4,839 matches
-
etc. Locuțiunile se deosebesc de expresiile verbale prin solidaritatea mai accentuată, sub aspect lexical, a elementelor componente și prin caracterul unitar al sensului (sensurilor) gramatical(e). Cuvintele alcătuitoare nu se mai lasă interpretate individual din punct de vedere semantic. Sensul lexical unitar reprezintă o sinteză a sensurilor tuturor elementelor componente: a trage pe sfoară, a o lua la sănătoasa etc. O prepoziție chiar (element lingvistic lipsit de sens lexical, dar cu o semantică a sa, particulară) poate să modifice - prin absența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu se mai lasă interpretate individual din punct de vedere semantic. Sensul lexical unitar reprezintă o sinteză a sensurilor tuturor elementelor componente: a trage pe sfoară, a o lua la sănătoasa etc. O prepoziție chiar (element lingvistic lipsit de sens lexical, dar cu o semantică a sa, particulară) poate să modifice - prin absența sau prezența ei, prin natura sa „semantic-funcțională” - înțelesul lexical al întregii locuțiuni: a da seamă, „a răspunde” (de...)/a da în (pe) seamă, „a încredința”. Aceeași situație caracterizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
componente: a trage pe sfoară, a o lua la sănătoasa etc. O prepoziție chiar (element lingvistic lipsit de sens lexical, dar cu o semantică a sa, particulară) poate să modifice - prin absența sau prezența ei, prin natura sa „semantic-funcțională” - înțelesul lexical al întregii locuțiuni: a da seamă, „a răspunde” (de...)/a da în (pe) seamă, „a încredința”. Aceeași situație caracterizează pronumele, element lingvistic „reprezentativ”, cu sens lexical, adică, mediat: a da seamă/a-și da seama, „a înțelege”. Este drept că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particulară) poate să modifice - prin absența sau prezența ei, prin natura sa „semantic-funcțională” - înțelesul lexical al întregii locuțiuni: a da seamă, „a răspunde” (de...)/a da în (pe) seamă, „a încredința”. Aceeași situație caracterizează pronumele, element lingvistic „reprezentativ”, cu sens lexical, adică, mediat: a da seamă/a-și da seama, „a înțelege”. Este drept că, în structura unor categorii de locuțiuni, contribuția unuia din elementele constitutive (a elementului nominal, de obicei) poate să fie predominantă; aceasta, însă, nu duce niciodată la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
da seama, „a înțelege”. Este drept că, în structura unor categorii de locuțiuni, contribuția unuia din elementele constitutive (a elementului nominal, de obicei) poate să fie predominantă; aceasta, însă, nu duce niciodată la înlăturarea celorlalte elemente de la procesul constituirii sensului lexical unitar al grupului: a face mușama, „a mușamaliza”, a da năvală, „a năvăli”, a da poruncă, „a porunci” etc. Caracteristicile gramaticale ale locuțiunii (personală/impersonală, tranzitivă/intranzitivă) sunt condiționate, în primul rând, de verb, dar nu rămâne niciodată indiferent nici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se prezintă. Locuțiunea a da în clocot, de exemplu, exprimă aspectul incoativ în raport cu a clocoti, verb durativ. B. CLASE SEMANTICETC "B. CLASE SEMANTICE" Component al vocabularului, condiționat - în diferite grade - în funcționarea sa în sistemul gramatical de poziția în sistemul lexical al limbii, verbul este înscris, prin însuși conținutul semantic-ontologic al termenilor, în diferite clase semantice (a) în baza conținutului lexical concret, la un prim nivel de organizare semantică, și (b) în baza trăsăturilor semantice cu un grad variabil de generalitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
B. CLASE SEMANTICE" Component al vocabularului, condiționat - în diferite grade - în funcționarea sa în sistemul gramatical de poziția în sistemul lexical al limbii, verbul este înscris, prin însuși conținutul semantic-ontologic al termenilor, în diferite clase semantice (a) în baza conținutului lexical concret, la un prim nivel de organizare semantică, și (b) în baza trăsăturilor semantice cu un grad variabil de generalitate și abstractizare, la un al doilea nivel de organizare semantică. La un prim nivel, de suprafață, verbele se află înscrise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsăturilor semantice cu un grad variabil de generalitate și abstractizare, la un al doilea nivel de organizare semantică. La un prim nivel, de suprafață, verbele se află înscrise în micro-câmpuri semantice, în funcție de o componentă ontologic-semantică pe care se întemeiază sensul lexical concret al fiecărei unități lexicale 5: • verbe de percepție (verba sentiendi): a simți, a vedea, a zări, a auzi, a mirosi, a pipăi etc.; • verbe ale cunoașterii: a afirma, a nega, a cunoaște, a recunoaște, a tăgădui, a deduce etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variabil de generalitate și abstractizare, la un al doilea nivel de organizare semantică. La un prim nivel, de suprafață, verbele se află înscrise