24,408 matches
-
privește pe Jacques Bonhomme, acesta obține în schimbul celor 15 franci două obiecte de satisfacție, adică: 1. un chintal de fier; 2. o carte. Survine decretul. Ce se întâmplă cu starea lui Jacques Bonhomme? Ce se întâmplă cu starea muncii naționale? Livrând cei 15 franci domnului Prohibant contra un chintal de fier, Jacques Bonhomme nu mai are decât satisfacția acestui chintal de fier. El pierde plăcerea unei cărți sau a oricărui obiect echivalent. El pierde 5 franci. Ne-am înțeles; nu putem
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dai de muncă și, în plus, muncă profitabilă. Am ales în mod prost o industrie care mă lasă cu o pierdere de zece procente. Dacă-i lovești pe compatrioții mei cu o contribuție de douăzeci de franci și dacă îmi livrezi acești bani, pierderea mea va fi convertită în profit. Or, profitul este un Drept, mi-l datorezi. Societatea care îl ascultă pe acest sofist, care își percepe impozite pentru a-l mulțumi, care nu își dă seama că pierderea suferită
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
însărcinat cu toate cărțile și jurnalele Franței? Fie statul este infailibil și atunci ar fi mai bine să îi supunem întreg domeniul inteligențelor; fie nu este infailibil și, în acest caz, nu este cu nimic mai rațional să i se livreze educația decât să i se livreze presa. Dacă iau în considerare relațiile noastre cu străinii, nici în această chestiune nu văd o regulă mai prudentă, mai solidă, mai acceptabilă tuturor, astfel încât să poată deveni lege, decât Justiția. A supune aceste
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Franței? Fie statul este infailibil și atunci ar fi mai bine să îi supunem întreg domeniul inteligențelor; fie nu este infailibil și, în acest caz, nu este cu nimic mai rațional să i se livreze educația decât să i se livreze presa. Dacă iau în considerare relațiile noastre cu străinii, nici în această chestiune nu văd o regulă mai prudentă, mai solidă, mai acceptabilă tuturor, astfel încât să poată deveni lege, decât Justiția. A supune aceste relații principiului fraternității legale, forțate, înseamnă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care erați dumneavoastră mai devreme. Eu sunt acum cel care urmează să primească în viitor de la societate serviciul pe care i l-am făcut prin intermediul persoanei dumneavoastră. Eu sunt cel care devine creanțierul valorii de muncă pe care v-am livrat-o și pe care puteam să o consacru propriei persoane. În mâinile mele trebuie deci să treacă titlul acestei creanțe, martorul și dovada datoriei sociale. Nu puteți să spuneți că sunt mai bogat, căci dacă am de primit acest lucru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care își vor conserva acest nume pe tot parcursul deprecierilor ulterioare. Valoarea va fi redusă cu un sfert, cu jumătate; ele tot se vor numi monezi sau bancnote de douăzeci de franci. Oamenii abili vor avea grijă să nu își livreze produsele decât în schimbul unui număr mai mare de bancnote. Cu alte cuvinte, ei vor cere patruzeci de franci pentru ceea ce altădată vindeau cu douăzeci de franci. Dar oamenii simpli vor fi păcăliți. Vor trece ani buni până când această evoluție va
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
creației. Sub un alt nume, mulți industriași, oameni foarte onești de altfel, practică Comunismul așa cum s-a practicat întotdeauna, adică punând condiția ca doar bunul altuia să fie folosit în comun. Dar, principiul câștigând teren, imediat ce este vorba de a livra, de asemenea, în proprietatea comună un bun propriu, atunci oh! Comunismul îi oripilează. Înainte distribuiau Monitorul industrial, acum propagă cartea Proprietății. Ca să ne mirăm de acest lucru, ar trebui să ignorăm inima omenească, resorturile sale secrete și ce înclinație are
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
