KorAP: Find »[drukola/base=leac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...140 >

3,489 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

exclame: Tracăl! Și: Coelio! Și: Uau, Despre Îngeri! Dar eu le dau și de băut. Și-mi iese câte ceva de aici. Dar, oricum, sunt de acord: păcat că lumea nu citește. Chiar dacă miza e alta. Care o fi? - Stupoare! zice Leac. Asta urmărim! STU-POA-REEE! silabisește el surâzând mai puțin binevoitor. Dacă nu l-am cunoaște, ar trebui să plecăm privirile. Așa e el, pare uneori gata să-ți sară În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În gât. Dar, fiindcă nu Înțelegem, Îl privim În ochi. El vede altceva: - Să se scarpine pe ceafă bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă: - Sau din Cătă, din tine, din Florin, din Cașiș, din cine vrem noi. - Cașiș are deja o carte, mai Încerc eu o răutate. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
ochi. El vede altceva: - Să se scarpine pe ceafă bizonul când dă cu ochii de poezie. Cum stă el agățat de bară-n tramvai, hopa, citește din Mazilescu! - Sau din Vasile Leac! Unul din noi Încearcă să fie rău, Însă Leac nu-l bagă În seamă. Continuă: - Sau din Cătă, din tine, din Florin, din Cașiș, din cine vrem noi. - Cașiș are deja o carte, mai Încerc eu o răutate. Nu mai are nevoie de acțiuni d-astea. Într-adevăr, Cașiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
A lui! De debut! I-o Întinde lui Cătălin. Cătă o știe, o dă mai departe. Ajunge la mine. Farmacia cuvintelor. Titlu slab, copertă urâtă, poet onorabil. Dar onorabil scrie și Florin, scriu și eu, ce să mai vorbim de Leac. Nu de onorabilitate avem noi nevoie. Scandal! Asta vrem! Mai precis: - Lasă cartea, Cașiș! ne-o taie Cătă. Că de citit unii pe alții suntem sătui. N-o să ne apucăm acuma să ne publicăm În tramvaie. Nu de publicat e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
o săptămână ne-am adunat mult mai imaginativi. Venisem cu un nume câștigător. Celebrul animal s-a impus În fața Asociației autobiografice, o titulatură furată de Cătă din Muriel Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
spun să trimitem texte la „Anunțuri gratuite“. Luăm Vând și cumpăr, completăm talonul, semnăm tot Celebrul animal și vedem ce iese. Poate ne sună careva. Careva: pe care dintre noi? Cine pune la bătaie un număr de telefon? Se oferă Leac. Lui, cică, nu-i e rușine. Nici n-ar avea de ce, Îl asigură Cătă. Fiindcă, zice el, trebuie să trimitem ceva aparent inteligibil, oarecum adecvat. Cătă are dreptate. Îl ajut și eu: - Și nici prea liric să nu fie. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
dat să ne transformăm În revoluționari milionari, nu mă pot abține să nu zâmbesc. Dar modestia Începutului are farmecul și dramatismul ei. Așa că, dați-mi voie să vă prezint: lista de necesități: un loc de Întâlnire (Îmi ofer eu birtul, Leac - garsoniera) o imprimantă (Florin are una, dar muribundă) - cel puțin 3 milioane coli autocolante - cel puțin 1 milion pe săptămână hârtie de scris - suportabil taloane Vând și cumpăr - cel puțin 1 milion pe săptămână tipar digital afișe, fluturași - 3-4 milioane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În literatură. Însă numai la modul consistent. S-o facem lată, cum ar veni, dar să fim bine fundamentați. Să dovedim mai Întâi că suntem Îndreptățiți s-o facem. Hai să zicem că unii dintre noi se calificau prin operă. Leac, de pildă. El făcuse oarece vâlvă În lumea literară. Dar cât de mult mai contează standardele unei lumi pe care vrei s-o dărâmi? Iar părerile noastre despre ceea ce scria Leac nu erau unanime. Rămânea să ne calificăm din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
zicem că unii dintre noi se calificau prin operă. Leac, de pildă. El făcuse oarece vâlvă În lumea literară. Dar cât de mult mai contează standardele unei lumi pe care vrei s-o dărâmi? Iar părerile noastre despre ceea ce scria Leac nu erau unanime. Rămânea să ne calificăm din nou, unii În ochii celorlalți. Scriind ceea ce le-ar fi plăcut celorlalți să citească. Cum ar fi: povestea nașterii Celebrului animal. Eu m-am conformat, rezultatul l-ați văzut mai sus. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
