3,421 matches
-
2012 Începută la 3,20, ieșirea mea din lume s-a petrecut pe neobservate, singura care m-a Întrebat dacă am ajuns la mănăstire fiind Tatiana Scorțanu. Ne-am Întâlnit duminică, la Liturghia de la Biserica „Ștefan cel Mare și Sfânt“, mânat mai mult de dorința de a-i face legătura cu Magdalena, pe care a promis că Încearcă să o ajute. Mi-a oferit În dar o plăcintă cu dovleac, pe care am savurat-o imediat ce am ajuns acasă. Deși Începusem
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ciocolate cu rom, s-a ivit îndată și i-a anunțat că fata plecase împreună cu o verișoară a ei să facă plajă la marginea orașului, într-un loc special amenajat, numit Bașcov. Biță și Mircea, desigur, au pornit într-acolo mânați de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cam câte 30 de kg.-haine, conserve, cort, saci de dormit etc.-partea feminină ceva mai puțin, dar destul de greu la drumul pe jos. Am plecat către Milești. Veneau în față dealuri mari. O căruță trece pe lângă noi, omul care mâna calul ne îndeamnă să urcăm. îi mulțumim și îi spunem că noi mergem numai pe jos, până la Chișinău. Stăm de vorba câteva minute, după care căruțașul dă bici calului și se depărtează. Mai mergem puțin și vedem în dreapta drumului o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
legii strâmbate, Cu lanțul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă și de nicotină în care sunt înmormântate Vieți de soră și de frate Tu, preschimbată într-o fermă în care-o mână dură, fermă Se vâră pân’ la cot și-nhață Tot ce am muncit de dimineață Ridică-te din suferință și din cazonă umilință! Ridică-te Basarabie, Trecută prin foc și sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aer plutind iminența unei explicații. Ei, bine, am avut-o. Fostul meu coleg era ofițer SIE sub acoperire, iar misiunea nu-i permitea atunci alte punți afective decât cele strict profesionale. Pe ofițerul care lucra în continuare la „Organe“ îl mâna nevoia democrată de a mă asigura - bănuind că probabil îi mirosisem rostul - de integritatea sa: nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Totuși, m-am simțit oribil, ca și când aș fi aflat că femeia de care mă îndrăgostisem pentru prima și ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dus să se culce -, nici nu știe ce-l așteaptă. Și măcar dacă ar fi crescut cu mamă, dar uite că o să crească numai cu tată. Și ăla cu totul lipsit de noroc.“ Balurile de altădată O dată-n an, eram mânați la bal ca taurii la montă. Aveam cincisprezece ani, eram elev la un liceu militar și în săptămâna de dinaintea balului, în trupul meu, fortifiat de tot felul de frustrări și ignoranțe, se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
foarte scăzute În sud, rata de șomaj e mare, iar autoritățile le oferă o protecție extrem de redusă muncitorilor (dar tot e mai bine decît condițiile care li se creează În nordul continentului). Din această cauză, adevărate valuri de chilieni sînt mînați să emigreze spre Argentina, În căutarea legendarului oraș de aur pe care o propagandă politică abilă l-a pus la dispoziția celor care trăiesc la vest de Anzi. În nord, muncitorii din minele de cupru, de nitrați, de aur și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să fi închis ochii toată noaptea, odată cu zorile am început să număr clipele până când aș fi putut pleca... Mânat de un vânt de nebunie, fără să mai aștept ora stabilită, m-am smuls din culcuș, am adunat, cuprins de turbare, cele câteva cărți ce le aveam de la Dânsul și am alergat până în strada Spătarului... Iar când mi-a deschis
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să treci... 6 ianuarie 1955 În sfârșit prima zi mai liberă, adică o zi în care ai zeci de lucruri de făcut, dar cel puțin din propria-ți inițiativă și într-o ordine care îți convine, în care nu te mână nimeni din spate. Iar pe deasupra, zăpada de afară creează o atmosferă de pace, intimitate și sărbătoare. Lucrurile, câte trebuie făcute, se fac cu dragoste și plăcere. O zi luminoasă pe dinăuntru... Ieri-seară, o anumită satisfacție de „a face bine“ la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
moarte, ci de-a dreptul cerând-o stăruitor. În sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual: „Cerul aleargă, sau gonește“ț. Că doar zi de zi cerul era într-alt fel tot același. Iar eu îmi ziceam că el îi mână împrejur pe cei morți, că-i fugărește fără răgaz, așa cum face în armată vreun plutonier cu recruții. Nici morții nu trebuie să-și piardă frica de Cer, credeam eu, fiindcă nu trebuie să uite că au murit ca pedeapsă pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu celălalt la biroul de plasare al universitații unde se afișau ofertele de lucru. Redescopăr cu oroare inventivitatea balcanică de sub centură a presei românești. Titlu de prima pagina: "Una este vrutul, alta este pututul". Pasaj adăugat ulterior, în Canada: astăzi, mânat de un bizar dor de țară și de limba românească, m-am conectat on-line pe site-ul uneia dintre nenumăratele televiziuni din România. Am ales bine ora, să văd chiar jurnalul principal de seară. Prima știre: un fotbalist lovit cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a