în micro-câmpuri semantice, în funcție de o componentă ontologic-semantică pe care se întemeiază sensul lexical concret al fiecărei unități lexicale 5: • verbe de percepție (verba sentiendi): a simți, a vedea, a zări, a auzi, a mirosi, a pipăi etc.; • verbe ale cunoașterii: a afirma, a nega, a cunoaște, a recunoaște, a tăgădui, a deduce etc.; • verbe ale comunicării: a spune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adică Îl fac eu să se astâmpere.). CLASE DE VERBE ÎNTC "CLASE DE VERBE ÎN" SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBIITC "SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBII" Poziția verbului în sistemul gramatical al limbii este dependentă în măsură însemnată de poziția lui în sistemul lexical, la nivel sintactic și rămâne independentă de sistemul lexical, la nivel morfologic. Conținutul lexical concret al verbelor și/sau apartenența lor la diferite clase din perspectiva celui de-al doilea nivel de organizare a planului lor semantic determină constituirea unor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
VERBE ÎNTC "CLASE DE VERBE ÎN" SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBIITC "SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBII" Poziția verbului în sistemul gramatical al limbii este dependentă în măsură însemnată de poziția lui în sistemul lexical, la nivel sintactic și rămâne independentă de sistemul lexical, la nivel morfologic. Conținutul lexical concret al verbelor și/sau apartenența lor la diferite clase din perspectiva celui de-al doilea nivel de organizare a planului lor semantic determină constituirea unor clase semantico-sintactice de verbe; apartenența lor la aceste clase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ÎN" SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBIITC "SISTEMUL GRAMATICAL AL LIMBII" Poziția verbului în sistemul gramatical al limbii este dependentă în măsură însemnată de poziția lui în sistemul lexical, la nivel sintactic și rămâne independentă de sistemul lexical, la nivel morfologic. Conținutul lexical concret al verbelor și/sau apartenența lor la diferite clase din perspectiva celui de-al doilea nivel de organizare a planului lor semantic determină constituirea unor clase semantico-sintactice de verbe; apartenența lor la aceste clase le orientează sau chiar le
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomă. (Idem, p.263) Este de netăgăduit că verbul copulativ este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală și semnificația lexicală; verbul copulativ este lipsit, total sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază de verbul predicativ. În funcție de planul lor semantic, între verbele copulative se disting două subclase: verbe copulative absolute și verbe copulative lexico-gramaticale. Verbe copulative absolute 7 Funcționează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este purtătorul indicilor de predicație în structuri precum : "Eu sunt luceafărul de sus, / Iar tu să-mi fii mireasă. "(Eminescu), dar predicația implică două componente semantice: semnificația gramaticală și semnificația lexicală; verbul copulativ este lipsit, total sau parțial, de semnificație lexicală ceeea ce îl diferențiază de verbul predicativ. În funcție de planul lor semantic, între verbele copulative se disting două subclase: verbe copulative absolute și verbe copulative lexico-gramaticale. Verbe copulative absolute 7 Funcționează numai ca instrument gramatical al predicației verbul copulativ a fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acești codri. - El a stăpânit acești codri. El era stăpân peste acești codri. - El stăpân-ea acești codri. El va fi stăpân peste acești codri. - El va stăpân-i acești codri. Prin mutații în sfera lor semantică,ducând până la pierderea sensului lexical concret, când sunt substituibili prin copulativul a fi, funcționează ca verbe copulative absolute verbele a însemna, a reprezenta, a constitui, variante paralele cu variantele predicative: Ce este această plecare? Ce înseamnă această plecare? (verbe copulative) Ce reprezintă această plecare? El
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tineri. (verb predicativ) Verbe copulative lexico-gramaticale8 Dacă verbele copulative absolute sunt cerute de numele care se constituie în centrul gramatical al predicației pentru exprimarea categoriilor gramaticale fără de care funcția predicativă nu se poate realiza, verbele copulative lexico-gramaticale, datorită conținutului lor lexical concret dar nedeterminat, cer un nume care, complinindu-le planul lor semantic, le asigură asumarea predicației. Prin sensul lor fundamental, sunt verbe copulative lexico-gramaticale a deveni și a părea (ca verb personal): „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb personal): „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din Chaos face mumă, iară el devine Tatăl...” (M. Eminescu) „Viața-mi pare-o nebunie / Sfârșită făr-a fi-nceput.” (M. Eminescu) Prin natura