5,029 matches
-
Era un moș sfătos, care deși lipsit de carte, știa multe și, pare-se suferise mult la viața lui. Pe un drum neasfaltat (pe bicicletă preferi un drum mai lung, dacă este în stare bună), luându- ne după spusele unor localnici am ajuns la șoseaua spre Marginea. Acolo am avut un moment de slăbiciune, o indispoziție îngrijorătoare, un fel de durere abdominală. Localitatea Marginea despre care aflasem din cărțile de geografie m-a dezamăgit, fiindcă n-am văzut nimic specific olăritului
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
După masă, trebuia să ne hotărâm, căutăm cazare pe undeva, sau așteptăm terminarea ploii. Din fericire ploaia nu părea să fie de durată. Într-adevăr, vremea schimbătoare specifică muntelui, a fost în favoarea noastră fiindcă repede apăru soarele. Urmând sfatul unui localnic, ne-am aventurat să trecem muntele cu bicicletele, prin pădure. A urmat o aventură de neuitat! Pe lângă austera chilie a lui Daniil, direct peste munte am luat-o spre Sucevița, scurtând considerabil traseul. Un timp am beneficiat de drumul (era
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Tușnad, care fiind asfaltat ne-a încântat. Ca fapt divers, trebuie spus că ne-a depășit un autocar din Luxemburg. În Tușnad în ciuda insistențelor noastre, n-am găsit cazare și ne-am continuat drumul până la Bixad. Ne-au primit niște localnici tare amabili, într-o cameră în care am rămas și a doua zi. De acolo am dat și primul telefon acasă. Curte casei era parcă pregătită de musafiri. De reținut acolo ieșirea oamenilor din biserica mare, toți în costume negre
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
80 de kilometri până la Brașov; drumul îl bănuiam în negură, după muntele sursă de piatră (erau cariere). Plecam spre necunoscut, de data asta singur de tot, și nici perspectiva întâlnirii câinilor de stână prin munte, nu mă încânta. Trecând printre localnicii care mergeau spre serviciu, după niște intersecții care-mi arătau c-am ieșit din oraș, am început un urcuș pe care l-am dovedit și pe lângă bicicletă, spre mausoleul care amintea de luptele din primul război mondial. Nu pot să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
E 85, șoseaua Bacău - Roman. Căutând podul, întrebând pe unii și pe alții, am urcat niște serpentine neasfalate, am trecut prin câteva sate, pe drumuri mereu neasfaltate. La Dămienești, unde ni se spusese că vom ajunge la șosea, mare surpriză: localnicii ziceau că nici vorbă de pod acolo, și că dacă voiam să ajungem la șosea, trebuie să mergem la Brad, localitate care-i dăruise numele lui Ion Ionescu de la Brad, primul inginer agronom român, năcut acolo (de fapt, la Roman
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și parcul dendrologic, în care aflasem că fuseseră 100 de specii de arbori și arbuști, dintre care vreo 40 erau exotici. Pe unii copaci mai sunt și acum plăcuțe cu denumirile lor latinești, însă din păcate, mulți fuseseră tăiați de localnici. Dezamăgit că nu putusem vedea biserica, mulțumindu-mă doar cu turnul clopotniței despre care pomeneam mai sus, am coborât în centrul Văleniului, spre noua destinație: Tupilați. Drumul era la deal, din nou pe pietrișul proaspăt așternut, în strat gros. Aceeași
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
monumentul ridicat la comemorarea celor 550 de ani de la înscăunarea sa, în amintirea bătăliei cu Vodă Aron - din 12 aprilie 1457, de aceea, chiar dacă doream să ajung acasă mai repede, nu l-am ocolit. Greu am ajuns la monument, localnicii, din păcate nu prea știau de existența lui. Ajunsesem în locuri apropiate de Roman (peste tot mai fusesem cu bicicleta, dar fără a traversa toate localitățile în aceeași zi), mergeam la vale, dar îmi bătea vântul din față și ritmul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ani, sătenii își aminteau de cel care, de fapt, doar renovase biserica după cum cereau vremurile, dar pentru ei "o făcuse”. La fel și casa parohială la care, pentru a ajunge, am fost nevoit să trec pe la bâlciul care, după cum spuneau localnicii, nu mai este ca altă dată (predominau jucăriile electronice ieftine, stofele și tricourile colorate, aparatele electrice de tuns iarba peste tot și peste toate, se auzeau manele. Repede am plecat de acolo, pe același drum. Văzusem, fără s-o pot
