3,340 matches
-
a putea indica momentul înjghebării lui ca o comunitate distinctă de oameni. În general, atestarea documentară a satelor este legată de intrarea lor în circuitul juridic al proprietății feudale garantate de stat. În cazul Marinului, cele mai vechi urme de locuire datează încă din neolitic - epoca pietrei șlefuite și perforate. Aici a fost descoperită o așezare neolitică în urma unor cercetări de suprafață efectuate în anul 1999. Situl se găsește în partea stângă a drumului Crasna-Marin, la aproximativ 1,5 km de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
o pastă fină cenușie, nisipoasă, aparțin civilizației dacice clasice (sec. III-IV d. Hr). În “Campania 2000” a Muzeului de Istorie și Artă din Zalău s-au găsit, în vatra veche a satului, pe șes, fragmente ceramice care țin de o locuire. Cercetătorii zălăuani susțin că satul s-ar putea să fi fost distrus de tătari, în invaziile acestora din sec. XIII . Anul 1458, când apare prima informație scrisă despre existența satului Marin, coincide cu urcarea pe tronul Ungariei a regelui Matei
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificației, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârșitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor, deoarece localitatea
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
care l-a îndeplinit cetatea. Sepulturile dacice descoperite aici, din secolul al IV-lea î.e.n., precum și toporișcele de piatră șlefuită, ceramica și oasele de mamut arată o continuitate de populare încă din preistorie. Locuirii medievale îi corespund două niveluri de locuire. Primul, anterior construirii fortificației, a fost datat pe baza materialului arheologic la sfârșitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea. Cel de al doilea nivel corespunde perioadei ridicării zidurilor, deoarece localitatea antică Herakleia, ruinată de Avari și de
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
valul de pământ care înconjoară Niculitelul dinspre sud-sud-vest, bisericuța “Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantina, ca și cele treisprezece monede medievale, aparținând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă evidențiază o intensă și îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat necunoscut, ci într-o așezare civilă, cu caracter cvasi-urban. Localitatea se află la numai câțiva kilometri de Noviodunum, stațiune a flotei dunărene, devenită în perioada constanteniana pivotul apărării sectorului nord scythic, unde
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]
-
arheologice au scos la iveală fragmente ceramice vechi, caracteristice culturii Criș (sec.IV), culturii Dridu și culturii Sântana de Mureș (sec.IV), cele mai multe fragmente ceramice descoperite pe teitoriul satului Banca provin din secolul al XVII-lea. Vestigiile descoperite dovedesc continuitatea locuirii acestei zone, chiar dacă unele perioade istorice nu sunt suficient documentate sau se bucură de o reprezentare mai slabă. Prima atestare documentară a așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima menționare documentară a numelui
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
40 - 50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar - gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte ale tracilor și sciților, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Mai multe informații la adresa www.archaeologicalexcavation.info .
Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/301861_a_303190]
-
Majoritatea locuitorilor sunt români (96,14%). Pentru 3,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,49%). Pentru 3,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Dovadă a vechimii locuirii acestor meleaguri stă cetatea geto-dacică de la Bunești (jud. Vaslui), punctul "Dealul Bobului", situată la sud-est de satul Bunești și la o depărtare de circa un km de acesta. Așezare de tip davă, ea a fost fortificată cu un val de
Comuna Bunești-Averești, Vaslui () [Corola-website/Science/301868_a_303197]
-
Bârzești, pe terasa inferioară a râului Bârlad, s-au descoperit resturi de cultură materială aparținând fazei A Cucuteni, Hallstatt-ului, La Tène-ului precum și secolelor II-IV d.H. Pe Dealul Morii, între pârâul Muntenești și valea râului Bârlad s-au descoperit urme de locuire din aceleași perioade istorice. În vatra satului, la nord și vest de școală, de o parte și de alta a pârâului, s-au descoperit resturi de vase care, după felul pastei, forme și decor aparțin secolelor V-VI d.H., iar
