3,084 matches
-
și al publicisticii eminesciene determină contaminări reciproce între cele două domenii ale creației. În acest sens, materia densă a publicisticii încorporează aspecte de poetică artistică, elemente de narativitate și lirism, iar pamfletele și satirele lirice ale poetului reflectă aluviunile activității jurnalistice: "Întâlnirea epidermică a jurnalismului și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și a poeziei maschează structura lor profundă comună, adresarea directă din înălțimea tribunei, eventual de la altitudinea morală a unui amvon imaginar, tensiunea dialogală și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și facultatea chibzuirii"357. Concluzii Multe dintre textele publicistice au ținuta unor spectacole de teatru amplu regizate, în care replicile sunt atent gestionate, iar emfaza teatrală, tehnică a performării la scenă deschisă, în fața unui public, devine o constantă a scrisului jurnalistic eminescian. Analizând ținuta dramatică a publicisticii eminesciene, Monica Spiridon observă că "În teatrul publicistic eminescian, o scenografie fastuoasă proiectată la scara Timpului și a spațiilor vaste este servită de un patos verbal pe măsură"358. Monologul, declamația la rampă, travestiurile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interdisciplinară a semioticii și capacitatea acesteia de integrare a unor instrumente variate de cercetare, inclusiv a mijloacelor informatice, oferă șansa unei perspective superioare asupra limbajului politic cultivat de Eminescu în presa vremii. Demersul semiotic relevă distanțarea publicisticii eminesciene de stilul jurnalistic al perioadei pașoptiste, individualizat printr-o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o retorică greoaie, tributară construcțiilor lexicale fixe și "frazelor sforăitoare". Desfășurându-și activitatea într-o perioadă de tranziție, atât la nivelul realităților politice și sociale, cât și la nivelul mijloacelor de exprimare ale limbii, Eminescu impune în epocă un limbaj jurnalistic original, care se distinge prin profesionalism în abordarea problematicii și prin diversificarea și adecvarea mijloacelor de exprimare la conținuturile transmise. Jurnalistul se declară împotriva "vorbelor goale și sforăitoare", practicate de gazetarii generației pașoptiste, și a improvizațiilor în abordarea temelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminescian contribuie la construirea socială a realității și la responsabilizarea opiniei publice cu privire la actele și deciziile din spațiul politic. Gramatica textelor publicistice este dirijată de intențiile informative ale gazetarului, de competențele lui discursive și de infrastructura critică, evaluativă a limbajului jurnalistic. Cercetarea sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mecanismele de realizare a coeziunii sintactice și constantele de organizare a limbajului publicistic. De altfel, opțiunea jurnalistului pentru o anumită organizare a discursului publicistic este explicit formulată în corpul articolelor, astfel încât putem vorbi de o poetică a publicisticii încorporată discursului jurnalistic. Privind cu ochi critic "limba păsărească" a publicațiilor românești din epocă, Eminescu semnalează pericolul "formelor fără fond" în limbajul presei secolului al XIX-lea: "Ei, au trecut vremile acelea. Ne-am subțiat, ne-am civilizat. În loc de-a merge la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pro-formele funcționează la nivel frastic, articolul eminescian oferă numeroase exemple de pro-forme anaforice la nivel transfrastic. Repetiția și paralelismul devin în publicistica eminesciană instrumente importante de obținere a unității sintactico-semantice, asigurând precizia și unitatea textuală. Repetiția lexicală, condiție a scrisului jurnalistic, care are ca obiectiv receptarea adecvată a mesajului de către un public eterogen, conferă redundanță și sonorități incantatorii textului: "Cu ce drept ne-am plânge de-o nedreptate, pe care am comite-o noi înșine de a doua zi chiar? Cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
am plânge că poporul nostru se împarte ca o turmă necuvântătoare, când noi înșine am trata ca pe-o turmă necuvântătoare (...)"367. Mai puțin cultivată în publicistică, elipsa constă în suprimarea unor elemente enunțate anterior, conferind concizie și concentrare mesajului jurnalistic. Analiza articolului eminescian relevă folosirea sporadică a elipsei, îndeosebi în momente în care în elanul demersului argumentativ jurnalistul eludează sintagme sau determinanți enunțați anterior. Între mecanismele de coeziune transfrastică, conectorii textuali (și, deci, dar, prin urmare, tot astfel, de asemenea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se stabilesc. Construcțiile frastice arborescente, realizate prin aglomerarea subordonatelor, devin o constantă a articolelor publicate în paginile Timpului și oglindesc implicarea din ce în ce mai accentuată a jurnalistului în text. Ponderea raporturilor de coordonare și a celor de subordonare variază, în funcție de finalitățile demersului jurnalistic și de necesitățile și articulațiile logico-semantice ale textelor. Dintre subordonate, remarcăm ponderea însemnată a circumstanțialelor cauzale și temporale, în consonanță cu intențiile explicative și perspectivele diacronice ale jurnalistului. 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) Cel de-al doilea nivel al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
își pun amprenta asupra semanticii și pragmaticii textelor. La nivel frastic, publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmaticii textelor. La nivel frastic, publicistica eminesciană se individualizează prin varietatea și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția neologismului în construcții sintagmatice inedite: mândrie baronească, aer diplomatic, postulanți flămânzi, exigențe aristocratice, diletantism politic, dispoziții cosmopolite, justiții amovibile ș.a. Construcțiile oximoronice (capacități