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bandiți, criminali, dușmani periculoși ai regimului. Au fost dopați permanent și insistent lămuriți să ne evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar adevărul învinge întotdeauna "Veritas semper vincit". Localnicii s-au convins cu prisosință și în scurt timp că aceste calificative josnice și mincinoase nu sunt decât niște invenții grosolane și absurde la adresa unor oameni cinstiți, muncitori, deosebit de capabili, excelenți gospodari și complet nevinovați, cu scopul de a justifica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aplauze entuziaste, au fost autografe pe pliantul care s-a distribuit la Milano, au fost lungi dialoguri cu românii, interviuri pentru Radioul Național, pentru un post românesc de televiziune prezent la festivitate, pentru ziare locale. S-au legat prietenii cu localnicii, cu reprezentanții unor edituri și, mai ales, prietenia mea cu organizatoarea principala, Jacqueline Miu, o femeie de o energie și o dăruire exemplară care m-a impresionat pentru capacitatea ei organizatorică și pentru sufletul ei mare. România a fost astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
centru regional de detenție, numeroasele loturi din zonă fiind trimise aici pentru anchetare. Din cauza numărului masiv de arestați, anchetele nu se puteau desfășura în sediile Siguranței, astfel că ele au fost realizate în cadrul penitenciarului de către echipe de anchetatori formate din localnici și angajați ai Securității din județele în care activaseră grupurile cercetate. Anchetarea în cadrul închisorii avea și avantaje pentru Securitate, țipetele și vaietele celor torturați intimidându-i pe cei mai ușor de impresionat. Închisoarea era organizată și condusă de cadre rămase
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sărbătoarea cu durere și bucurie, redefinindu-și locul și sensul în lume. În India, românul a sărbătorit Crăciunul la temperaturi apropiate de caniculă, un Crăciun fără vreun fulg de zăpadă, fără colinde, brad cu globulețe sau Moșul cu daruri. Alăturându-se localnicilor și acceptând ca simbol al sărbătorii un palmier în ghiveci, împodobit cu beteală și globulețe, vizitatorii au sărbătorit nașterea Domnului pe un stadion, într-un fel de meditație colectivă în care erau invocate spiritul lui Iisus și zeități. Ca într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nimic, nici din muzică, dar nici din vibrații: stăteam tot timpul cu mâinile întinse și eram conectat - la fel de puternic - la aceeași sursă cu artiștii. Au fost câteva fapte pe care nu am putut să nu le remarc: la Ploiești numai localnicii nu s-au produs pe scenă. Au lăsat această posibilitate în exclusivitate oaspeților artiști din București, Oradea și Cluj-Napoca. Au asigurat, în schimb, munca din spate, cea nevăzută, dar atât de necesară și... demnă de toată admirația. Pauzele muzicale au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
2000. V.A. : Asta e cartea care a fost recenzată în The Economist și foarte lăudată, a fost „cartea săptămânii“ în anul 2009<footnote id=''1''> 1http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/ 2010/05/book week. <.footnote>. A.M.P. : Unul din localnici compara localitatea cu Hiroshima. Și pe bună dreptate. Adică tot ce se construise sub Ceaușescu fusese ruinat. Acolo erau cele mai mari sere din România, o cooperativă agricolă care raporta și rea‑ liza mai mult decât oricine - praf făcute. Era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
seamă, concluzii” nr. 3-4, 1924; Nelly Simionovici: „Covorul - icoană din muzeul industrial din Cernăuți”; de la Bârlad trimit și li se publică poezie George Tutoveanu (Celor aleși nr. 1011/1923), G. Ponetti (Zi de vară, nr.67/1923), iar G. Voevidca, localnic, pentru un sportmen... publică: „Ce bine l-a-nzestrat natura: Se scaldă-n râu și-n februar'! Și nici nu-i clănțăne dantura: Șiret, o poartă-n buzunar!” Materiale literare, artă și știință sunt dozate în pagini - care au însumat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apărută în trei serii (1924-1928; 1934; 1940). Aici debutează un mare talent fulgerat în adolescență ca și Labiș - M. Horodnic - și se afirmă nume cu reputație literară ca oaspeții Mircea Ciobanu (din Cernăuți) și Emil Giurgiuca (din Gherla), ca și localnicii Ion Negură, Iulian Vespar (Tudor Grosu), Dragoș Vicol, Nicolae Tăutu precum și viitorii profesori universitari Ion Șandru și Victor Săhleanu. „Literatura Mugurilor dintre cele două războaie mondiale - notează I. Negură - exprimă dragostea curată pentru folclor și tradiții, pentru istoria glorioasă a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nouă, Olaru, cu un număr de 806 familii de deportați: preoți, învățători, agricultori, ingineri. Celor din zonă li s-a comunicat că vor veni coreenii (războiul din Coreea era în plină desfășurare), s-au mirat că sînt români, dar pentru localnici tot coreeni au rămas. Cîteva amănunte despre localizarea deportaților aflăm de la Gavrilescu: Într-un lan de grîu, am găsit un țăruș, cioplit pe o parte, pe care era numărul 183. Acolo a fost casa noastră vreme de patru ani și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