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
și reprezintă 3,5 % din suprafața țării. Specificitatea județului este dată de varietatea să fizico-geografica și de importanțele mărturii documentare ale vietii materiale și spirituale de pe aceste meleaguri. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Tulcea au pus în lumina urme de locuire cu o vechime de cca. 110.000 ani, pe harta arheologică a județului putând ramarca vestigiile culturilor Hamangia, Gumelnița și traco-dacică, dar și ale cetăților geto-dacice și ale marilor construcții edilitare române. Comună Mihail Kogălniceanu este cunoscută, în special, datorită
Comuna Mihail Kogălniceanu, Tulcea () [Corola-website/Science/301851_a_303180]
-
cu mult mai vechi și nu poate fi legat de numele fraților Murgu care apar atât de târziu în viața satului și pe care îi găsim cu proprietăți pe Telejna - Vaslui. Din descoperirile arheologice reiese că a fost o continuă locuire în aceste locuri din cele mai vechi timpuri, așadar această comunitate avea un nume, care s-a transmis până la noi sub denumirea de Murgeni. Descoperirile arheologice de aici constau în: Observăm că în timpul lui Alexandru cel Bun se găsesc doar
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
români (94,16%). Pentru 5,36% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,12%). Pentru 5,36% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au descoperit urme de locuire pe teritoriul comunei datând din paleolitic. Astfel, în zona numită „valea bujorenilor” s-au descoperit așchii și o lamă de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost descoperite fragmente din ceramică și
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
de silex din paleoliticului superior iar în zona confluenței pârâului Simila cu râul Bârlad au fost descoperite fragmente din ceramică și unelte, specifice epocii neolitice. De asemenea, la nord de centrul comunei (pe valea Bârladului) s-au găsit urme de locuire din epoca bronzului, fierului și din secolul al IV-lea. Economia locală se bazează în principal pe agricultură și industria lemnului. Comuna nu este zonă turistică și nu are capacități de primire turiști. Cea mai importantă societate locală se ocupă
Comuna Zorleni, Vaslui () [Corola-website/Science/301922_a_303251]
-
perioade ploioase mai îndelungate și a cedării unui dig de pământ de pe râul Moldova din amonte de Baia , cedare ce a produs o viitură puternică. Puternica inundație din acea perioadă și apoi inundațiile repetate ce au urmat au făcut imposibilă locuirea și practicarea agriculturii în lunca Moldovei și a Șomuzului, boierii Cantacuzino - stăpânii moșiei Baia fiind nevoiți să strămute casele de clăcași din zona joasă a Băii pe culmele mai înalte ale dealului pe care este amplasat în prezent vatra satului
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
învecinează cu teritoriul comunei Moara; în sud-est, comuna Drăgoiești se învecinează cu comunele Horodniceni și Cornu Luncii. În partea de vest comuna se învecinează cu teritoriul comunei Berchișești. Satul Drăgoiești este încărcat de istorie. Zona geografică a oferit condiții de locuire din cele mai vechi timpuri. Așezări din epoca bronzului, din a doua epocă a fierului (Latene), din perioada prefeudală și feudală au fost identificate pe teritoriul satului. În Drăgoiești, pe coasta dealului "Fora", în locul numit "Mocirlă", s-a aflat biserica
Comuna Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/301950_a_303279]
-
Uniunii Europene în 1986. După moartea lui Franco, vechilor naționalități istorice - Țara Bascilor, Catalonia și Galicia - li s-a dat o autonomie mare, care, s-a extins spre toate regiunile spaniole. Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr. , când romanii au subjugat celții, ibericii și bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până ce vizigoții au invadat locul la începutul secolului al V-lea. De-a lungul
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
sanctuare de plan rectangular și circular, unele fiind construite din piatră de calcar, iar altele din andezit. Așezarea civilă formată din cartierele de est și de vest, se întindea pe câteva zeci de terase, constituind cel mai amplu complex de locuire dacică documentat până în prezent. Aici se aflau grupuri de locuințe, ateliere meșteșugărești, depozite, hambare, instalații de captare și distribuire a apei potabile. Într-una din aceste locuințe a fost descoperit celebrul vas ceramic cu ștampila "DECEBALUS PER SCORILO". Fortificația acesteia
