4,922 matches
-
cu Tașcu Gheorghiu); Henri Michaux, Spațiul dinlăuntru, pref. trad., București, 1970; Ted Hughes, Din cântecele lui Kra, pref. trad., București, 1974; Max Jacob, Cornetul de zaruri, pref. trad., București, 1974; Sylvia Plath, Ariel și alte poeme, pref. trad., București, 1980; Lirică universală, pref. trad., București, 1975. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 175-180; Regman, Cărți, 35-40; Piru, Panorama, 50-60, 163-165; Sorianu, Glose, 157-160; Sorianu, Contrapunct, 65-68; Bugariu, Incursiuni, 75-83; Caraion, Duelul, 104-107; Ciobanu, Panoramic, 88-91; Poantă, Modalități, 190-194; Cândroveanu, Alfabet, 153-161; Cristea, Un
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
de cultură și un dinamism rar au făcut ca N. să se găsească între fruntașii tinerei generații basarabene ivite către mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut. Această poziție este doar în mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă a promoției ‘70, N. este apreciată la debut pentru „nervul”, „superbia” și „asprimea” tonului, pentru patosul cenzurat ludic
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
a ortodoxiei. Dimensiunea simbolică a romanitatății orientale Își poate afla, În opinia lui M. Herzfeld, un alt referent În raporturile (cu antecedente istorice, dar și cu noi implicații după 1990) dintre ortodoxie și romano-catolicism În România. Ioana Bot examinează În lirica lui Mihai Eminescu procesul de mitificare (propriu tradiției patriotice românești de după 1848) a cuceririi romane a Daciei. După ce (În Scrisoarea a III-a) Eminescu pune În antiteză grandoarea romană cu decadența contemporanilor săi - ,,Voi sunteți urmașii Romei?” -, marele poet român
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
suavă, unită cu o putere masivă de marmoră și bronz”. În numărul următor, la invitația directorului revistei, Macedonski trimite câteva pagini din prefața romanului Thalassa (apărut la Paris cu titlul Le Calvaire de feu), împreună cu o scrisoare de apreciere a liricii lui Bacovia, pe care îl sfătuiește să se ferească de a căuta originalitatea cu orice preț. M.Ș.
ORIZONTURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288586_a_289915]
-
care nu fac decât să slăbească vigoarea estetică a operei. Textul reprezintă o pledoarie pentru „valoarea polemică a operei literare”. Rubricile substanțiale sunt „Profiluri literare”, „Poeți contemporani”, „Orientări”, „Studii”, „Cronica literară”, „Cronica editurilor”, „Cărți - reviste”, „Cartea străină”, „Miniaturi critice”, „Din lirica universală”, „Orizontul ideilor”, „Orizont literar-artistic-plastic” ș.a. Poezia publicată de O. se întinde pe un registru amplu, de la versurile „angajate”, aservite unei tematici ocazionale și populate de mituri de mucava, până la versul desenat în tușe groase (Ion Caraion) sau la acela
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
până la versul desenat în tușe groase (Ion Caraion) sau la acela care revalorifică o modalitate expresionistă (Petre Stoica), ajungând la subtile alchimii poetice (Nichita Stănescu, Ștefan Aug. Doinaș, Leonid Dimov, Ilie Constantin, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu, Adrian Popescu, Constantin Abăluță). Lirica feminină se înscrie între coordonatele senzualității diafane și cele ale cerebralității delicate (Gabriela Melinescu, Florența Albu, Doina Uricariu, Constanța Buzea, Simona-Grazia Dima). Lista cu numele poeților este impresionantă și vorbește de la sine despre exigențele revistei: Ion Negoițescu, Cezar Ivănescu, Al.
