KorAP: Find »[drukola/base=local & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...564 >

14,092 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

prea multe baruri pe-aici. Prea mare concurență. În cartierul ăsta e nevoie de un bufet ca lumea. Se poate spune că Hercules Hot Dogs, care În zilele sale de glorie avea să se laude cu șaizeci și șase de localuri În Michigan, Ohio și În sud-estul Floridei, fiecare restaurant putând fi identificat după tipicele „Coloane ale lui Hercule“ de pe fațadă, s-a născut Într-o dimineață cu ninsoare din februarie 1956, când tatăl meu a ajuns la Casa Zebrei ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
rumegușul sărea peste tot, Milton se familiariza cu actele și contractele pe care Lefty le ținea aruncate la Întâmplare Într-o cutie de trabucuri de sub tejghea. ― Ce naiba-i asta? Îl Întrebă pe tatăl său. Ai trei polițe de asigurare pentru localul ăsta. ― Niciodată nu ai prea multe asigurări, Îi răspunse Lefty. Câteodată companiile nu-ți plătesc. Ce-i sigur e sigur. ― Sigur? Fiecare dintre astea costă mai mult decât face locul ăsta cu totul. Le plătim pe toate? E o risipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
rupt. ― Nici chiar așa de rupt. Dar Marius mijea ochii spre trotuarul opus, la Casa Zebrei. ― Hai să te-ntreb ceva, micuță Cleo. ― Ce? ― Cum se face că Întotdeauna sunt cel puțin trei polițiști grași care stau la tejghea În localul tatălui tău? ― Le dă cafea pe gratis. ― Și de ce crezi că face asta? ― Nu știu. ― Nu știi? Bine. O să-ți spun eu. Le plătește taxă de protecție. Lu’ taică-tău Îi place să-i aibă prin preajmă pentru că i-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
deux-piéces - În timp ce Capitolul Unsprezece culegea păpădii ca să facă vin de păpădie. În vara aceea, În timp ce temperatura creștea, Milton Încerca să iasă din Încurcătura În care se găsea. Visul lui fusese să deschidă nu un singur restaurant, ci un lanț de localuri. Acum Își dădea seama că singura verigă din acel lanț, Casa Zebrei, era una slabă, constatare care Îl aruncase În dubiu și confuzie. Pentru prima oară În viață, Milton Stephanides se lovea de o posibilitate la care nu se așteptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
gloanțe, dar reușesc să-l citesc: Pingree. Dintr-o dată Îmi dau seama unde sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York! Mă bucur atât de tare că le văd, Încât În prima clipă nu Îmi dau seama că ambele localuri sunt În flăcări. Lăsând tancurile să se Îndepărteze, o iau pe o alee și mă opresc În spatele unui copac. Mă dau jos de pe bicicletă și arunc o privire pe cealaltă parte a străzii, spre bufet. Firma cu cap de zebră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
recunosc bereta neagră a prietenului meu Marius Wyxzewixard Challouehliczilczese Grimes Înainte ca silueta să o ia la fugă. ― Opa! Înăuntrul bufetului, tatăl meu auzi strigătul bine cunoscut al chelnerilor greci și, Înainte să-și dea seama ce se Întâmplă, tot localul se aprinse ca un aperitiv flambat. Casa Zebrei devenise un saganaki! Când se aprinseră și banchetele, Milton se repezi În spatele tejghelei ca să ia extinctorul. Ieși de acolo ținând furtunul ca pe o jumătate de lămâie Învelită În tifon și tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pentru copii, tombole sau Happy Meals, nici cadouri sau reduceri. Nu erau decât crenvurști, În stil Coney Island, termenul care era folosit În Detroit, și care Însemna că erau serviți cu sos chili și cu ceapă. Hercules Hot Dogs erau localuri de pe marginea drumului - și de obicei nu cele mai frumoase drumuri. Pe lângă pistele de bowling, În apropierea gărilor, În orășele mici, În drum spre orașele mai mari, peste tot pe unde spațiile erau ieftine și treceau mulți oameni sau mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spătar, maroniu Închis? Unde erau specialitățile casei? Nu Înțelegeam cum se putea ca aceste standuri cu crenvurști să facă atât de mulți bani, față de cât făcuse vreodată bufetul. Dar chiar asta făceau: bani. După primul an de tatonări, lanțul de localuri cu crenvurști al tatălui meu Începu să-i asigure confortul material. În afară de asigurarea unui vad bun, mai exista o cheie a succesului tatălui meu. O șmecherie sau, În limbajul de azi, o chestie de „firmă“. Frankfurterii de la Ball Park se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pe bar și toată lumea sare de pe scaune, da? Selfridge cade cu fața În propria vomă. Timp de un minut se lasă o tăcere totală. Apoi fata asta Începe și ea să borască... și urmează o reacție În lanț. În tot localul se borăște, peste tot curge voma, iar barmanului Îi sare țandăra. E imens tipul. Al dracului de imens. Se apropie de Selfridge și se uită În jos la el. Eu mă fac că nu-l cunosc. De parcă nu l-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel i se Înclină pe gâtul lung precum capul unui brontozaur gustând frunze. ― Ce mai face tata, Callie? ― Bine. ― Cum merge afacerea cu crenvurști? ― Bine. ― Câte localuri are tatăl tău acum? ― Vreo cincizeci sau pe-acolo. ― E unul nu departe de locul În care mergem noi iarna, sora Rosalee și cu mine. Pompano Beach. Mi-a examinat ochii și urechile și apoi, politicos, m-a rugat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ipocriților și a legiuitorilor. Când a Început să se Întunece, Scheer a tras la un restaurant. Eu mă temeam că va fi prea scump, dar el mi-a spus: ― În seara asta fac eu cinste. Înăuntru era aglomerat, fiind un local popular, iar singura masă liberă era una mică, de lângă bar. Scheer i-a spus chelneriței: ― Eu vreau un martini cu votcă, foarte sec, cu două măsline, iar fiul meu vrea o bere. Chelnerița se uită la mine. ― Are vreun act

