3,209 matches
-
spiritualității românești,Miorița și Meșterul Manole,literatura modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice.O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de cosmos "care nu se prezintă ca " un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic" preciza Mircea Eliade în articolul Destinul culturii românești. Pornind de la numeroasele întrebări Ce este destinul?, Care este diferența dintre noțiunea de soartă și cea de noroc? etc. încerc să analizez forma destinului în ciclul existențial al vieții.Din perspectiva evoluției
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sunt capodoperele spiritualității românești, iar literatura română modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice. O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de Cosmos" care nu se prezintă ca "un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic creștin". Regăsind această "liturghie cosmică" în folclorul românesc, având în centru misterul Morții salvatoare și al jertfei de sine, Eliade conchide astfel: "S-ar putea ca ceea ce a constituit până acum nenorocul românilor în istorie să alcătuiască tocmai marea lui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vorbirii. Măsura este totalitatea silabelor unui vers, grupate în unități ritmice. Versurile cu măsură scurtă (până la 8 silabe) conferă un ritm alert discursului poetic, în vreme ce măsura medie (812) și cea lungă (peste 12 silabe) impun o cadență ritmică gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rituri/mituri agrare, pastorale, religioase (semănatul, transhumanța etc.; mituri biblice: Nașterea Pruncului Sfânt, destinul christic, îngerul etc.) - limbaj poetic care rezolvă criza limbajului prin revigorarea unui lexic poetic bazat pe registrul stilistic popular cu arhaisme/regionalisme și pe registrul stilistic liturgic (ter meni religioși) - model de versificație: clasic. - Reprezentanți: Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
traducere de Cezar Baltag, București, ed. Humanitas, 1994. în special capitolele 2 și 3); Paul Evdokimov (Iubirea nebună a lui Dumnezeu, traducere, prefață și note de Teodor Baconsky, București, Ed. Anastasia f.a.;Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană, învățătură patristică, liturgică și iconografică, traducere, prefață și note de Vasile Răducă, București, Asociația filantropică medicală creștină Christiana, 1995) și John Meyendorff (Teologia bizantină. Tendințe istorice și teme doctrinare, traducere din limba engleză de pr. Alexandru I. Stan, București, Ed. I.B.M. B.O.
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe baltag”. Pasajele epice se înrudesc sau se confundă adeseori cu teme de baladă, legendă sau chiar basm (motivul mioritic, căsătoria fratelui cu sora ș.a.). Marea varietate melodică se datorează păstrării melodiilor arhaice și adaptării unora mai noi, de origine liturgică. În ziua de Crăciun începe c. „Cu steaua” - prin excelență religioasă și de origine cultă -, cu variantele ei locale „Globul” sau „Luceafărul”, care se cântă până la Bobotează. Colindătorii poartă cu ei o stea împodobită cu hârtii colorate și iconițe cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
prin aceasta Întregul canon euharistic devenind expresia integrală a unei conștiințe ecleziale vii, În care cultul legii vechi este receptat și folosit În contextul nou, al realității Împărăției lui Dumnezeu, prezente de acum În lume. Birkhat hamazon, „formă” a anaforalei liturgice de astăzi După A. Baumstark, Liturghia este un dat Într-o anume formă, experiat În valorile lui esențiale, dar este și rezultatul unei deveniri. În stabilirea originii anaforalei euharistice trebuie pornit de la cultul iudaic care a constituit structura pe care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
ca și fiecare persoană În parte. „Dacă Împlinirea persoanei este de a se ține În sobor cu toții, Împlinirea lumii este de a deveni viața fiecăruia, căruia Dumnezeu i-a dăruit lumea ca viață”. Cina cea de taină, nucleu al anaforalei liturgice Cina cea de taină a fost fie o serbare a paștelui iudaic, fie o masă specială căreia Mântuitorul i-a dat un caracter religios, instituind În cadrul ei Sfânta Euharistie. Sfinții Evangheliști, descriind Cina cea de taină, punctează cele șapte acte
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
a făcut Mântuitorul la Cina cea de taină nu a fost decât investirea cu o nouă semnificație a două acte ale cultului iudaic, acte de care El era sigur că le vor face ucenicii Săi și după Înălțarea Sa.” Anaforaua liturgică nu poate fi ruptă de originea ei, adică de cultul iudaic căci astfel și-ar pierde semnificația pe care o poartă dar În același timp trebuie sesizat și ce aduce În plus față de cultul iudaic, prin ea realizându-se comuniunea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