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
un răbdător exercițiu literar, desfășurat în subterană, ale cărui dimensiuni pot fi doar bănuite. Un fapt rămâne însă incontestabil, și anume că, după un debut lipsit de relief și fără consecințe vreme îndelungată, P. intră în actualitatea literară cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
și versuri - din limba rusă. Prin strădania lui George Astaloș e prezent în antologii în limba franceză, tipărite în Franța și în România - Éthique et esthétique (1996), Spectre lyrique (1999) -, tot el editând, sub titlul Scurtă despărțire (2000), și integrala liricii lui P. Asemănător cu Tudor George, P. este un poet mai puțin fertil, însă - foarte probabil - un poet mai bun, mai profund, mai puțin artizan decât colegul său de boemă. Răzvrătit în cuget și în atitudini, frecvent și în tematica
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
ca la stupină / La orice târfă se făcea lumină // Eram voinic deși nu prea înalt / Nici astăzi nu mă dau pe-o crâșmă-ntreagă / Ca mine, când prin șnapsuri dau asalt / Nu era altul la măsea să tragă...”). În esență, lirica lui P. se afiliază mai degrabă intimismului livresc decât rebeliunii goliarde sau villonești, iar aceasta din urmă, când se manifestă, este învestită cu o tentă cărturărească. Mai convingătoare decât gesticulațiile potatorice sunt fără îndoială - deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
Reviste”, „Însemnări”, „A.B.C.”, reunind recenzii și comentarii despre unele evenimente culturale. Rubricile „Am primit la redacție” și „Bibliografie” inserează bogate liste cu ultimele apariții editoriale. Poezia publicată în revistă oferă imaginea caleidoscopică a unor programe estetice care merg de la lirica tradiționalistă, de sorginte gândiristă, reprezentată de V. Voiculescu (Colind uitat), Vintilă Horia (Vals trist), Mircea Streinul (Moartea copacului), Radu Gyr (La o margine de tinerețe) și Ion Pillat (cu versuri preluate din volumul în curs de apariție Țărm pierdut), până la
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
tradiționalistă, de sorginte gândiristă, reprezentată de V. Voiculescu (Colind uitat), Vintilă Horia (Vals trist), Mircea Streinul (Moartea copacului), Radu Gyr (La o margine de tinerețe) și Ion Pillat (cu versuri preluate din volumul în curs de apariție Țărm pierdut), până la lirica marcată de influențele expresionismului german, ilustrată de poemele foarte tânărului Ștefan Baciu. Tot aici se manifestă și doi viitori exponenți ai Cercului Literar de la Sibiu: Radu Stanca (Fantezie) și Ștefan Aug. Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică versuri
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
prin constanța preocupărilor de fond, care vizează problematica existenței individului și a colectivității în istorie, P. a debutat ca poet, ipostază pe care a confirmat-o și în anii maturității depline - Priveliștile lumii (1967), Omul bântuit de cuvinte (1980) ș.a. Lirica sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din poezia ardeleană. I s-a
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
îndreptări cărturărești, absența, în unele cazuri, a precizărilor privind sursele etc. Totuși, lui P. i se recunoaște meritul de a fi adunat și publicat o impresionantă arhivă de folclor și etnografie, reprezentativă pentru sudul Moldovei. Debutează cu o culegere de lirică populară, Cântece din ținutul Tecuciului, în revista „Șezătoarea” (1903). Volumele de folclor infantil - Jocuri de copii adunate din satul Țepu (jud. Tecuci) (I-II, 1906-1907), Jocuri de copii (1909) -, editate de Academia Română, se adresează „celor ce au grija educațiunii fizice
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
credințe și tradiții folclorice, precum și monografii asupra civilizației sătești, multe privind zona Tecuci, unele extinzându-se și spre cele limitrofe. Un loc important în această serie este ocupat de culegerile de basme, snoave, legende, povești despre animale. O colecție de lirică populară realizată în bună parte prin anchete directe, dar și cu concursul unui număr impresionant de colaboratori care i-au comunicat texte din mai toate regiunile țării, tipărită sub titlul Cântece de țară (1913), conține peste 1500 de piese și
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
II, 1902), P. este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la
