod clar, Hawthorne, singurul fiu al lui Nathaniel, amintit astăzi, în cazul în care nu este deja uitat, drept un scriitor de roman de dragoste istoric, a întruchipat jurnalismul. Jurnalismul practicat de el a fost prost-înțeles, neputând fi distins între versiunea literară și cea materializată, și implicit demonizată drept Cealaltă, sau bestia, când Hawthorne pretinde că preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166). Hawthorne a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
între versiunea literară și cea materializată, și implicit demonizată drept Cealaltă, sau bestia, când Hawthorne pretinde că preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166). Hawthorne a tras un semnal de alarmă drept răspuns în favoarea unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei de spiritualitate, literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
preocupările lui sunt numai "materiale", pe când cele ale literaturii sunt "spirituale" (166). Hawthorne a tras un semnal de alarmă drept răspuns în favoarea unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei de spiritualitate, literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se ocupă de propriile probleme (materiale), nu este numai inofensiv, ci și folositor; totuși, imediat ce uzurpă ceea ce îi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unui jurnalism anterior și a ceea ce era considerat literatură în decădere: Însă, din cauza lipsei de spiritualitate, literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se ocupă de propriile probleme (materiale), nu este numai inofensiv, ci și folositor; totuși, imediat ce uzurpă ceea ce îi este superior din punct de vedere organic, devine dăunător, nu numai din cauză că nu oferă ceea ce ar trebui să ofere, dar și pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literatura, adevărata voce a spiritualității, este percepută cu adevărat (166-67). Privilegierea literaturii superioare este evidentă și anticipează atitudinile critice ale modernismului literar și ale Noului Criticism, care consideră că literatura există prin sine însăși ca o esență estetică și transcedentală. Jurnalismul a fost atunci doar util, deoarece era în mare măsură văzut ca bestia inferioară literaturii "din punct de vedere organic", cu o foarte mică deosebire, sau chiar una inexistentă, între practicarea concretă a curentului principal și versiunea literară mai subiectivă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
subiectivitate și obiect. Într-adevăr, persistă suspiciunea conform căreia Hawthorne a susținut exact această evitare, încercarea de a pune capăt distanței dintre subiect și obiect. Poziția lui Hawthorne este anticipată într-un fel în articolul publicat în 1900 în Atlantic - "Jurnalismul ca bază a literaturii" scris de Gerald Stanley Lee, când se spune: Că nimic bun nu rezulta din asta [jurnalismul ca bază a literaturii] este una dintre convingerile stabilite a ceea ce poate fi numită viață literară de gentleman" (231). În
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
distanței dintre subiect și obiect. Poziția lui Hawthorne este anticipată într-un fel în articolul publicat în 1900 în Atlantic - "Jurnalismul ca bază a literaturii" scris de Gerald Stanley Lee, când se spune: Că nimic bun nu rezulta din asta [jurnalismul ca bază a literaturii] este una dintre convingerile stabilite a ceea ce poate fi numită viață literară de gentleman" (231). În mod clar, Lee a urmărit estetica modernă inspirată de clasa socială a lui Hawthorne. Proasta reputație pe care a căpătat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bază a literaturii] este una dintre convingerile stabilite a ceea ce poate fi numită viață literară de gentleman" (231). În mod clar, Lee a urmărit estetica modernă inspirată de clasa socială a lui Hawthorne. Proasta reputație pe care a căpătat-o jurnalismul este oglindită, probabil în cel mai bun mod, în atitudinea lui Pattee față de ceea ce poate fi numit drept căderea lui Julian Hawthorne din grațiile literare, și care se temea de "distrugătorii literaturii" doar pentru a deveni unul dintre ei. După cum
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Poeții și scriitorii își pun din nou speranțele în modernismul estetic, pe când jurnaliștii în modernismul jurnalistic. Academia a luat în serios ipotezele acestor speranțe, iar rezultatul a fost autoritatea supremă critică a Noului Criticism și a conceptului de "obiectivitate" și jurnalism ca "știință". Pentru orice tip de discurs, de exemplu jurnalismul literar narativ, care se leagă de subiectivitatea individuală și a cărui perspectivă denotă un punct de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat, consecințele ar putea să nu fie "promițătoare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