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al predicii implică modelarea sintaxei jurnalistice după specificul textului biblic: "Într-una din zilele anului 1777, la miezul nopții [data morții lui Grigore Ghica Voievod, n.a.], Buga, clopotul cel mare a-nceput să sune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al predicii implică modelarea sintaxei jurnalistice după specificul textului biblic: "Într-una din zilele anului 1777, la miezul nopții [data morții lui Grigore Ghica Voievod, n.a.], Buga, clopotul cel mare a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie la construirea unității discursive și la atingerea finalităților demersului jurnalistic eminescian. Dintre mecanismele sintactico-semantice utilizate cu predilecție de Eminescu remarcăm paralelismul și repetiția, iar la nivelul conectorilor textuali, prioritate au cei care definesc relații comparative și metatextuale. Numărul mare al subordonatelor complică sintaxa articolului eminescian fără să afecteze însă unitatea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe care emitentul îl înzestrează cu valori semantice individuale, manifestările discursive din spațiul politic sunt guvernate de principiul accesibilității. Desfășurat în paginile publicațiilor din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, limbajul politic eminescian respectă imperativele discursului jurnalistic care se adresează unor categorii largi de cititori, fiind în același timp un mijloc important de îmbogățire și normare a limbii române în epocă. Manifestând deschidere față de neologism și terminologiile specifice altor domenii de cunoaștere și comunicare, limbajul publicistic eminescian
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
exprimării unor noi realități sociale, politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea vocabularului. Din punct de vedere semantic, lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter monoreferențial și monosemic. Integrând o componentă informativă accentuată, limbajul jurnalistic relevă însă și valențe conotative evidente, generate de asocierile lingvistice surprinzătoare, de exprimările metaforice, de recursul la ironie și de modalizările operate de atitudinea jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specific limbajului politic eminescian: Referențial politic [R1] Resemantizare [R2] Responsabilizare [R3] Dinamica celor trei R surprinde natura limbajului politic eminescian, care înzestrează cu sens evenimentele de pe scena politică, le traduce în scopul responsabilizării opiniei publice față de problemele țării. Finalitățile demersului jurnalistic sunt explicit exprimate de Eminescu, într-o justificare a asprimii și virulenței judecăților: Continuăm a publica asupra cestiunei române toate documentele proprii a lămuri opinia publică, în momentul în care încheierea unui tractat de comerț încheiat între acea țară și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
valorificarea resurselor sinonimice devine la Eminescu mijloc de exprimare a atitudinilor și credințelor jurnalistului față de evenimentele prezentate. Astfel, preferința gazetarului pentru un cuvânt sau altul din seriile sinonimice conduce la indexarea manifestării discursive și la definirea caracteristicilor ideologice ale scrisului jurnalistic. În acest sens, remarcăm preferința jurnalistului pentru cuvinte precum: absolut (263 de ocurențe), act (268 de ocurențe), acțiune (124 de ocurențe), activitate (229 de ocurențe), adevăr (399 de ocurențe), administrație (288 de ocurențe), afacere (358 de ocurențe), a declara (280
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ș.a. O pondere însemnată în vocabularul eminescian o au expresiile în limbi străine: latină, franceză, germană, engleză, italiană, greacă ș.a. Din punct de vedere al ocurenței, pe primul loc se află expresiile latinești, care apar în momente cheie ale argumentației jurnalistice, pentru a ilustra afirmațiile gazetarului: ab antique, ad acta, ad absurdum, ad hoc, ad hominem, ad infinitum, ad interim, ad libitum, ad litteram, ad oculos, ad referendum, ad rem, ad valorem, anticipando, bellum omnium contra omnes, qui cito dat, brevi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noile realități politice, sociale, economice ale timpului. Mutațiile înregistrate la nivelul referentului evenimențial impun redimensionarea lexicului românesc, îmbogățirea și modernizarea acestuia, potrivit nevoilor de exprimare ale vorbitorilor. O perspectivă diacronică asupra lexicului publicistic eminescian caracteristic celor patru etape ale activității jurnalistice relevă renunțarea treptată la formele lexicale arhaice, specifice primelor articole ale jurnalistului, și modernizarea vocabularului, prin adoptarea unui număr însemnat de neologisme, în special din limbile romanice. Astfel, forme precum: aginții, aplaudem, cede, cedem, a cercui, corecțiunal, creatrice, criticastri, cronistic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
finanțe, onorariu/ onorariu, opoziție/ opozițiune ș.a. Un loc aparte în publicistica eminesciană îl ocupă idiotismele, definind expresiile sau construcțiile specifice unei limbi și care nu pot fi traduse ad litteram în altă limbă. Analizând ponderea și rolul idiotismelor în scrisul jurnalistic eminescian, Stelian Dumistrăcel remarcă: " Apreciind că mijloacele stilistice ale publicistului sunt adaptate la partener și la împrejurare, putem observa că în articolul de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ori idiotismele sunt integrate organic articolului polemic conferind expresivitate și culoare ideilor prezentate. Semnificațiile limbajului politic eminescian sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar, întrucât vecinătățile textuale modelează interpretarea acestora și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a editorialelor semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale referențialului. Limbajul politic eminescian înregistrează schimbări de paradigmă ale discursului politic al epocii, atât în ceea ce privește cantitatea de informație și calitatea conținuturilor comunicate, cât, mai ales, în ceea ce vizează explicitarea și resemantizarea evenimentelor de pe scena politică. Destinat prin natura profesiei jurnalistice să ofere informații publicului cititor, să reprezinte evenimentele din sfera politică, Eminescu practică un jurnalism interpretativ, recurgând la un limbaj de explicitare, de "traducere" a actelor politice și, implicit, de evaluare critică a acestora. Densitatea de informații, de date privind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]