6,186 matches
-
sculptează cu o dalta nevăzuta sângele speranței noastre. Pași mărunți sau uriași, zgâriați de caldarâmuri, ne înscriu în traiectorii largi, înguste sau perfide unde nimeni nu trișează dar se-aude cum respiră pătimașa - inima... Însă cum vom ști să ducem lutul adunat sub tălpi și pe unde va fi treaptă care face diferența între-nvinși și-nvingători? Viața, dans cu paparude și cu clovni ascunși sub măști, n-ai lăsat pe nimeni singur în această clocotire. Viața, dans nebun, sălbatic, curcubeu
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ANA ANTON în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375102_a_376431]
-
serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre. Misterios și-nvăluit în ceață, Arcaș destoinic, săgetând ... Citește mai mult MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBREÎmi dau târcoale gândurile sumbreCând sufletul e rug aprins de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
la tâmpla serii,Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte,Seve țâșnind din trupul primăveriiSă umple golul dragostea fierbinte.Sunt prizoniera viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți pasă sau de nu, n-am încă știre.Misterios și-nvăluit în ceață,Arcaș destoinic, săgetând ... III. GEORGETA RESTEMAN - SĂ DĂRUIM PENTRU VIAȚĂ !, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor. Tu taci și
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
cu azaleeCând lăcrimeaz-amurgul peste gând...Pășești domol, înrobitoare clipă,Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă,Ai vrea să faci cărări de mângâieriDar frângi cu degete încinse-n lavăAzimă caldă, coaptă-n lan cu maciCând lutul ce-amiroase a otavăTe-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege,Pe limbi de vânt se răsucesc ușorși-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege Blestemul curs din trupul unui nor.Tu taci și treci pe-aceeași
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din luturi arideAfrodite lascive mai trec, insipide,... XV. GEORGETA RESTEMAN - „SURÂSUL UMBRELOR” - UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 873 din 22 mai 2013. IOANA RESTEMAN - poate mai curând decât a sperat, pășește cu dreptul pe ușa
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
bun în mine-nvie Ascunde-mă în strune de vioară Și-așterne-mi visul, frunză ruginie. Tu, suverană în regat de-aramă Ce-n unduiri de vânt îți legeni trupul Azi ești vesmântul meu, mâine-maramă Să nu lași frigul să-mi pătrundă lutul... Cluj Napoca, 27 octombrie 2011 Referință Bibliografica: TRISTEȚI ESTIVALE - GEORGETA RESTEMAN, Așterne-mi visul, frunză ruginie / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 304, Anul I, 31 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GEORGETA RESTEMAN, AŞTERNE-MI VISUL, FRUNZĂ RUGINIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375131_a_376460]
-
din brad negeluit, Lăstar de salcie am fost, cu muguri de mătasă plesniți în graba primăverii, Dar și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
sunt acel ce am fost ieri! E greu de înțeles, o, Doamne Mare, De ce permiți necazul, suferința, Dar am Luminător Scriptura care, Îmi întărește prin Cuvânt, credința. Acum pricep, doar focul poate-aduce, Un bulgăr într-un stadiu pur, curat, Când lutul a fost pus pe a Ta cruce, Duhul cel Sfânt în aur l-a-mbrăcat. Aș vrea un semn, aș vrea să-mi sprijin brațul Neputincios, dar nimeni nu-i cu mine Și strig și plâng când mă rănește lațul Și iarăși
REVARSĂ-ȚI SFÂNTA BINECUVÂNTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375197_a_376526]
-
ușoare Ce se topesc în zboru-mi nesăbuit spre soare. Din cercul inerției, prin naștere învins Mă prăbușesc în lumea din care m-am desprins. Ard viu în tortza firii mereu că la-nceput Și cad din slava-nalta însingurat în lut. Din noaptea cea mai lungă, cu leatul care piere Mă va trezi din somn, Iisus, la înviere. Referință Bibliografica: DUREREA DE ARIPI / Marin Mihalache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DUREREA DE ARIPI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375226_a_376555]
-
cameră trăiește-ntr-o inimă, Tablourile-mi spun că e loc sfânt. E viața scrisă în surdină Pe fiecare obiect de cer arzând. E lumea astăzi mai voioasă Și-n fiecare centimetru de pământ Trăiește-o lume surâzândă În taina lutului arzând. Prieteni sunt lumini de diamante Și stelele îmi năvălesc șuvoi În mintea mea de nori întunecată Și-n gândurile răsărite în fiori. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: LUMINĂ ARZÂNDĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI
LUMINĂ ARZÂNDĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375240_a_376569]
-
Sub bob de ninsoare, Firul de iarbă, Din soare să soarbă, Căldura cea nouă? Vezi cum se-anină, Fir de lumină, De firul de iarbă Vrerea cea oarbă Să le unească? Vezi cum dispare A zăpezii culoare, În bulgări de lut, Ca drumul făcut Să nu se cunoască? Vezi cum rămâne, Lauri s-adune, Firul născut, Cu un sărut, Dor de lumină? Vezi, n-a aflat Că e drum uitat, Drumul făcut, Din bulgări de lut, Spre senin! Referință Bibliografică: Destin
DESTIN de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375267_a_376596]
-
zăpezii culoare, În bulgări de lut, Ca drumul făcut Să nu se cunoască? Vezi cum rămâne, Lauri s-adune, Firul născut, Cu un sărut, Dor de lumină? Vezi, n-a aflat Că e drum uitat, Drumul făcut, Din bulgări de lut, Spre senin! Referință Bibliografică: Destin / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DESTIN de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375267_a_376596]