putea face cultul iudaic. Totodată trebuie observat faptul că structura cultului de astăzi este dată de schema generală a binecuvântării după cină, care cuprindea trei etape: binecuvântarea, mulțumirea și cererea, etape care definesc astăzi cele trei tipuri de rugăciune. Anaforaua liturgică În perioada apostolică Partea centrală a Sfintei Liturghii e constituită din Împlinirea poruncii Mântuitorului: „aceasta să faceți Întru pomenirea Mea”, Început care reprezintă de fapt centrul cultului creștin, și anume frângerea pâinii sau Sfânta Euharistie. După pogorârea Duhului Sfânt, primii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
mare libertate de improvizație În ceea ce privește formularea rugăciunilor, În stabilirea lecturilor biblice, dar și În introducerea unor imnuri religioase. Cu timpul s-au precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, Într-o anumită ordine, În cadrul rugăciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice alcătuite de personalități marcante ale vieții bisericești și, mai apoi, În diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizându-se tradiții liturgice. Între acestea s-au impus cele specifice principalelor centre creștine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
principale care trebuiau abordate, Într-o anumită ordine, În cadrul rugăciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice alcătuite de personalități marcante ale vieții bisericești și, mai apoi, În diverse regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizându-se tradiții liturgice. Între acestea s-au impus cele specifice principalelor centre creștine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma. Cartea a opta din Constituțiile Apostolice (sfârșitul secolului al IV-lea) cuprinde așa- zisa Liturghie clementină, În care ni s-a păstrat cea mai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
Iacob, fratele Domnului. O caracteristică generală a anaforalei acestei Liturghii este extensiunea ei deosebită. Anul 313 marchează Încetarea persecuțiilor Împotriva creștinilor și Începutul unei epoci de mare Înflorire În istoria Bisericii. În această perioadă are loc o unificare a ritualurilor liturgice marcată de alcătuirea, pe baza tradițiilor vechi, de către Sfinții Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare a Liturghiilor care le poartă numele, folosite până azi de Biserica Ortodoxă. Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Constantinopolului, originar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
purta numele. Deoarece nu există mărturii concrete de la contemporanii, istoricii, biografii și panegiriștii acestui Sfânt Părinte cu privire la alcătuirea Liturghiei, autenticitatea acesteia a fost contestată, dar s-a demonstrat că rugăciunile sacerdotale ale Liturghiei și, În primul rând, anaforaua liturgică aparțin Sfântului Ioan Gură de Aur care, preluând o tradiție mai veche, le reformulează cu propriile sale cuvinte. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur a cunoscut și În continuare o dezvoltare În ceea ce privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
dezvoltare În ceea ce privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea În biserică, sărutarea păcii, frângerea și Împărtășirea) până În sec. XIV când patriarhul Filotei prin Diataxa sa fixează oarecum rânduiala Liturghiei, deși anumite modificări vor avea loc și după aceea. Anaforaua liturgică astăzi Anaforaua liturgică arată că Sfânta Liturghie este, În esența ei, un act de mulțumire prin participarea noastră la mulțumirea lui Hristos. Astfel se Împlinește sensul Liturghiei de Înălțare a Bisericii În Împărăția lui Dumnezeu. Liturghia cea mai des săvârșită
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
privește așa-numitele „acțiuni fără cuvinte” (intrarea În biserică, sărutarea păcii, frângerea și Împărtășirea) până În sec. XIV când patriarhul Filotei prin Diataxa sa fixează oarecum rânduiala Liturghiei, deși anumite modificări vor avea loc și după aceea. Anaforaua liturgică astăzi Anaforaua liturgică arată că Sfânta Liturghie este, În esența ei, un act de mulțumire prin participarea noastră la mulțumirea lui Hristos. Astfel se Împlinește sensul Liturghiei de Înălțare a Bisericii În Împărăția lui Dumnezeu. Liturghia cea mai des săvârșită În Biserica Ortodoxă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
părți: marea rugăciune euharistică, memorialul recunoscător al lucrării lui Hristos și epicleza, care, păstrând adresarea către Tatăl, sunt Închinate fiecăreia dintre persoanele Sfintei Treimi. Acestora li se adaugă o a patra parte, dipticele, care Îmbrățișează Întreaga Biserică. Ca urmare anaforaua liturgică se Încheie cu un ecfonis care exprimă unitatea În slăvirea lui Dumnezeu spre care trebuie să tindă Biserica: „și ne dă nouă cu o gură și o inimă a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
