2,975 matches
-
fecundă astăzi a participării muncitorilor la totalitatea culturii 258". Experimentarea modelului participativ devine miza activităților culturale, sociale și sportive. Experiența de grup și relația interpersonală devin veritabile finalități ale dotărilor. În contextul problematicii dotărilor, animația urbană primește din partea Planului o legitimare care îi deschide accesul la finanțare din partea statului. FONJEP (Fondul de Cooperare al Tinerilor și al Educației Populare) este o asociație înființată în 1964 pentru a servi drept bancă necesară formării și utilizării animatorilor de care are nevoie piața acestor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
participanților la Congres)816. Practic, prin aceste evenimente s-a încercat unificarea prin presă și modernizarea, profesionalizarea și dezvoltarea acesteia, care devenea o "armă" extrem de utilă pentru catolicism. La manifestare au participat și înalți prelați, tocmai pentru a oferi o legitimare și o importanță sporită evenimentului în sine și hotărârilor și măsurilor adoptate în cadrul acestor dezbateri și întâlniri. Menționăm participarea cardinalului Van Roey, a nunțiului apostolic Micara și a mons. Hilen, episcop de Namur 817. A existat o corespondență bogată între
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
întrucît prin plecarea Louisei de La Vallière la mânăstire, scăpase de concurența unei metrese oficiale. În schimb, s-au declanșat ostilități din cauza imoralității la Curte și a creșterii numărului de bastarzi. S-a dat și un decret prin care se refuza legitimarea bastarzilor. Însuși regele a încălcat litera decretului și a legitimat pe unii dintre bastarzi. S-au făcut presiuni din partea evlavioșilor asupra regelui și asupra amantei sale de a renunța la relația lor. Au insistat, printre alții, confesorul regelui, abatele La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care se Înmulțesc și În cultul divin. Extinderea și pătrunderea unor asemenea forme de practică de cult care străbat Întregul spațiu geografic și cronologic al lumii elenistico-romane exclud posibilitatea de a exila acest fenomen În uscăciunile insensibilului proiect politic de legitimare a puterii. El prezintă o Încărcătură religioasă de netăgăduit și trebuie să fie evaluat ca atare În interferența articulată a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau au fost eliminați din partid după 1968. Dar, pe termen mai lung, legea a lăsat un gust amar, alimentând cinismul cehilor cu privire la ce ieșise din „revoluția de catifea”. În Republica Cehă „lustrația” a părut să servească mai degrabă la legitimarea unei noi elite decât la abordarea onestă a trecutului recent. În iulie 1993, parlamentul ceh a adoptat o „Lege privind ilegalitatea regimului comunist și rezistența Împotriva acestuia”, prin care Partidul Comunist a fost declarat o organizație criminală. Teoretic, legea incrimina
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
excepționalul experiențelor sale artistice. "Soarta, sau mai bine zis, mitul singuraticului și neînțelesului (artist) a achiziționat treptat o conotație pozitivă în imaginea artistului ca luptător și reformator, care primește o justificare tardivă. [...] El vrea să reprezinte un erou, a cărui legitimare este validată prin experiențe extraordinare sau fantezii"299. Pe verso-ul autoportretelor sale se găsesc o serie de inscripții semnificative pentru reversul acestei atitudini: "Nu ești niciodată servit mai rău decât prin tine". Am aspirat la libertate, aspir acum la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
câteva personalității culturale franceze, printre propuneri aflându-se Ferdinand Brunetière, George Clemenceau, Laurent Tailhade, Malchior de Vogüe, Joséphin Péladan. Prima acțiune a noii societăți artistice o reprezintă o conferință care are loc pe 16 ianuarie 1898, în locul devenit simbolic pentru legitimarea culturală a secesioniștilor, sala Ateneului, conferință intitulată " Despre dezvoltarea artelor în România", ținută de Ștefan Ciocârlan. Înainte de a i se da cuvântul arhitectului Ciocârlan, un cuvânt de deschidere este rostit de Cons. Lahovary, președinte al Societății "Ileana", discurs publicat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
susține și o validează Zeletin se referă nu la aserțiunea marxistă a luptei de clasă dintre boierime și burghezie, ci la transformarea vechii clase stăpânitoare prin sciziunea acesteia și prefacerea micii boierimi comercializate în burghezie. În esență, este vorba despre legitimarea eforturilor de modernizare a societății românești de către burghezia încă minoră (ea își clădise doar baza economică cu sprijinul burgheziei apusene), nevoită să-și asocieze suporteri puternici în „forța centrală” - „oligarhie liberală”, centralizare administrativă, birocrație și militarism, în condițiile ruinării vechii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Occidentul induce fatal impulsuri modernizatoare). În acest sens, Levy numește modernizarea un „solvent social universal”; modernizarea este un proces progresiv. De exemplu, în viziunea lui Coleman, „sistemul politic modernizat are o capacitate mai mare de a gestiona funcțiile identității naționale, legitimării, penetrării, participării și distribuirii decât sistemul politic tradițional” (So, 1990, p. 34); modernizarea este un proces de durată (lengthy process): este o schimbare evoluționară, nu revoluționară. Prima critică a teoriei modernizării ca tranziție de la tradițional la modern Alvin J. So
