4,013 matches
-
nu s-a schimbat prin eoni eterurile se reazămă lasciv tîmplă la tîmplă peste lăzi pline de coca-cola amiaza asudă cum Îngerii cîntînd la trompetă. DEALURILE Și unul după altul dealurile pielea lor de rinocer sub bărbia noastră uriașele lor labe așezate prietenește lîngă picioarele noastre ochii lor mici neliniștiți proptiți în ochii noștri liniștindu-i unul după altul dealurile cum un convoi de animale prea mari pentru strîmtele noastre vieți glumind necontenit prefăcîndu-se că ar dori să ne viziteze apartamentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
le lase în holul imobilului. — Gata ? a luat aer Pexy ? Ce face Pexy ? Ce face frumusețea de Pexy ? Hai, dă-i un pupic lui Busbi ! îi dai un pupic lui Busbi ? Pexy răspunse agitîndu-și din nou coada și sărind cu labele din față peste genunchii domnului Busbib. Doamna Bordaz își strînse umbrela și îi aruncă bărbatului o privire mustrătoare, ca și cum el ar fi fost vinovat de vremea proastă. — Credeți că o să mai țină mult ? — Da, doamnă, o să ne plouă tot weekendul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ani, măcelarul Agustin R. Bonorino, care asistase la expediția lui Belgrano travestit În cocoliche, a fost pocnit mortal În tâmplă cu o sticlă. Toți știau că sticla de Bilz care Îl dăduse pe spate fusese floreta unui băiat din mahalaua Labă Sfântă. Dar cum Labă Sfântă era un element electoral prețios, poliția a hotărât că vinovat de toate era Isidro Parodi, despre care unii spuneau că ar fi fost anarhist, vrând să zică spiritist. În realitate, Isidro Parodi nu era nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bonorino, care asistase la expediția lui Belgrano travestit În cocoliche, a fost pocnit mortal În tâmplă cu o sticlă. Toți știau că sticla de Bilz care Îl dăduse pe spate fusese floreta unui băiat din mahalaua Labă Sfântă. Dar cum Labă Sfântă era un element electoral prețios, poliția a hotărât că vinovat de toate era Isidro Parodi, despre care unii spuneau că ar fi fost anarhist, vrând să zică spiritist. În realitate, Isidro Parodi nu era nici una, nici alta, ci proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unei frizerii din cartierul de Sud, și făcuse imprudența de a Închiria o odaie unui caligraf de la comisariatul 18, care Îi datora deja chiria pe un an. Conjuncția acelor circumstanțe potrivnice i-a pecetluit soarta: declarațiile martorilor (cu toții mahalagii din Labă Sfântă) au coincis, iar judecătorul l-a condamnat la douăzeci și unu de ani de pârnaie. Viața sedentară Își pusese amprenta asupra ucigașului din 1919: era acum un cuadragenar sentențios, obez, cu capul ras și priviri neobișnuit de Înțelepte. Ele Îl fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâncări; am suspicionat că un Fitecine să băgase În debaraua dă cărbuni; da, oricât dă școliți ar fi, un druz nu-i așa vioi ca creolu. Și m-am repetat În salon. M-am pleznit de-o măsuță cu trei labe, cum are druzii, care ei tot mai cred În spiritism, ca feudalii. Mi-a părut că ierau cu ochii pe mandezu toți gagiii din poznele alea În ulei. Nu vă râdeți, sorella Îmi zice mereu că am ceva dă zbanghiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spus că era la tine, pentru a-i induce În eroare. Viteazul a brodit-o: nelegiuiții l-au ucis În zori, dar briliantul era la loc sigur, În puterea ta. Într-adevăr, de cum au ajuns la Buenos Aires, poliția a pus laba pe tine și s-a Îngrijit ca juvaerul să revină la adevăratul stăpân. Poate s-a gândit că nu-i mai rămăsese mult de trăit: douăzeci de ani neîndurători trecuseră peste prințesă, care conducea acum o casă rău famată. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de insomnie. — Are dreptate Pumita: nime nu scapă de soartă. Morganti iera turbat după polo, până când și-a luat căluțu care i-a adus ghinionu. — Nu, a strigat domnul Commendatore. Un homo pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a scos-o din buzunarul interior al smokingului, fluturând-o exaltat. — Asta chiar că-i o directă În falcă, a aplaudat Anglada. Rațiune pură, cât mai multă rațiune pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu un ghiveci de flori În cârcă. Din nefericire, macacul bătrân nu se cațără În pomul putred. Tai An, ebenist la urma urmelor, m-a recunoscut doar cu câteva clipe Înainte de a-mi trage Întâiul șut cu vârful piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și catapultase trap-galop. Mandea Îl ascultam vrăjit, domne, da tomna atunci s-a zmucit convoiu și-a aterizat pă dușamea o foaie d-ălea de le corija don Wenceslao. Io Îmi știu la țanc obligațiili și m-am pus În patru labe pă rămășiță, s-o adun. Mai bine stam În banca mea: c-am ginit un candriu din ăi mai slobozi la jgheab și m-am stacojit la moacă. Mi-am ținut naturelu cum m-a ținut curelile și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ironie, Oare? În cărțile altor autori e obligatoriu să admitem scindarea, fisura dintre conținut și titlu. Ne comunică, oare, cuvintele Coliba Unchiului Tom toate elementele acțiunii? Când articulezi Don Segundo Sombra Înseamnă, oare, că ai exprimat fiecare dintre coarnele, grumezele, labele, spinările, cozile, biciuștile, păturile de sub samar, samarele, șorțurile de piele și desăgile care formează in extenso volumul? Chez Loomis, În schimb, titlul e Însăși opera. Cititorul observă, minunându-se, coincidența riguroasă a ambelor elemente. Textul lui Prici constă, verbi gratia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât căzut la pace numa o clipă cu strâmbătatea or flenderii. Azi, Benito ar bate În treizeci și opt dă primăveri. Îmbătrânim și nime nu poate să scape. L-am văzut tare căzut; bașca, nici n-a săltat capu când Labă Murdară a adus laptele. Cum m-am prins dân prima că iera căzut pă rele, i-am suflat că un pretenar ie mereu gata să pună umăru. — Don Bustos! a gemut, șutind un corn fără să-mi cază fisa. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
masa cenușie și-a luatără tributu dă sânge și p-ormă am rămas una cu subpatu dă la fotolu-otomană. Oamenii fără voință, care să obosesc subit - tu, Ustáriz, să zicem, d-un paregzemplu - ar fi dat să să salte pă labele dinapoi și să aprinză lumina. Da mandea nu, io sunt dă fabricație specială și nu-s ca numitoru comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mare vulpoi Mihail, mare profesionist! A mirosit afacerea înainte chiar de a se pune pe roate. Toți ăștia nici nu știu că fac parte din ceva, că pun la cale ceva, nu știu încă, iar Mihai Mihail a și pus laba pe ei. Era ca și cum ai stîrpi cocoșeii alegînd ouăle înainte de a le pune sub cloșcă. Îi plăcu comparația, se gîndi să o țină minte și să i-o servească șefului cînd va prezenta raportul, îl știa amator de formulări aforistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă un leu într-o cușcă, chiar dacă la prima vedere nu seamănă a cușcă, așa cum este Vladia, trebuie să-ți măsori puterile, să dai cu laba în jur, domnule Popianu, noi asta îți oferim, o savană, o junglă întreaga prin care să hălăduiești." "Povești de adormit copiii", îi trecu prin cap și atît de puternice i se părură a fi cuvintele, puternice și exacte, încît clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încăpere. "Frumos, ai început să vorbești de unul singur." I-ar fi plăcut ca măcar acum, la sfîrșit, să intervină direct, să-l scoată pe Bîlbîie din "priză" și să treacă la acțiune. I-ar fi pus cu botul pe labe înainte ca să intervină oamenii lui Parizianu, ca-n filmele cu Tom