conținutului lor lexical nedeterminat, aceste verbe, concomitent cu introducerea în sintagma din care fac parte, a sensurilor gramaticale inerente predicației (timpuletc.), înscriu într-o perspectivă semantică specifică numele împreună cu care realizează predicația. Verbul a deveni înscrie conținutul semantic al numelui într-o perspectivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu) Verbe semiauxiliare Gramatica Academiei (ediția 1963) ia în discuție o singură categorie de verbe semiauxiliare, pe care le numește verbe auxiliare de modalitate și le definește ca „mijloace lexicale de redare a modalității, dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături gramaticale specifice”. (Vol.I, p. 204) Unele din aceste verbe sunt înscrise între auxiliare de modalitate prin însuși conținutul lor lexical: a putea, a trebui, a vrea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalitate și le definește ca „mijloace lexicale de redare a modalității, dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături gramaticale specifice”. (Vol.I, p. 204) Unele din aceste verbe sunt înscrise între auxiliare de modalitate prin însuși conținutul lor lexical: a putea, a trebui, a vrea, altele, printr-un sens lexical derivat: a fi, a avea, a veni. Apartenența la această clasă distinctă de verbe ar fi asigurată de prezența unor indici: gramaticali (verbul a putea: referirea la același subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre care unele se caracterizează și prin anumite trăsături gramaticale specifice”. (Vol.I, p. 204) Unele din aceste verbe sunt înscrise între auxiliare de modalitate prin însuși conținutul lor lexical: a putea, a trebui, a vrea, altele, printr-un sens lexical derivat: a fi, a avea, a veni. Apartenența la această clasă distinctă de verbe ar fi asigurată de prezența unor indici: gramaticali (verbul a putea: referirea la același subiect: pot merge/poți merge (să mergi), semantici (a avea, a fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la Veneția. (verb predic. + subiect propozițional) - necesitatea (1) (2) (1) (2) Trebuie să fie la Veneția. (verb semiaux. pr.verb. compus) - ipoteza (1) (1) Păstrăm din punctul de vedere al Gramaticii Academiei ideea, îndreptățită, că limba română dispune de mijloace lexicale de „redare a modalității”, precum și a aspectului, dar acestea sunt verbe predicative: Trebuie să studiem sanscrita. Putem să studiem sanscrita. Începem să studiem sanscrita. Nepredicative sunt numai variantele acestor verbe (sau ale unora din aceste verbe), modale și de aspect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalității”, precum și a aspectului, dar acestea sunt verbe predicative: Trebuie să studiem sanscrita. Putem să studiem sanscrita. Începem să studiem sanscrita. Nepredicative sunt numai variantele acestor verbe (sau ale unora din aceste verbe), modale și de aspect, prin sensul lor lexical de bază: Trebuie să fie bolnav, de n-a venit. Poți răci dacă nu te îmbraci mai gros. Verbele semiauxiliare 9 constituie o categorie intermediară între verbele auxiliare (morfeme ale unor moduri și timpuri compuse) și verbele predicative. Intră în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema infinitivului: voi cânta etc.), semiauxiliarele preced forme verbale morfologice deja constituite (conjunctiv: „Trebuie să fie bolnav...”; prezumtiv: „Trebuie să fi plângând pe undeva...”; infinitiv: „Mă pot îmbolnăvi dacă...” etc.) Semiauxiliarele se apropie de verbele predicative prin păstrarea unui sens lexical (nu cel obișnuit, ci unul derivat). Se îndepărtează de verbele predicative prin pierderea autonomiei acestui sens. Semiauxiliarele nu sunt o categorie de verbe speciale ci o grupă de verbe întrebuințate în mod special, în condiții sintactice particulare. Se apropie, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un pol sau de celălalt de pe axa certitudine-incertitudine depinde de desfășurarea semantică a întregului context sintactic: „A venit nebunul!... Trebuie să fi venit, că am auzit trântind ușile.” (D. Zamfirescu) În unele cazuri, parcă mai păstrând ceva din sensul său lexical ca verb predicativ, verbul a trebui îi servește vorbitorului pentru a-și manifesta încrederea în împlinirea unei acțiuni: „... Mi-a promis negreșit să dejuneze cu noi: trebuie să vie! peste putință să nu vie!” (I.L. Caragiale) Din punct de vedere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fi venit = Va fi venit. Când verbul principal este la conjunctiv prezent, semnificația modală a sintagmei se realizează numai într-un context mai larg, atât de larg cât se dovedește necesar pentru anihilarea oricărei posibilități de manifestare a sensului lexical fundamental al verbului a trebui: Trebuie să fie pe undeva.; Trebuie să vină cineva de se fac atâtea pregătiri. Verbul A PUTEA Cel mai puțin „instrumentalizat” dintre semiauxiliarele de modalitate este verbul a putea, verb, de altfel, cu o bogată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]