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și Întrebând dacă văzuse cineva vreo persoană care să corespundă descrierii mele. A trimis fotografia mea la aceste secții de poliție și a trimis și o notificare la toți administratorii francizelor sale, rugându-i să pună poza mea În fiecare local Hercules. Cu mult Înainte ca trupul meu gol să apară În cărțile de medicină, chipul meu a apărut pe panouri de afișaj și În vitrine prin toată țara. Și poliția din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
făcut propunerea, Capitolul Unsprezece se cam săturase de pădure. ― Haide, spuse Milton. Hai să mâncăm chiar acum un Hercules. ― Nu mănânc carne, spuse Capitolul Unsprezece. Cum pot să conduc afacerea dacă nu mănânc carne? ― M-am gândit să introduc și localuri cu salată, spuse Milton. O mulțime de oameni țin cură de slăbire În zilele noastre. ― Bună idee! ― Da? Așa crezi? Păi, atunci ăsta poate să fie departamentul tău. Milton Îi trase un cot Capitolului Unsprezece, glumind: ― Poți să Începi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Când au intrat, Milton Îl salută pe manager, Gus Zaras. ― Yahsou. Gus ridică privirea și, cu o secundă de Întârziere, Începu să zâmbească larg. ― Hei, salut, Milt! Ce mai faci? ― Bine, bine. L-am adus pe viitorul șef să vadă localul. Îl arătă pe Capitolul Unsprezece. ― Bine-ai venit În dinastia familiei, glumi Gus, deschizându-și brațele. Râse prea tare. Apoi, părând să-și dea seama, se opri. Urmă o tăcere penibilă. Și apoi Gus Întrebă: ― Ei, Milt, ce să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ceva vegetarian? ― Avem supă de fasole. ― Bun. Adu-i băiatului meu o farfurie cu supă de fasole. ― Imediat. Milton și Capitolul Unsprezece se așezară pe scaune și așteptară să fie serviți. După Încă o pauză prelungită, Milton spuse: ― Știi câte localuri la fel are tatăl tău la momentul ăsta? ― Câte? Întrebă Capitolul Unsprezece. ― Șaizeci și șase. Opt numai În Florida. Până aici a mers cu promovarea afacerii. Milton și-a mâncat crenvurștii Hercules În liniște. Știa foarte bine de ce se purta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mai bagă o fisă În aparat. Clubul 69 din San Francisco, clubul lui Bob Presto: situat În North Beach, de unde se văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici, vă rog, după perdea! Și următorul: ― Spectacol erotic În direct, domnilor! Iar În localul nostru puteți urmări și meciul de fotbal! Ispititorii erau toți niște tipi interesanți, majoritatea poeți ratați, și-și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
electric al lui Ellie! În difuzoare se auzi un zgomot ciudat. O ușă trântită. Bob Presto strigă: ― Hei, ce dracu’? N-aveți voie aici. Și apoi sistemul de sonorizare amuți. Cu opt ani Înainte, poliția făcuse o razie Într-un local clandestin de pe Twelfth Street din Detroit. Acum, la Începutul lui 1975, au făcut o razie În Clubul 69. Acțiunea aceasta n-a provocat Însă nici o revoltă. Clienții au părăsit rapid cabinele, ieșind În stradă și ștergând putina. Am fost duși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Eldorado, puternic și cu o alură de vapor - ca și Milton - se dovedea dificil de manevrat târziu În noapte, În aglomerația de pe pod. Acolo erau camioane uriașe, cu semiremorcă. Erau mașini mici, ai căror pasageri se Îndreptau spre cazinourile și localurile de striptease din Windsor. În tot acest trafic, Milton scăpă Gremlinul din ochi. Se puse la una din cozi și așteptă. Dintr-o dată, cu șase mașini În fața lui, Îl văzu pe părintele Mike țâșnind de la coadă, băgându-se În fața unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