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
locuit din epoca pietrei. În epoca bronzului, teritoriul a continuat să fie locuit, fapt atestat și de mormintele de incinerare descoperite aici. Epoca fierului - Cultura Hallstatt - s-a bucurat de o și mai bună reprezentare arheologică în această zonă, dovezile locuirii în perioada respectivă fiind de necontestat (necropole și alte urme). Din perioada celtică provin datele despre Oppidum-ul aflat pe Leopoldsberg și o cetate celtică denumită "Vedunia" („râuleț de pădure”). În secolul I d.Chr., romanii au ridicat pe locul unde astăzi
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Banat, România. Localitatea Zăbrani este situată în estul Câmpiei Vingăi, în zona de contact cu Dealurile Lipovei, la o distanță de 29 km față de municipiul Arad. Urmele locuirii pe aceste meleaguri datează din cele mai vechi timpuri. În situl arheologic de la Zăbrani (Dealul Viilor) au fost puse în evidență două așezări datând din paleolitic și din epoca fierului. Prima atestare documentară a localității Zăbrani datează din 1080-1090. Formația
Zăbrani, Arad () [Corola-website/Science/300313_a_301642]
-
de la numele nobilului Ioan Mocsi, care a trăit aici în perioada anilor 1450. Această ultimă ipoteză pare improbabilă, deoarece în mod normal nobilii își luau numele după locul pe care îl stăpâneau, iar nu invers. Cele mai vechi urme de locuire din zonă au fost descoperite în partea estică a satului Mociu, fiind datate din neolitic. Tot în zonă, pe dealul Cionca au fost găsite un fragment de secure de aramă aparținând perioadei eneolitice. Din perioada dacică au fost găsite lângă
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
lui Iehova (5,62%), penticostali (4,92%) și romano-catolici (4,65%). Pentru 3,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Locuire umană a existat încă din neolitic și a continuat fără încetare în epocile care au urmat. Majoritatea descoperirilor au fost făcute în zona cheilor Turenilor. În perimetrul comunei s-au descoperit și o serie de mici sate, care, cu trecerea
Comuna Tureni, Cluj () [Corola-website/Science/300359_a_301688]
-
așezări rurale:În partea de hotar numită „Fanatele de Jos“, aflată la sud de pârâul Gădălin, în hotarul cu satul Căianul Mic, în urma unor cercetări de salvare, executate în anul 1987, s-au descoperit fragmente ceramice române, care indică o locuire sporadica în acest punct. Tot în această zonă, la aproximativ 500 m de hotarul satului Căianul Mic, s-a descoperit, incidental, în 1987, un coronament de monument funerar român, reprezentând doi lei adosați și între ei un sfinx cu mască
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
Bodoc, la o altitudine de 544 m. pe malul stâng al Oltului, în apropierea DN12, ce leagă municipiul Sfântu Gheorghe de Miercurea Ciuc. Prima atestare documentară datează din anul 1332. Cercetările arheologice desfășurate pe teritoriul acestui sat au descoperit urme ale locuirii încă din cele mai vechi timpuri, astfel, în Munții Bodocului, în apropiere de "Cetatea Comorii", s-a găsit o secure din perioada eneolitică iar în locul numit "Pădurea Mestecenilor", s-au constatat resturile unei așezări aparținând culturii "Ariușd". Fragmente de ceramică
Bodoc, Covasna () [Corola-website/Science/300372_a_301701]
-
Covasna, pe DJ 121 E, la o altitudine de 720-750 m. De această comună aparțin satele Ladauti și Saramas. Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localități Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 și 1962 s-a descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice și un loc de prelucrare a acestora. Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany. Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, în monografia comunei natale, afirmă că de numele localității sunt legate mai multe ipoteze: în
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
descoperite trei locuințe și două morminte aparținând "culturii Tisa", materiale arheologice aparținând "culturilor Boian, Cucuteni-Ariușd, Bodrogkeresytúr, Coțofeni și Noua", precum și vestigii din epoca bronzului ("cultura Wietenberg") și din prima epocă a fierului. Epoca dacică este deasemenea marcată prin descoperirea unei locuiri dacice din epoca "La Téne", căreia îi aparține o monedă de tip "Vîrtejul-București". Tot în acest loc s-au descoperit materiale romane, o locuire din secolul al IV-lea reprezentănd "cultura Sântana de Mureș-Cerneahov". Pe malul drept a râului Negru
Reci, Covasna () [Corola-website/Science/300382_a_301711]