Mix. Singur împotriva tuturor, calm, cu privirea paralizantă. De fapt, toți sînt niște puști în raport cu el, o voce autoritară, în care să recunoască puterea adevărată ar fi fost îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am luptat pentru numerus clausus în universități, conduși de Căpitan, care a văzut pericolul încă din '22, și dacă atunci n-am învins total, e pentru că jidovimea avea presa în mâna ei, banii, aurul, industriile. Acum însă o să le tăiem labele lor pistruiate. Auzindu-l vorbind astfel nu mai simțeam plictiseală, ci o apăsătoare și nedefinită neliniște. Tata nu era un om foarte umblat, totuși făcuse un război și străbătuse oricum țara în care trăia. Nu-l auzisem niciodată spunând ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
povestesc întîlnirea mea cu acel șef legionar. Nu știam să-i redau exact discuția, totul se îndepărtase de mine considerabil, se și îngropase în adâncul uitării, îmi rămăsese în minte doar amenințarea la adresa evreilor, că o să li se taie curând labele lor pistruiate... - Așa a zis?! - Da. - Hm! Or s-o și facă! Avem și noi semne... Și îl văd că pune mâna pe umărul, apoi pe părul femeii, pipăind... - Te-ai coafat azi, îl aud că îi spune. - Da, i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la ochi și prima ființă pe care o văzusem cu ei fusese ea și mi se păruse mai bătrână, cu accentuate riduri la coada ochilor. Dar de-atunci am observat că toți avem, chiar și cei tineri, acest început de labă de gâscă deasupra pomeților și opticiană, gândeam în clipa aceea, abia dacă putea fi mai mare decât mine cu doi-trei ani. Am intrat înăuntru. Eram liniștit, știam de ce veneam și asemeni lui Julien Sorel aveam în cap un plan pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
văzuse Ralph, Ben avea în jur de zece ani. Acum trebuie să fi avut paisprezece sau cinsprezece. Se simți cuprins de invidie. Dacă ar fi avut și el un nepot de vârsta lui Ben. — Și el cine e? întrebă scuturând laba pe care i-o întindea potaia. — E Wild Rover, dar dacă vrei, îi propuse generos, poți să-l strigi doar Rover. — Ce-ar fi să-mi faci o demonstrație de patinat pe role? Să ajuți un bătrân să țină pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. În mângâierea căldurii, dormita; își lumina ochii deodată, apoi îi întuneca încet și-și mișca botul crăpat, ca-ntr-un vis. Pe cărări, înlăuntru, era încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dat peste urma lor, nu mai am liniște... Asta-i ca o patimă, cucoane Grigoriță, la mine... lucru mare... Nici nu mănânc, nici nu beau, s-a sfârșit!... Vin eu, cucoane Grigoriță, și găsesc urmă pe cărarea asta... Erau multe labe pe omăt... Trecuse Sfântu-Andrei, umblau jivinele potăi... Găsesc eu urma, o cercetez, o găsesc afară din pădure până-ntr-un loc, o mai găsesc spre sat, pe urmă spre bahnă, întoarsă... Mă gândesc eu că-s în bahnă... Și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai frumos... zise Avrămeanu... Iaca și Faliboga, urmă el zărind pe vătaf. Ia vină-ncoace, Sandule... Faliboga se înfățișă, drept, și căută să-și îndulcească pe cât putea asprimea obrazului. —Sărutăm dreapta, stăpână... grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate merg bine, Sandule? întrebă iar boierul cu bunătate. Toate, ca-n toți anii, răspunse liniștit Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era la el acasă, în valea Preluncilor, era una - și dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de cal, pe când cu celelalte labe sta încurcat pe scară. După ce a pus o labă pe carne, a adus și pe a doua - și cu greutatea lui întreagă a rupt prada din clenci și a căzut cu ea dedesubt, de la șapte metri înălțime. Cu ce dibăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]