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la noul rol de conducător mondial pe care și l-a asumat SUA după al doilea război mondial” (So, 1990, p. 36). În viziunea aceluiași autor, implicațiile politice ale paradigmei de gândire propuse de teoriile modernizării sunt, în principal, două: legitimarea ordinii asimetrice a „relațiilor de putere între societățile tradiționale și moderne”; ideea societăților-lider și a legitimității rolului lor, căci, de vreme ce Occidentul și SUA sunt societăți avansate, iar oricare altă societate întârziată „este tradiționalistă și înapoiată, ultima trebuie s-o adopte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
radiouri subvenționate, astfel încât să nu depindă nici de piață, nici de reacția publicului, și pe care le-au utilizat ca portavoce a propriilor interese de afaceri și politice. Al doilea punct de sprijin al capitalului occidental a fost dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politice. Al doilea punct de sprijin al capitalului occidental a fost dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care diferite scopuri ale cooperării sociale trebuie înțelese” (p. 9). Capitolul se centrează cu preponderență pe politicile sociale care au impact asupra dezvoltării sociale, focalizându-se pe aspecte precum rolul statului în furnizarea bunăstării, suportul pentru finanțarea diferitelor programe sociale, legitimarea politicilor de combatere a sărăciei. În fapt, problematica abordată vizează legitimitatea politicilor sociale prin care se contribuie la dezvoltarea socială și suportul social de care aceasta se bucură în România. În analiza legitimității am optat pentru o definiție a conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
menține credința că instituțiile politice existente sunt cele mai potrivite sau singurele potrivite pentru societate” (Lipset, 1959, p. 86). Conceptul de legitimitate și implicațiile sale pentru politicile de dezvoltare Numeroase studii au pus accentul pe componenta evaluativă a procesului de legitimare și pe importanța similitudinii valorilor populației și a celor pe care se fundamentează anumite politici (Lipset, 1960; Beetham, 1991; Peillon, 1996; Fuchs, Guidorossi, Svensson, 1995; Merkl, 1988; Zamfir, 1997; Kirsch, 1982). În acest sens, legitimitatea presupune existența unei congruențe între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
afirma că, între politicile promovate de un regim și valorile la care aderă majoritatea populației există o anumită concordanță necesară păstrării legitimității de respectivul regim. De aici rezultă importanța deosebită pe care o au valorile pentru legitimitate și procesul de legitimare în sine. Un mare număr de studii demonstrează existența unei relații între variațiile legitimității și eficiența sistemului politic (Lipset, 1959, 1960; Dogan, 1988, 1994; Lillbacka, 1999; Cipriani, 1987; Rose, Peters, 1978; Meyer, 1994). Un regim este considerat eficient de către cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suportul social decât interesul personal (Rabušic, Sirovátka, 1999; Roller, 1995; Gevers, Gelissen, Arts, Mufels, 2000; Peillon, 1996). Pornind de la definiția legitimității, în centrul căreia se află componenta valorică, este de așteptat ca acestea să joace un rol foarte important în legitimarea unui regim. Cu toate acestea, așa cum arăta Lillbacka (1999), legitimitatea se sprijină nu numai pe valori, ci și pe o serie de alte componente, printre care se numără și componenta afectivă și cea rațională. Numeroase studii indică faptul că în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și conștiință românească, dar hotărâre și energie însă fără excese, fără brutalitate, fără injurii ori maltratări inutile. Tact, răbdare și cumințenie se impune din partea tuturor. Atențiune a se face percheziții și prin localurile publice evreilor ce s'ar găsi acolo (legitimarea și stabilirea motivului pentru care se găsește în local la acea oră. 6) Toți cei reținuți se înaintează la Chestură după ce se vor centraliza la Circ. respectivă de Poliție și cu note scrise și semnate de Șeful echipei. Pe baza
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la ora 2130 când din cauza camuflajului acțiunea devenea mai sigură și mai multe șanse de reușită. Pe străzi au apărut numeroși indivizi, îmbrăcați parte în haine civile, parte în haine militare care opreau patrulele și trăgeau asupra lor când cereau legitimarea celor dintâi. Această activitate a comuniștilor și agenților sovietici s'a desfășurat în tot cursul nopții în diferite cartiere ale orașului. Au început să se audă detunături de armă, pușcă mitralieră, cu intensitate mai mare pe străzile Carol, Carei, I.C.