închisoare 1-2 ani și o să vină americanii să mă salveze ș.a.m.d. Iată tovarăși deci că politicește nu ajungem la țintă, dacă nu mergem pînă la capăt". Capătul lui Teohari Georgescu era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o la sănătoasa. A doua zi, au intrat în sat trupele de securitate. Au arestat jumătate din localnici, bărbați, femei și copii, i-au bătut pînă la schingiuire Dumnezeu știe ce mai voiau să afle de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și, chiar În fața blocului, țăranii, micii comercianți și-au Întins pe jos produsele. Nu este prea igienic, se pot totuși spăla! Înainte de 1989 nu se mai găsea nimic În piață. Posesorii de mașini mergeau la țară să cumpere direct de la localnici. Toate acestea par astăzi normale, fiindcă sunt. Și pot chiar să deranjeze, fiindcă nu sunt chiar așa cum ar trebui să fie. Sub comunism, ele nu existau: era mai simplu! S-a schimbat și peisajul de pe ecranul televizoarelor. Timp de zeci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
încă în prima zi că portughezii nu spun Lisabona, ci „Lișboa”, aglutinând într-un fel de plăcintă muzicalitatea românească a numelui acestui oraș fermecător.) De ce nu este nimeni la această oră la casa lui Pessoa? Păi, e o zonă periferică, localnicii nu prea se interesează de așa ceva, preferă să-și petreacă timpul în localuri mai confortabile, la McDonald's sau KFC, pe o stradă alăturată, mai mare, iar turiștii străini vin destul de rar pe aici. Le mulțumesc pentru informații și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ar aduce - tot nu poate anula senzația de haltă promiscuă din Balcani. Până se va da semnalul plecării, îți mai poți lua o sticlă de apă la drum și poți cumpăra o „amintire” de la Paris. Printre grupurile de scriitori și localnici, prinși în ultimele discuții și schimburi de mesaje înaintea despărțirii, mișună fotografi și cameramani de la diverse posturi TV din Paris. Și pentru a închide butada, răsare în fața mea tipul rotofei de la RFI, cel care mă intervievase acum trei zile, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind intrările și ieșirile din piață, postate strategic acolo, pentru a preveni, probabil, contactul englezilor cu alte grupuri de suporteri pe care i-am întâlnit în oraș, în special danezi și norvegieni. Atitudinea localnicilor - civili și polițiști - este totuși marcată de o anume ambiguitate, întrucât „barbarii” din Albion consumă mult, cheltuiesc sute de mii de dolari la Bruxelles în zilele campionatului; de dragul unor asemenea profituri, ești dispus să-ți asumi niște riscuri. Fanii zurbagii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
conservate miraculos, așa cum ți s-au imprimat pe retina creierului-șapirograf. Și de fiecare dată, retrăirea acelei secvențe se dovedește la fel de intensă și autentică.) VASILE GÂRNEȚ: Intrăm în Gara Malbork (Marienburg, cum îi spun nostalgic germanii) pe la orele 22.30. Primii localnici cu care dăm ochii sunt niște soldați, ne ajută să cărăm bagajele. Soldații vorbesc engleza („țară intrată în NATO, ce vrei!”, remarcă cu ironie benignă Bodiu Andrei), iar cei care îmi răspund în poloneză la întrebările mele sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arhicunoscute, pentru care, de pildă, Brașovul a purtat într-o anumită perioadă numele lui Stalin. În centrul orașului, în mijlocul unui maidan pustiu, tronează o clădire enormă, nefinisată de aproape 25 de ani, care fusese destinată fostului Soviet Suprem al regiunii. Localnicii vorbesc despre acest edificiu ca despre ceva necurat, ca despre un monstru (un fel de „Casă a Poporului”). Aflu că o firmă canadiană a cumpărat acum câțiva ani această clădire pe un preț de nimic - valoarea unui apartament la Moscova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]