3,980 matches
-
ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță capul și lătră de două ori, calm, în semn de avertisment: păzea copilul care, stând pe vine, aduna galete într-o găletușă viu colorată. Era o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele locotenentului și, mulțumit de rezultat, dădu prietenos din coadă: dar noi ne cunoaștem! În timpul acesta, discuția fusese reluată la fel de pasionat. Câinele mai așteptă puțin, apoi veni să-și sprijine laba pe genunchiul șefului de gară. "Trebuie să mergem, zise Constantin Moldoveanu, dacă nu, bestia asta n-o să mă lase în pace." Se ridică: "Haide, veniți amândoi să luați masa la mine, Hector ne-a comunicat că e gata." Locotenentul care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sfârșit, i-a povestit cum învățătorul, care avea la el vioara, s-a ridicat ca să-i satisfacă cererea de a repeta Ciaconna pe care o cântase la concert. Dar abia începuse, când Hector, care până atunci dormise liniștit, culcat pe labele lui, s-a ridicat dintr-un salt: "A întins gâtul și a început să imite sunetul viorii! Să mori de râs. A trebuit să-l ademenească spre bucătărie cu un os, altfel învățătorul n-ar fi putut să continue. Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mulțumesc! Cu ochii zgâiți, tânăra țărancă, pe cât de timidă, pe atât de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând, cu capul întors, o ultimă privire în cameră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Variantă: În sfârșit nu trece mult și Fleva devine leaderul opoziției, cel puțin în ce privește acțiunea parlamentară violentă. Câteva interpretări ale lui Fleva provoacă furtuna. Una din ele atrage tribunului un duel, cu d. Mihail Ferechide. Fleva primește un glonț în laba mâinii drepte. Acel duel face mare senzație și slujește opoziției pentru agitație. Nicolae Fleva este de acum câștigat complet acțiunii opoziționiste. (Id., ibid., foiletonul XLV, AD., nr. 11676, 26 noiembrie 1922, p. 2.) Pagina 92 O variantă mai dezvoltată - dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Eliescu, N.D., str. Smârdan, 22; Foltzer, Calea Victoriei, 91; Grant, Ed., Calea Victoriei, 87; Stăncescu, C., str. Armenească, 13; Szatmary, C., str. Bis. Enei, 10; Tatarescu, C.M., Calea Plevna, 19 (pp. 356- 357). Pictori decoratori: Brissac, Calea Victoriei, 39; Eliescu, str. Smârdan, 22; Labo, pictorul Teatrului Național, str. Diaconeselor, 1; Mezzardi, str. Teatrului, 7 bis (p. 357). Pictori de biserici: Serafim, Ant., Calea Rahova, 40; Tatarescu, C.M., Calea Plevna, 19 (p. 357). Farmaciști: Alessandriu, Ch., La Sf. Pantelimon, Calea Victoriei, 79; Belciugățeanu, C., La Heliade
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
șt. Mihăilescu; societari: domnii M. Millo, Gr. Manolescu, șt. Iulian, I. Christescu, I. Panu, P. Velescu, Nottara, Mateescu, Fraiwalt; doamnele: Eufrosina Popescu, Frosa Sarandi, Ar. Manolescu, T. Petrașcu, Ir. Poenar, Dănescu, An. Manolescu; director de scenă: M. Aslan; pictor-decorator: M. Labo. Prețul locurilor: lojă de parter, 20 lei; loji (bel étage), 20 lei; lojă (et. III), 12 lei; fotolii de orchestră, 4 lei; stal II, 3 lei; stal III, 2 lei; galerie, 1 leu; Opera italiană, Piața Teatrului, director, C. Serghiad
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fi strigați ca de obicei să intrăm la masă stăm lipiți de caloriferele din fontă, care nu sunt deloc atât de calde precum este de dorit. Lumina e destul de slabă, căldura la fel. Un dulău gălbui se cațără insistent, cu labele murdare, pe pervazul exterior al uneia dintre ferestrele largi ale acestui hol. Presimte că va mânca cel puțin un codru de pâine, unul sau mai multe copane de pui. Acum e micul dejun... din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din păcate se înșeală amarnic! Cineva îi aruncă un dumicat de pâine aproape uscată, strecurându-și mâna scheletică printre rama ferestrei și plasa anti-țânțari ce stă prinsă, nu tocmai cum trebuie, în piuneze ruginite. A apucat bucățica de pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o cu mare poftă. Acum adulmecă zăpada după
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vitează și într-o zi s-a dus la el și-ncepu a-l striga dezmierdat: Cuțu Grivei! Cuțu Grivei! Și-i trase oala ca să-i pună mâncare. El n-a lătrat-o, dar a sărit la ea și-o labă cu gheare i-a zgâriat adânc fața. Cu tot tratamentul medical acordat, a rămas până-n ultimele zile ale vieții cu o lungă cicatrice lângă urechea dreaptă. De atunci nu se mai apropia decât tatăl de el. Parcă turbase, așa era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
harnașament... și să-l plătesc pe dată... Cine să-l mai apere dacă n-am bani să-mi fac rost de cal și de arme? Bine, atunci să lupte el, negustorul cel ferchezuit, care știe să-și numere banii cu labele lui moleșite, dar nu știe să mânuiască o suliță. N-a hotărât Dumnezeu că noi suntem stăpânii, că noi suntem cei puternici și nobili? Pe noi se sprijină prinții și stăpânirile. Sabia noastră Îi aduce pe tron și Îi ajută