numim preț curent. Constat, pe baza datelor acestui preț curent, că mijlocul prin care eu pot avea cea mai mare cantitate posibilă de combustibil, de exemplu, cu cea mică cantitate posibilă de muncă, este să fac o mobilă, să o livrez unui belgian, care îmi va da în schimb huilă. Dar există în Franța un muncitor care caută huilă în măruntaiele pământului. Or, se întâmplă ca funcționarii, la a căror plată minerul și cu mine contribuim pentru ca aceștia să mențină libertatea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
eforturilor sale o cantitate egală cu 90, căci ea va fi forțată să producă A în mod direct. Dacă Franța este liberă, această sumă de eforturi egală cu 90, va face față: 1) producției lui B pe care o va livra Belgiei pentru a obține A; 2) producției unui alt B pentru ea înseși; 3) producției unui C. Această porțiune de muncă disponibilă aplicată producției lui C în al doilea caz, adică creând o nouă bogăție egală cu 10, fără ca pentru
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne imaginăm, pe acest teritoriu apropriat și îngrădit, o populație proletară mereu crescătoare sau tinzând să crească. Această din urmă clasă nu va putea produce în mod direct nimic din ceea ce îi este indispensabil vieții. Ea va trebui să își livreze munca unor oameni care sunt în măsură să îi furnizeze în schimb alimente și chiar materiale de muncă; cereale, fructe, legume, carne, lână, bumbac, piele, lemn etc. Interesul ei evident este ca piața unde se vând astfel de lucruri să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lua voi parte? Nu spuneți că salariile s-ar menține și s-ar ridica deoarece străinii nu vor face decât să mărească numărul celor care vă comandă de lucru. Cine vă asigură că îi va apuca fantezia de a vă livra produsele lor degeaba? În acest caz, neavând nici muncă nici salariu, veți pieri de inaniție în mijlocul abundenței. Credeți-ne, acceptați legea noastră cu recunoștință. Creșteți și vă înmulțiți; ceea ce va rămâne de-ale traiului în insulă peste consumul nostru vă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
degeaba? În acest caz, neavând nici muncă nici salariu, veți pieri de inaniție în mijlocul abundenței. Credeți-ne, acceptați legea noastră cu recunoștință. Creșteți și vă înmulțiți; ceea ce va rămâne de-ale traiului în insulă peste consumul nostru vă va fi livrat în schimbul muncii voastre, care, pe această cale, va fi mereu asigurată. Mai ales feriți-vă să credeți că aici este vorba de o dezbatere între voi și noi, în care libertatea și proprietatea voastră sunt în joc. Nu ascultați niciodată
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puțin nu am înțeles deloc importanța sa. Nu vedeam în chestiunea corn laws decât o chestiune în întregime specifică Angliei și traducătorii jurnalelor englezești nu credeau, prin urmare, că dările de seamă ale ședințelor Ligii merită osteneala de a fi livrate publicului francez. Bastiat, care avea o altă apreciere a importanței marii mișcări liberale suscitate de Ligă, nu putea concepea o astfel de trecere sub tăcere. Nu putea să înțeleagă că publicul francez se preocupa atât de mult de dreptul la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
inițierea unor vaste lucrări publice cu scopul de a crea locuri de muncă pentru lucrătorii șomeri (n. tr.). 79 Ronald Coase, "The Nature of The Firm", Economica 4 (16), 1937, pp. 386-405 (n. tr.). 80 Piețe în care marfa se livrează efectiv contra bani peșin, spre deosebire de piețele futures, de pildă (n. tr.). ----------------------------------------------------------------------- EFECTELE GENERALE ALE INCERTITUDINII Introducere 4 1 RADU NECHITA Prefață la ediția în limba română FRIEDRICH A. HAYEK Prefață FRÉDÉRIC BASTIAT Statul Ce se vede și ce nu se
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cade în afara sa și, de aceea, el nu se poate expune, nu poate ieși din sine, nu poate cunoaște starea de exaltare și beție a celui ce împlinește actul ca risc. Căci acela, gândind laolaltă necunoscutul și gestul, s-a livrat din capul locului unei alte instanțe. El își dobândește eul printr-o prealabilă ieșire din sine, pe când nehotărâtul nu-l obține tocmai pentru că nu-l poate părăsi. Forma pe care o îmbracă această nepărăsire a eului este regretul. Nehotărâtul trăiește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzîndu-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