tindă Biserica: „și ne dă nouă cu o gură și o inimă a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău”. În concluzie, dacă În primele secole creștine improvizația era un factor important În cadrul dezvoltării anaforalei liturgice, astăzi, datorită fixării formularelor liturgice, nu mai putem accepta improvizația În cadrul slujbelor bisericești. Eventualele modificări ale formularelor liturgice pot apărea numai În cazul În care sunt absolut necesare și numai cu aprobarea Sfântului Sinod. Spre exemplu, În ultimul timp apare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
nouă cu o gură și o inimă a slăvi și a cânta preacinstitul și de mare cuviință numele Tău”. În concluzie, dacă În primele secole creștine improvizația era un factor important În cadrul dezvoltării anaforalei liturgice, astăzi, datorită fixării formularelor liturgice, nu mai putem accepta improvizația În cadrul slujbelor bisericești. Eventualele modificări ale formularelor liturgice pot apărea numai În cazul În care sunt absolut necesare și numai cu aprobarea Sfântului Sinod. Spre exemplu, În ultimul timp apare tot mai imperioasă nevoia rostirii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
și de mare cuviință numele Tău”. În concluzie, dacă În primele secole creștine improvizația era un factor important În cadrul dezvoltării anaforalei liturgice, astăzi, datorită fixării formularelor liturgice, nu mai putem accepta improvizația În cadrul slujbelor bisericești. Eventualele modificări ale formularelor liturgice pot apărea numai În cazul În care sunt absolut necesare și numai cu aprobarea Sfântului Sinod. Spre exemplu, În ultimul timp apare tot mai imperioasă nevoia rostirii anaforalei cu voce tare pentru a nu transforma credincioșii În simpli spectatori ai
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
restaurezi ceva nu înseamnă deja că efectiv ai și restaurat lucrul respectiv. Într-un alt fragment, Ier 14,21, profetul folosește bĕrît, dar nu face trimitere nici la Sinai și nici la Iosia, ci pur și simplu recită un pasaj liturgic compus în timpul unei secete; la fel se întâmplă și în alte fragmente, mai mult sau mai puțin sporadice, precum Ier 22,9; 32,40; 33,20-21(ultimul lipsește în LXX). În orice caz, e posibil ca una dintre intențiile reelaborării
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ființa umană (care, în anumite concepții non biblice, pune în mișcare, prin mecanisme complexe de corespondență între macrocosmos și propriul microcosmos, forțe care sunt în mod normal o prerogativă a divinității) și uneori chiar omul instituie anumite rituri și uzanțe liturgice, la fel de adevărat este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd în preistorie. În mare parte, umanitatea primește cultul și riturile de la tradiție sau, mai rar, prin revelare directă (în general și aceasta se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
eliminarea abuzurilor conducătorilor). Toate aceste mișcări, care au apărut din inițiativa unei persoane bine cunoscute și care, chiar de la începutul lor, au avut un caracter revoluționar, nu au luat naștere, nici nu s-au dezvoltat într-un gol ideologic și liturgic, ci reluând motive a căror origine este clar identificată. Astfel, două dintre tradițiile Bibliei ebraice, „elohistă” și „sacerdotală” (Soggin 1987, capp. 8 și 10) sunt de acord că revelarea Numelui divin a avut loc atunci când Moise s-a întâlnit cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Lev 2,1-3; 6,7-11; 7,10). V. În fine, sunt ofertele numite „pâinile de pus înainte” (Lev 24,5-9) și tămâia (Ex 30,34-38). 10 Sărbători și solemnități: Paștele și Azimele 10.1. Paștele Pe primul loc în calendarul liturgic din Israel se află sărbătoarea numită în ebraică pésaḥ, celebrată în noaptea dintre 14 și 15 a lunii nîsăn (mai întâi numită ’ăbîb; astăzi cade în general în timpul lunii aprilie) din calendarul lunar; e prima lună a anului după sistemul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
improbabilă!, cf. 2Reg 15,9-24), notăm că sărbătoarea alianței este celebrată luna a treia, indicație ce lipsește în 2Reg 15. Ne aflăm în fața unei alternative: cu privire la aceste evenimente, sau Cronicile se inspiră din tradiții autonome proprii, sau ne prezintă practica liturgică curentă în epoca în care au fost scrise, adică secolele al IV-lea - al III-lea î.C. În ambele cazuri este evident că luăm cunoștință de conexiunea dintre sărbătoarea alianței și cea a săptămânilor. Pe măsură ce se înaintează în epoca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]