3,897 matches
-
străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iată ca Bunul Dumnezeu a rânduit sa scriu, să aștern pe hârtie acest pelerinaj atât de frumos și înălțător. Este o bucurie pentru mine că public ceea ce am văzut, oricum când vezi, sau citești îți dă o stare de liniște lăuntrică, o trăire, o transformare în bine, o iluminare și o putere. Da, cred, ca e o taină măreață. E Dumnezeirea în ea și în noi. Ne leagă ceva tainic. E lucrarea lui Dumnezeu, este mâna Lui, ne face să cugetăm
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și icoana acestei fapte zguduitoare. Și după sute de ani Dumnezeu a descoperit această lucrare adevarată și i-a dat multe daruri de a face minuni vindecării miraculoase. El se arată în vis noaptea, îti lasă o stare de liniște lăuntrică și de bucurie. Dacă-l chemi în rugăciune să te ajute la o problemă ce o ai, vine în ajutor și ți se împlinește că-i lucrarea lui Dumnezeu și a Sfântului. Eu țin foarte mult cu Maica Domnului și
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
lui Streicher părea mai vehement ca niciodată. Termen cu conotație peiorativă, care se referea În epocă la cei care, din motive de interes pragmatic (bani, carieră, poziție socială), manifestau o exagerată adeziune la politica de partid, indiferent de convingerile lor lăuntrice. . Stumabeteilung, prescurtat SA (În lb. germană În original) - organizație paramilitară a Partidului Nazist, denumită și „cămășile maro“. Este miliția nazistă creată de Hitler În 1921 și care l-a ajutat să ajungă la putere, dar care după anul 1943 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
om care a ridicat piramidele, dar nu se poate desprinde de ele cu repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le privește cu o emoție pe care nu și-o lămurește pe deplin. E în căutarea unei împăcări lăuntrice între "cuceritor" și "cucerit", care să vindece până la capăt ruptura săvârșită de spanioli în sufletul indian. șarpele cu pene Seara, am fost invitați la un spectacol: Quetzalcoatl, tragedie antropocosmică. De fapt, spune legenda, șarpele cu pene, Quetzalcoatl, a fost și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
interioare, care, urlând ca un siamez rupt cu forța din carnea fratelui său, se chinuia să se nască din fiecare dintre ei. Zăceau pe paturi ca niște gravide, inconștienți ca pupele care se schimbă-n fluturi, zămislindu-și fiecare femeia lăuntrică, hipnotizați de masca ei, de atitudinea ei hieratică, de cruzimea din ochii ei. Ea nu avea nimic de-a face cu femeile reale, ci se-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se citesc pereții, și mă ia după umeri, te asigur că sunt astăzi mulți preoți, ca să nu mai vorbim de zugravi, care au pierdut înțelesul obișnuit al imaginilor sfinte de pe pereți, Mă las condus de meșterul Luca, stăpânit de forța lăuntrică ce se împrăștie imperceptibil în jurul său când vorbește, Totul începe de la cupolă și de la absida principală, aici n-avem însă cupolă, unde l-am pictat pe Iisus Pantocrator ar fi trebuit să fie cupola, absența cupolei îl face profund nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ultimele luni despre pictura religioasă ortodoxă, despre frescă, am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de suferința patologică a lipsei de vigoare sexuală în apropierea momentului multașteptat, când femeia visurilor sale a consimțit să i se dăruie, de unde, Doamne Dumnezeule, mi-a venit în minte această apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă preocupă mai mult exprimarea Îndoielilor mele, și nu starea lăuntrică ce-a generat-o. Conștiința aceasta exacerbată a propriei existențe m-a marcat din copilărie, deși ea nu are nici o rațiune de a fi, e o farsă a unei identități sofisticate, Însetată de o exprimare accentuată, manifestată prin absență. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai văd cum mă urmărește, răpită, turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat În memoria latentă ca pe un totem. Era o probă, o garanție a acelor puteri lăuntrice pe care puteam să le chem În ultimă instanță, pentru a mă salva de pericol. (joi) Nu știu de ce dorința secretă a seducției ne face mai buni, mai generoși. În acele clipe rare, dintr-odată, am putea dărui orice, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei mat, catifelat, În nuanțe de violet; nu se clintește un firișor de culoare interiorizată; această luptă surdă, de o duritate extremă nu cedează la presiunea ochilor mei, rezistă la probele impuse; este detașată, deschisă spre mine cu tot corpul lăuntric, „Ucide-mă!“, spun mișcările ei, „dacă mă prinzi că te mint“; mă destind, se dezvăluie În mine natura de stăpânitor; ea mă iubește total, Îmi e credincioasă, deși eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai mult nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i largă de liceană; ne aflam cu toții strânși grămadă În fața hărții Înainte de ora de geografie: m-a rugat, cu o voce melodioasă (avea un mod al ei de a pronunța cuvintele sincopat, lăsând să alunece vocea În interior, o voce lăuntrică și senzuală), să-i arăt pe harta mare din clasă o localitate minusculă, Însemnată vag În labirintul de semne grafice indescifrabile, când cineva a Împins-o sau m-a Împins (obișnuitele glume proaste dintre adolescenți), și așa ne-am ciocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comuniune intimă. Și-acum cred că biata omenire n-are nevoie de genii. — Și soția dumneavoastră, don Avito? — Ah, soția mea! - exclamă Carrascal, și o lacrimă ce i se ivise într-unul din ochi păru a-i răspândi o lumină lăuntrică -. Soția mea! Am descoperit-o! Până la cumplita mea nefericire n-am știut ce aveam într-însa. N-am pătruns în misterul vieții decât atunci când, în nopțile teribile ce-au urmat sinuciderii dragului meu Apolodoro, îmi lăsam capul în poala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce i-o dăruisem, tocmai se dezlipi de zidul afumat al cuptorului, atrasă de o foaie veștedă de salată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
brazi, cât să se coloreze zăpada în galben, ceea ce nu poate fi decât bănuit. Acum chiar ninge și-mi acoperă urmele. Mă ia cu fierbințeală pe frigul ăsta. Sunt copleșit de ceva care se apropie de sentimentul de fericire. Șușoteli lăuntrice: ei da, or să toarne chestia asta în ei, chiar dacă îndulcită cu zahăr cubic, pe care și l-au pus deoparte cine știe cum. Acum, imediat, încă la micul dejun, pe urmă la prânz și, după ce au pus-o la încălzit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aproximativ fierbinte. Așa cum mi-am dorit cu adevărat. Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet lăuntric; în compania învecinată cu a noastră, un recrut s-a spânzurat cu cureaua de la masca de gaze cu puțin înainte să-și înceapă serviciul de pedeapsă. Încolo, am îndeplinit fără crâcnire tot ce mi s-a ordonat, de pildă târâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jazz. Scândura de spălat și degetarele au rămas pe peron. Am lăsat în urmă multe alte lucruri. Am plecat cu trenul interzonal, pe întâi ianuarie ‘53 în plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul Berlinului Ah, prietenii mei! Când trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
Focul lăuntric Elena Marin Alexe La flacăra focului lăuntric, degetele prind să se dezghețe încet și sigur. Unul câte unul, furișându-se printre gânduri ce ard, ademenesc raze de lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]
-
lumină, le trec prin lacrima sufletului, dăruindu-le slovei întru aducere aminte. Doamne, câte raze au fost furate și focul încă mai arde, degetele ademenesc, lacrimile nu s-au uscat, iar slova e mai vie ca oricând, la flacăra focului lăuntric.
Focul l?untric by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83326_a_84651]