estetic, pe când jurnaliștii în modernismul jurnalistic. Academia a luat în serios ipotezele acestor speranțe, iar rezultatul a fost autoritatea supremă critică a Noului Criticism și a conceptului de "obiectivitate" și jurnalism ca "știință". Pentru orice tip de discurs, de exemplu jurnalismul literar narativ, care se leagă de subiectivitatea individuală și a cărui perspectivă denotă un punct de vedere critic închis, și nu unul nedeterminat, consecințele ar putea să nu fie "promițătoare". Anul 1915 a fost de asemenea unul fundamental, deoarece T.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai este strict personal, deoarece este o lucrare a artei însăși" (Criticul perfect, 53). Prin suprimarea "personalului", Elliot caută să separe subiectivitatea de "noul" obiect. Conform indicației lui Elliot, un text care își recunoaște originile nu poate fi considerat artă. Jurnalismul poate fi înfrânt deoarece afirmația relatării implică cel puțin origini fenomenologice. Însă negarea originilor fenomenologice ridică anumite întrebări profunde în ceea ce privește valoarea mărturiilor. Asta ar presupune să negăm, de exemplu, că în Garden City, Kansas, există morminte unde sunt îngropate rămășițele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalistice de către consacrarea literară. Această provocare poate fi îndreptată în mod egal, împotriva comentariului lui Pattee din 1915 despre declinul eseului în categoria articolelor business, "cel mai în proză dintre toate prozele", și împotriva remarcii lui Hawthorne din 1906: "atâta timp cât jurnalismul are în vedere propriile preocupări (materiale), nu reprezintă nici un pericol, ci este chiar folositor". Noul Criticism al academiei engleze se va dovedi o moștenire a modernismului lui Eliot. Mișcarea literară presupunea "tratarea operelor literare în mod obiectiv, considerându-le independente
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
autonome și existând doar pentru ele" (Childers și Hentzi, 205). Această artă autonomă, existentă doar pentru ea însăși, și nu poate fi decât condamnată ca literatură, pentru acceptarea originilor fenomenologice. Această situație va fi oglindită în atitudinea academiei engleze față de jurnalism, conceput încă în mare parte, și de nedeosebit dintre versiunile literare și cele obiective. După cum notează Gerald Graff în activitatea sa instituțională despre studiile engleze, până în anul 1930, "savanții" și-au asumat conducerea departamentelor de engleză pe cheltuiala "generaliștilor" (146
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literare și cele obiective. După cum notează Gerald Graff în activitatea sa instituțională despre studiile engleze, până în anul 1930, "savanții" și-au asumat conducerea departamentelor de engleză pe cheltuiala "generaliștilor" (146). Drept urmare, "mulți critici tineri, cu tendințe generaliste, au aspirat spre jurnalism și boemă - opțiuni încă existente într-o perioadă economică în care viața de zi cu zi era "condimentată" cu critica literară, cu traduceri și activitatea periodică la edituri. În anii '20 a luat ființă o diferită clasă anti-academică de jurnaliști
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
activitatea periodică la edituri. În anii '20 a luat ființă o diferită clasă anti-academică de jurnaliști literari, din care făceau parte Van Wyck Brooks, H.L. Mencken, Edmund Wilson și Malcolm Cowley" (147). Bineînțeles că din perspectiva academiei engleze, "aspirația spre jurnalism și boemă" era privită ca un pas înapoi. Generaliștii care au rămas fideli academiei "au început să își adapteze interesele generaliste la modelul metodologic al Noului Criticism" (147); cu alte cuvinte, sa fie capabili să reziste hegemoniei critice ce îi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
își adapteze interesele generaliste la modelul metodologic al Noului Criticism" (147); cu alte cuvinte, sa fie capabili să reziste hegemoniei critice ce îi aștepta din partea Noului Criticism. Din constatările lui Graff, apar alte două probleme tangențiale care se referă la jurnalismul literar. În primul rând, "jurnalismul său literar" aduce în discuție o terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din grupul inițial al jurnaliștilor literari, vom atribui acest tip lui Joan Didion și lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
modelul metodologic al Noului Criticism" (147); cu alte cuvinte, sa fie capabili să reziste hegemoniei critice ce îi aștepta din partea Noului Criticism. Din constatările lui Graff, apar alte două probleme tangențiale care se referă la jurnalismul literar. În primul rând, "jurnalismul său literar" aduce în discuție o terminologie problematică. Pentru a avea certitudinea că există și scriitori care nu fac parte din grupul inițial al jurnaliștilor literari, vom atribui acest tip lui Joan Didion și lui Truman Capote. Este vorba despre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]