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am mers mai departe. În "celula" următoare se consuma drama a două exemplare din familia celor ce intraseră cândva în conflict cu Scufița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog dintre mine și Silvia, a catadicsit să deschidă leneș un ochi, uitându-se atent la noi, ca să-și dea seama cam ce fel de specimene suntem. Informația, odată ajunsă la creier, s-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spus "noapte bună" în limbajul lor intraductibil, au adormit. De regulă, Martin era cel care se scula primul și veghea somnul Marinicăi până ce aceasta făcea ochi. În dimineața aia nenorocită, Martin, contrariat de somnul îndelungat al Marinicăi, i-a trecut laba peste umeri, vrând, printr-un gest de tandrețe, s-o trezească. Dar Marinica nu s-a trezit. A repetat gestul ceva mai apăsat. Nimic. Marinica nu se mișca. Din instinct, și-a apropiat botul de al ei pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
oameni și de tot ce mă înconjură. Așteaptă-mă să vin la Tine mânat de un resort interior, spontan, radiind de bucurie, și nu cu groază în suflet. Cum îți imaginezi, Doamne, că aș putea veni la Tine în patru labe, ca o rumegătoare nețesălată, inconștientă și stupidă, iar nu ca o ființă rațională și demnă în alcătuirea ei?? Nu, Doamne, eu așa ceva nu pot, " Că doară nu sunt vacă, Ori cal, ori altă vită Ca să fiu scos din staul Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fixe zile întregi, fără posibilitatea de se mișca etc.), și celelalte episoade ale zilei constituiau un prilej de chinuire a victimelor. Astfel, mesele erau servite fie prin turnarea mâncării fierbinți pe gât, fie obligând victimele să se așeze în patru labe, cu mâinile la spate, și să se folosească doar de gură, ba uneori să și guițe ca porcii. Scoaterea 'la program' (adică la toaletă) se făcea în grabă maximă o dată pe zi, iar cine nu apuca să își satisfacă necesitățile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și tălpile timp de zece zile, a fost așezat în stive de câte trei deținuți așezați unul peste altul, până la zece rânduri. Mâncarea era servită în aceeași gamelă în care erau puși să-și facă necesitățile, de obicei în patru labe, ca porcii, ori li se turna direct pe gâtul plin de răni din cauza arsurilor. Timaru a fost spânzurat de picioare, cu capul în jos, și bătut la tălpi până i s-a rupt laba piciorului stâng, moment în care le-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
facă necesitățile, de obicei în patru labe, ca porcii, ori li se turna direct pe gâtul plin de răni din cauza arsurilor. Timaru a fost spânzurat de picioare, cu capul în jos, și bătut la tălpi până i s-a rupt laba piciorului stâng, moment în care le-a spus călăilor că va vorbi. I s-a dat hârtie, însă el a denunțat toți activiștii de partid din județul Vrancea pe care îi știa. Minciuna a fost descoperită peste câteva zile, astfel
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să împodobească bisericile. 86 Un covor interesant țesut în anul 1835 Unor asemenea bijuterii ale artei populare alăturăm alta urzită cu creierul - Urâtul - poezie populară: Of, urât, urât, urât! Boală făr-de crezământ, De te-ai ducen codri, duce, Ursu-n labe să te-apuce! Urâtul din ce se face? Din omul care nu-ți place. Urâtul din ce-i făcut? Din omul care-i tăcut. Cine a scornit urâtul Să nu-l înghită pământul, Că mie de mult urât Sufletu-mi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
kg, timp de 4-5 ore, pînă leșinai; să freci mozaicul, pînă la epuizare, înaintînd ca broasca, fără să-l atingi cu genunchii sau să freci pe jos în timp ce alții te călăreau; să salți ca mingea și să mergi în patru labe pînă la tinetă; să ți se acorde la WC doar 20 de secunde de om; să ți se interzică să dormi noaptea sau să te trezească brusc din somn, la mici intervale de timp; să te trîntească de la înălțime pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Jayne, dar ea s-a ferit mult prea rapid. - Ce să zic, ești grozav, Bret - sunt foarte mândră de tine, spuse ea fără entuziasm în timp ce ieșea din încăpere. Câinele îmi aruncă o privire îngrijorată, apoi se săltă în patru labe și o urmă pe Jayne. Nu-i plăcea să rămână singur în nici o cameră doar cu mine. Câinele era total dezorientat de când apărusem aici în iulie. Și cum Jayne era fascinată de o carte numită Dacă ei ar putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lipi de mine, strângându-mă atât de tare, încât aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Victor mă fixa. Mă plictisești gândea el. Ești un ticălos, gândea el. M-am zgâit la el până ce s-a săturat, și-a lins o labă și a întins-o. Nu putea să mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors privirile la Jayne, mă fixa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parteneră acum“, „Ascultă, trebuie să prind un avion dis de dimineață bine?“ „Hei, ți-ai făcut timp să-mi ridici hainele de la curățătorie?“, „Probabil voi fi destul de distant de-acum înainte“ și „Te deranjează dacă doar mi-o iau la labă?“ Eroul nostru, care își spune Sexpertul, nu agață decât fotomodele și poartă permanent asupra lui o pungă cu lubrifiante, bile vaginale, vibratoare-stimulatoare clitoridiene și cam o duzină de șiraguri de mărgele anale. Fiecare femeie pe care o întâlnește se udă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]