pe o consolă deasupra capetelor. Aerul mirosea a vin și bere. Patronul chel umplea Întruna paharele, pe care o tânără Îmbrăcată În negru, cu șorț alb, le ducea la mese. Se uită spre cabina telefonică, aflată la celălalt capăt al localului, lângă toaletă. Ușa avea geam. În cabină nu era nimeni. — Trei pachete de tutun. Nu erau departe de hotelul Bérézina și, când se apropiară, Îl zăriră În prag pe tânărul Dicelle. — Pot să vă vorbesc un moment, șefule? Doamna Maigret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

Eu, în schimb, ador să ascult ceea ce numesc „povești cu Geraldine“. Geraldine este femeia care mi-aș fi dorit să fiu. De-acum, ospățul meu s-a terminat, așa că mă așez pe scaun și ridic receptorul ca să sun la veterinarul local. ― Bună ziua, spun eu cât se poate de veselă. Sunt Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
iau în față cu un mare suspin de ușurare. Ies din din mica încăpere și mă îndrept spre barul principal. LA NAIBA! CE NAIBA CAUTĂ ELE AICI? Nu-mi vine să cred. Sophie și Lisa nu vin niciodată, dar niciodată prin localuri ca ăsta. Să iasă ele la un pahar în Kilburn? Ați înnebunit? Știu exact ce încearcă să facă vacile astea mici și rele. Uitați-vă doar la ele, cum stau la bar, ale naibii de atrăgătoare, și uitându-se după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
am putea face dacă vii aici. Sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le vezi în Los Angeles. Va trebui să te duc la Universal Studios. O să ne dăm cu rolele pe Venice Beach și o să mergem în toate localurile prin care merg eu, și-mi vei cunoaște toți prietenii. Știu că sună nebunesc, dar le-am povestit tuturor despre tine, chiar am făcut o copie a pozei tale, pe care o țin mereu la mine - deci te-a văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
gândeam la tine. ― Asta e bine, spun eu, pentru că și eu mă gândeam la tine. ― Deci care e planul? întreabă ea. ― Ce faci diseară? ― Mă pregăteam să mănânc din noua mizerabila și nenorocita mea mâncare la pachet de la deli-ul local și să mă refugiez în fața televizorului. ― Asta înseamnă că nu te pot ispiti cu o ieșire ca-ntre fete pentru diseară? ― Ispitește-mă, ispitește-mă, râde ea. ― Chestia e că Brad are o întâlnire, așa că sunt singură, și mă gândeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fost nevoită să fie un pic mai lipsită de entuziasm. Cel puțin a găsit niște povești. Acum face ultimele retușuri la articolul ei, pentru care a reușit să adune destul material din ziarele locale, alături de o trecere în revistă a localului Pepper. Când termină de citit, decide e chiar foarte bine, până la urmă. Dacă n-ați fi știut, nici n-ați fi visat că Jemima și-a petrecut cea mai mare parte a timpului singură, descriind Los Angelesul drept ca pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]