insistența proprie prostiei. Prin natura ei, prostia este in-sistentă, este rămânere tenace în interiorul proiectului, așezare ferventă în el. Privirea liberă care domină proiectul și care își are sursa în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu ca eu primit prin această contracție de ființă. Dimpotrivă, contemplarea liberă și decontractată a hotarelor mele se produce ca iubire de sine. Înainte de a mă deschide către altul, de a-l prelua între hotarele mele sau de a mă livra cuprinderii lui, eu trebuie să-mi cunosc hotarul într-o formă pozitivă. Sentimentul pozitiv al eului, ca eu ce preia în proiect sau care urmează să fie preluat, nu mi-l poate da decât iubirea de sine. Nici o aventură a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
loc unei căutări care reorientează întregul scenariu și transformă imitația și admirația într-o diversiune menită să ducă la instaurarea unui nou eu. Acest orgoliu, păgân și modern deopotrivă, generează un tip de mister în care eul primitor nu se livrează decât în vederea găsirii sale. A apărut astăzi vorbirea pe care am făcut-o la ultima carte a lui Andrei. Forma în care a fost publicată este rezultatul unor tăieturi combinate, parte acceptate, parte survenite după ce am văzut șpaltul, deci operate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
desprindere din" și nu o "despărțire de".Voi rămâneți în nefelologie, cu formele voastre suspendate. Dar forma, forma este lucrul însuși în împlinirea lui, lucrul care își dă sufletul și care abia astfel ajunge la formă. Totul e să-ți livrezi sufletul. Noi înșine nu sîntem "în formă" decât dacă trăim astfel încît fiecare clipă să fie o moarte, o livrare de suflet. Aici e vorba de formă, nu în formele voastre suspendate. Pentru că fac abstracție de lucruri, formele logicii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cumpăra" astfel, eliberîndu-mă de cea mai tenace angoasă a vieții mele, iubirea râvnită de atâta amar de vreme. Bineînțeles că lucrurile nu s-au petrecut așa. În nici o iubire partenerii nu își ajută propria lor ieșire în întîmpinare. Ceea ce se livrează în cele din urmă este chiar ființa celor care intră în joc și pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare, orice iubire începe sub semnul pândei și al circumspecției. Cu cât mai mare este fragilitatea cuiva, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noiembrie Ceea ce te izbește din capul locului în această relație este îndrăgostirea fulgerătoare a lui Cioran. Cioran se îndrăgostește în pofida aparențelor: este obosit (are 70 de ani), este un sceptic convins, nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze și, cu atât mai puțin, unei pasiuni. Este cu Simone de 40 de ani și locuiesc împreună de peste 30. Îndrăgostindu-se, Cioran e perfect conștient de situația paradoxală în care se află: "Cum poate un sceptic de profesie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omul vrea să se simtă liber de regula pe care i-o impun simțurile și conceptele intelectului. El are nevoie de o cunoaștere care vine nu de jos, ci dintr-o rațiune supremă care, într-un timp imemorial, s-a livrat celei omenești, făcîndu-i dezvăluiri senzaționale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil. Și totuși, Kant, tocmai în măsura în care a recunoscut acest avânt, s-a simțit obligat (ca să spunem așa din motive de onestitate intelectuală, filozofică și critică) să-l stăvilească și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un sfert de oră mai înainte. Știți cumva unde se fac analize?" Tânărul ascultă politicos, scoțând capul când pe o parte, când pe alta a stivei de cartoane pe care o ține în brațe. Îi răspunde Monicăi că el a livrat portocale și că, din păcate, nu o poate ajuta. "Monica, zic, cuprins brusc de o bănuială, aveți la dumneavoastră o convocare cu ora programării?" Monica începe să caute în poșetă și dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]