-
moșilor de vară, Călușul răsuna prin sate cu lăutari în seară, Iar câte un vătaf purta în joc un băț împodobit , Cu busuioc, pelin, ciucuri, maramă cu fir de borangic. De Rusalii era festin,... o amplă sărbătoare, Cu vase de lut pictate, străchini și vechile ulcioare. Acum totul s-a schimbat în port, viață și obicei, Eu păstrez frânturi de poveste din sufletul anilor mei. De Rusalii, în fiecare an a doua zi de dimineață, Când soarele timid în rouă ne
DE RUSALII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375255_a_376584]
-
de vise Sub cerul ce șade aproape-nstelat Când inima cântă cu porțile-nchise Ca vântul ce șuieră pe stradă mirat. Afară e toamnă și-n noi se arată, Ne-mbată cu dorul apus în pridvor, Și luna coboară în lut preschimbată, Iar straiele nopții se pierd în decor. Dar soarele vieții, mă arde în palmă Când îngerii cântă la harpele vii, E toamnă-ancestrală, iubirea nu-i calmă, Ea arde-ntre vise, scriind poezii. Referință Bibliografică: E toamnă afară / Manuela Cerasela
E TOAMNĂ AFARĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375311_a_376640]
-
Toate Articolele Autorului Marțea sau joia, dar musai într-una din aceste două zile, bunica umplea borș de casă. Într-un colț al bucătăriei, între perete și dulapul meșterit de bunicul ce murise pe front, trona o oală pântecoasă din lut, cu mânere zdravene, acoperită de un capac tot din lut. O primise bunica de zestre. Ținea mult la oala aceea. Când încingeam jocuri prin bucătărie striga la noi îngrijorată: - Ieșiți afara cu joaca, nu de alta dar n-am în
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
din aceste două zile, bunica umplea borș de casă. Într-un colț al bucătăriei, între perete și dulapul meșterit de bunicul ce murise pe front, trona o oală pântecoasă din lut, cu mânere zdravene, acoperită de un capac tot din lut. O primise bunica de zestre. Ținea mult la oala aceea. Când încingeam jocuri prin bucătărie striga la noi îngrijorată: - Ieșiți afara cu joaca, nu de alta dar n-am în ce umple borș dacă se sparge. Oala asta are o
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
asta are o sută de ani și nu se găsește pe toate drumurile. Când ne-am sculat într-o dimineață de joi, focul ardea în soba din bucătărie. Pe plită ceaunul cel mare era plin cu apă aburindă. Olanul de lut se afla în mijlocul bucătăriei. Bunica îl umplea cam pe un sfert cu tărâțe de grâu, apoi adăuga un castron cu făină de porumb. Dintr-o ulcică răsturna hucea, apoi apă din găleată cât să acopere tărâța. Cu un linguroi din
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
mai mari ca să le „borș-acrească” și pe ele. - Bravo, dacă v-ați supărat, înseamnă că se acrește borșul. Nu îndrăzneam să mă apropii de frica linguroiului, stăteam ceva mai departe în timp ce bunica, ajutată de sora cea mare, punea oala de lut pe soba caldă în care focul se topise. Îl acoperea în cele din urma cu un prosop mare din cânepă, apoi cu niște cuverturi groase din lână pentru a se păstra căldura cât mai mult timp. A doua zi dimineață
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
în care focul se topise. Îl acoperea în cele din urma cu un prosop mare din cânepă, apoi cu niște cuverturi groase din lână pentru a se păstra căldura cât mai mult timp. A doua zi dimineață oala mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borșul ridicat deasupra, era limpede, gălbui și foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut, punea tărâța scursă pentru cuibul de borș (hucea). Umplea vasul cu apă călduță. Amesteca bine și-l lăsa câteva ore să se limpezească, după care iar era scurs. Repeta această operație de două, trei ori apoi punea ce rămânea în
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
scursă pentru cuibul de borș (hucea). Umplea vasul cu apă călduță. Amesteca bine și-l lăsa câteva ore să se limpezească, după care iar era scurs. Repeta această operație de două, trei ori apoi punea ce rămânea în olanul de lut într-o strecurătoare din cânepă. *** Am ajuns la vârsta bunicii. Umplu odată la două luni borș moldovenesc după acea rețetă străveche. Nu iese așa de acru! De fiecare dată când fac aceasta îmi amintesc ce tare mă supăram când mă
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
sudoare, îmi așterne alei pe care să îmi plimb în libertate poezia. Localitatea mea are deja nume de poet, îmi alunecă adesea pașii prin “râpa cu perji” unde a copilărit Al. Vlahuță. (...) Fie slăvite frumoasele piese de ceramică făurite din lut, trupul pământului, așternut pe suflet să ne fie pânza țesută de mâinile femeilor harnice, să curgă din belșug roadele pământului trudite cu sudoare, ele cu adevărat vor ține de foame și de frig, neîntinate rămână frumusețile naturii cântate în vers
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
o pedeapsă prometeică, fulgurația simptomului (lacunar), de sorginte simpatetică, estompează secvențele fluxului imaginativ al ipostazierii leitmotivului expulzându-l „În afara visului”: „Adorm mereu în afara visului / semn că nici visul nu mă primește. Adorm mereu/ pe aceleași cuvinte - acum fără sens - / răscolind lutul simplu, / nisipul pur și fierbinte / adunat din aurore îmbătrânite / poate prea devreme/ în casa vieții mele,/ unde visul își face culcuș / în imaginarul pustiu./ „Imaginarul pustiu“. Aceasta ar fi doar o interpretare generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]