celorlalți să citească. Cum ar fi: povestea nașterii Celebrului animal. Eu m-am conformat, rezultatul l-ați văzut mai sus. Am spus c-am fost singurul care a răspuns solicitării lui Cătă. Nu-i chiar așa. A mai fost și Leac cel harnic, cu un poem, evident, care Însă și-a pierdut cu timpul limpezimea evocatoare. Totuși, Îl transcriu parțial, pentru posteritate: dacă am putea măcar să ne amintim — așa cum zicea el — Întâmplările petrecute cu puțin timp În urmă — seara — sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
la șold (G.N.P.), admirăm balamucul și salcâmul care de-a lungul anilor se Înălțase — hăt — până În dreptul geamului, unde, mai târziu, aveam să aruncăm cu ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce impresie am făcut asupra colegilor. Lui Leac știu că i-a plăcut ce-am scris, mie mi-a plăcut ce scrisese Leac. Dar asta se Întâmpla de obicei. El avea o nestrămutată Încredere În proza pe care o scriam, deși nu citise decât o singură povestioară, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
până În dreptul geamului, unde, mai târziu, aveam să aruncăm cu ziare [...] Deci, așa. Nu mi-e prea clar ce impresie am făcut asupra colegilor. Lui Leac știu că i-a plăcut ce-am scris, mie mi-a plăcut ce scrisese Leac. Dar asta se Întâmpla de obicei. El avea o nestrămutată Încredere În proza pe care o scriam, deși nu citise decât o singură povestioară, e drept că impecabilă. Mie Îmi plăcea ce scria În ultima vreme. Evoluase mult. Citise enorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
celuilalt ce aveam de spus. Ne făceam confesiuni. Literare. Nu era mare lucru, În definitiv, beam destul de mult de fiecare dată când ne Întâlneam. Mi-aduc aminte de o seară de la Început, când Încă puneam la cale, căutam argumente, teoretizam. Leac voia să impună un cod, un decalog. A reușit să-i stârnească pe unii dintre noi. Am pus câteva chestii cap la cap, Florin le-a trecut pe toate pe hârtie, când le-a citit cu voce tare ni s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Pentru data viitoare. * Așadar, primele mărturisiri. Ne pregăteam pentru o treabă rușinoasă, era cazul să scăpăm mai Înainte de toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a croitoriei de vizavi. Crede că era după-amiază, primăvară și că aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai bun dintre noi. Deși: Leac e băiat de la țară. E un mister pentru toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era bun numai de trimis cu oile. Moromete? Nici măcar. Pe Vasile l-a zvântat În bătaie când l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
toți cum de l-a apucat literatura, arta În general. Pentru taică-său era bun numai de trimis cu oile. Moromete? Nici măcar. Pe Vasile l-a zvântat În bătaie când l-a prins cioplind un lemn. Ce faci, bă? Sculptez! Leac se pregătea cică să meargă la Arte, la Cluj. El e de undeva din Bistrița. N-a ajuns la Cluj, a mâncat bătaie, de sculptat a sculptat ceva-ceva În exil, aici În Arad. Nici cu cărțile nu stătea mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În exil, aici În Arad. Nici cu cărțile nu stătea mai bine. I le arunca taică-său pe foc. Cărți de la biblioteca școlii sătești! A plâns Vasile, a plâns. Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Avea Însă pe cineva cu care putea discuta literatură. Asta e, Leac a avut Întotdeauna pe cineva cu care să discute literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani. Pedepsit fiindcă omorâse un berbec, mândria familiei. Dăduse un bolovan la vale, să-l vadă cum se rostogolește. Ca În Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă. Dar Leac avea deja o anume vârstă, iar vărul terminase liceul, făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă. Dar Leac avea deja o anume vârstă, iar vărul terminase liceul, făcuse armata și se mutase la oraș. Nu mai venea prin sat să-i povestească. Doar de vreo două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă. Dar Leac avea deja o anume vârstă, iar vărul terminase liceul, făcuse armata și se mutase la oraș. Nu mai venea prin sat să-i povestească. Doar de vreo două ori mai trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
povestească. Doar de vreo două ori mai trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile din Decameronul vărului. De-a dreptul pornografică. Limpezime cinematografică, asta urmărea, asta-și doreau trupul căznit și spiritul lui Îndrăzneț. Scria În caietele de școală, era Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]