PAPAHAGI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
locală („spiritul creativ muntean”, inovativ și polemic); în numărul 1/2000, studiul lui Marin Mincu despre Tudor Arghezi și „tentativa dramatică de constituire a eului poetic”, aspirație prin care poezia acestuia marchează un moment esențial în evoluția spre modernitate a liricii românești. Alte numere găzduiesc dezbateri pe teme de interes „la zi”: postmodernismul (6-9/1997), semiotica italiană (10-12/1997), canonul și canonizarea. Paginile despre postmodernism conțin o discuție teoretică detașată, lipsită de partis-pris-uri ideologice, despre postmodernitate și postmodernism (Marin Mincu), aspectele
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
iar în față o zi./ Roabă o vreau acelei imagini” (Pentru că sunt prețios). Ceea ce îl distinge de optzeciști este refuzul biografiei și al subiectului: eul poetic și eventualele lui măști sunt depersonalizate, desubiectivizate. În Persoana de după-amiază (1983), intelectualismul inerent liricii de limbaj conduce la un sentiment agonic, al epuizării. Realul este atât de departe, de derealizat, încât pare un „animal fabulos” și de bună seamă înspăimântător. Proliferează detaliile, materiile, substanțele, mai ales cele feminine, iar singura șansă de salvare este
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
cuceresc spațiul poemului. „Năzuind să atingă limfa originară a ființei”, „reporter și scafandru în același timp”, abandonându-se senzațiilor dezarticulante, dar încercând să le ordoneze într-o viziune abstractă, poetul se transformă într-un „expresionist al peisajelor subliminale” (Al. Cistelecan). Lirica lui, asimilând și experiențele nouăzeciste, tinde să convertească retorica intelectualistă (de tip optzecist) într-o autenticitate „textualizantă” (Marin Mincu), în care eul și limbajul său fac corp comun. SCRIERI: Casa cu retori, București, 1980; Persoana de după-amiază, Cluj-Napoca, 1983; La
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
ca fond și imaginație, pe atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
atât de impresionant și plăcut în manifestarea literară și artistică”. Dacă Pericle Papahagi a examinat lingvistic raporturile dintre popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
popoarele sud-estului european, P. a publicat câteva temeinice lucrări în care, pe de o parte examinează atât lirica populară dacoromână, cât și lirica aromână, ca în Poezia lirică populară, iar pe de alta, în Paralele folclorice (1944), are în atenție lirica și epica populară dacoromână comparată cu cea grecească, remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându-se, spre exemplu, printr-o mai mare concentrare a acțiunii, având un filon național-patriotic transpus în forme „directe
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
modul cum înțelegea P. cercetarea folclorică este și Mic dicționar folcloric (1979), în care termenilor studiați le sunt relevate „atingerile” cu alte culturi populare, la termenul „cuc”, de pildă, vorbindu-se nu numai despre prezența acestei păsări a primăverii în lirica și în credințele dacoromâne, ci și în producțiile populare finlandeze, franceze, italiene, spaniole, trimiterile mergând adânc în istorie, până la Pliniu. La fel la termenul „Sânziene”, unde se fac analogii cu sărbătorile romane Lupercalia, Stultorum Festa și Fornacalia și cu obiceiuri
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
ed. București, 1974; Poezia lirică populară, București, 1967; Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1979; Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981. Antologii: Antologie aromânească, București, 1922; Flori din lirica populară. Doine și strigături, București, 1936. Ediții: Nuși Tulliu, Poezii, București, 1926; Poeții Z. A. Araia și T. Caciona, pref. edit., București, 1932; N. Batzaria, Anecdote, pref. edit., București, 1935. Repere bibliografice: V. Bogrea, „Din folclorul romanic și cel latin
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris), 1927; L. Salvini, „Folclor român comparat”, „Flori din lirica populară. Doine și strigături”, „Archivi per la raccolta e lo studio delle tradizioni popolari italiane” (Roma), 1936, 1-2; Ion Diaconu, „Flori din lirica populară”, „Ethnos”, 1941, fasc. 1; N. Bănescu, „Paralele folclorice” (greco-române), RI, 1944, 1-12; G. Pavelescu, „Paralele folclorice
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]