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cursului de istorie. Logica sovietică de periodizare a trecutului românesc. Preluarea puterii politice și guvernamentale de către Partidul Comunist din România (PCdR) în urma celui de-al Doilea Război Mondial a rupt vraja naționalismului etnic românesc. Imaginea trecutului, ca resursă simbolică de legitimare și contrafort al ordinii consacrate, nu putea rămâne nealterată. Una dintre cele mai presante preocupări ale noului regim în procesul de consolidare a puterii a fost aceea de "colonizare a trecutului" (Rusu, 2011b), posibilă prin impunerea unei noi grile de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
erau ulterior modelate în periferia românească prin adoptarea de politici strâns corelate directivelor Kremlinului. Istoriografia nu face excepție. Transformată în armă de propagandă politică și aliniată frontului ideologic socialist, istoria a fost mobilizată, mai mult ca niciodată, ca sursă de legitimare și resursă simbolică pusă în slujba partidului devenit unic. Prefigurată în teoria lui J.V. Stalin a "socialismului într-o singură țară", apoi din ce în ce mai manifestă în secvența de evenimente politice care s-au succedat în URSS (moartea lui Stalin în 1953
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
constituia uvertura epocii moderne în Europa, anticipând cu cinci ani Revoluția franceză din 1789, care este astfel retrogradată la statutul de replică întârziată a seismului social-național românesc. Miza ideologică a acestei conversii de la social la național era, desigur, aceea de legitimare politică a ordinii național-comuniste și a Partidului unic, prin prezentarea unei succesiuni de revoluții social-naționale desăvârșită prin "insurecția națională" din 23 august 1944 orchestrată de PCR prin care s-a ajuns la orânduirea socialistă. Literatura didactică oglindește cu oarecare fidelitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încă nestinse de propaganda rolleriană) și amplificarea lor paroxistică a constituit o "terapie prin mit[o-istorie]" (Tomiță, 2007, p. 12) ca rețetă ideologică de compensare a gravele deficite economice. Reinventarea comunistă a soluției naționaliste a fost o manevră de legitimare politică, al cărei succes s-a datorat exploatării unor sensibilități colective larg răspândite în rândul populației. Însă, chiar dacă regimul totalitar a repus memoria antebelică în drepturi, scopul urmărit a fost ranforsarea ordinii socio-politice socialiste. Avem așadar restituirea memoriei în slujba
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei, este astfel destructurată, odată cu intrarea discursului istoriografic în condiția postmodernă. Implicațiile pentru ideologia naționalistă sunt majore: "căderea în desuetudine a dispozitivului metanarativ de legitimare" (Lyotard, 1993, p. 15), adică a periodizării cronologice a istoriei, antrenează mai departe prăbușirea funcției narative a istoriei, care înseamnă că istoria își "pierde functorii, marele erou, marile primejdii, marile aventuri și marele scop" (Lyotard, 1993, p. 15). Renunțarea la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie eroică a ordinii socio-politice prezente. Trecutul monumental legitima politic un prezent care aspira la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]