suferit șase operații. În vremea aceea, eu alergam cu sufletul la gură, la șapte dimineața, la Casa Scânteii. La ora trei, nemâncată, fugeam cu două autobuze de la Casa Scânteii la Spitalul Panduri, încărcată cu oale-termos în care-i duceam mân care specială soțului meu. Dacă întârziam să ajung la spital, îl găseam în mare panică. Stăteam toată după-masa cu el, mă hrăneam cu ce li se dădea lor să mă nânce acolo, după care fugeam acasă, unde-i pregăteam supele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era? A.R. Locuiam pe strada Izvor, cu încă trei studente, într-o casă unde li se închiriau camere studenților și unde proprietăreasa ne fura regulat din pachetele cu mân care pe care ni le trimiteau părinții de-acasă. Nu lip seam niciodată de la cursuri. Petreceam multe ore la bibliotecă, citind, de pildă, bibliografia recomandată de Dragoș Protopopescu. Iar când ieșeam de la cursuri și din bibliotecă mă simțeam elevată, superioară
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-mi spuneți și în ce raporturi vă aflați cu ceilalți traducători. A.R. Colegii de breaslă, parcă asta era formula consacrată. R.P. Dacă vânați un clișeu de presă, acesta era. I-ați înfipt săgeata în spate. A.R. Încă am mâna sigură. Am... din păcate, trebuie să vorbesc la trecut... am avut un adevărat cult pentru Mircea Ivănescu, care a fost, pentru scurt timp, și coleg de editură cu mine. Am lucrat împreună la Univers. Tot colegi, dar în același timp
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în istoria lui o zidire pe care viitorul să n-o șteargă.“ („Omagiu“, România literară, 3 ianuarie 1985) „Din primele etape ale zidirii societății noastre socialiste și chiar de mai înainte, când încă porți grele zăvorau pragul spre care istoria mâna poporul nostru [Ă] tovarășa Elena Ceaușescu s-a aliat cu tovarășul ei de viață, pentru o luptă temerară: aceea de a risipi nebuloasa în care se zbătea poporul, sub o orânduire căreia îi sunase ceasul.“ („Purtând în sine valorile neamului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
l’acte culturel“, La Roumanie d’aujourd’hui, noiembrie 1987) PALADE Constantin „Comunismul se creează cu eforturi concrete, pline de pasiune, de către eroii poporului muncitor care trăiesc printre noi, care scriu istoria cea mare și adevărată, cu eforturi și dăruire, mânați de țelurile cele mai nobile și mai înalte ale unei vieți mai drepte și mai bune. Avântul constructiv al țării se cere constituit într-un viu îndemn către creatori: compozitori, scriitori și interpreți pentru tălmăcirea figurilor apoteozate de înseși țelurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe de altă parte, o rezervă personală de țigări-cafea-ciocolată era esențială în lumea trocului din acei ani. De fumat, fuma toată lumea. Se fuma dimineața, la cafea, înainte de pregătirea sălii, se fuma imediat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dar aveam acces la altele. Dacă aș fi avut acces la o evoluție în plan social, mi-aș fi folosit energia în această direcție aș fi devenit poate un specialist în vreun domeniu, dar poate că ros de ambiții și mânat de lăcomie , aș fi ajuns și eu unul din jefuitorii de neam. Condițiile sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu) să le facem pentru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și nouă două zile (pe săptămână) să lucrăm, dar primăvara, îndată ce începe lucrul, cei care avem boi, când cu carul, când cu plugul lucrăm. asemenea la toate strânsurile facem servici săptămâna întreagă și care n-au vite, pe aceia îi mână pedestru în fiecare zi și astfel nouă nu ne dă o singură zi. Când avem sărbătoare, afară de duminică, pe toți oamenii din casă capabili de lucru îi scoate din slujbă, așa ca și când noi nam avea niciodată sărbătoare. În afară de unele daruri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
astfel: - «Ne-a ocupat două mori și un loc de moară și le stăpânește, munții ni-i pășunează cu vitele sale, iar oile și vacile noastre nu le permite în munții noștri, deși din vechime a fost obicei să-și mâne oile și vitele în munții proprii prin hotarele și cărările satelor de sub munte...astfel și noi boierii din Arpașul de Jos am obișnuit să mânăm (turmele) în munții noștri peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
noastre nu le permite în munții noștri, deși din vechime a fost obicei să-și mâne oile și vitele în munții proprii prin hotarele și cărările satelor de sub munte...astfel și noi boierii din Arpașul de Jos am obișnuit să mânăm (turmele) în munții noștri peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului de Sus, dar contrar obiceiului și regulamentului din Țara Făgărașului, domnul Teleki a ocupat poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
peste hotarele și potecile Cârțișoarei, siliți peste ale numitului Teleki, - Arpașului de Sus, dar contrar obiceiului și regulamentului din Țara Făgărașului, domnul Teleki a ocupat poteca și ne-a oprit dela ea, iar oile noastre de pe ea ni le-a mânat la curtea sa și pe păcurari ni i-a prins și ia ținut în temniță, până când nu i s-a dat lui taxa de potecă cuvenită căpitanului suprem. Și atunci când am reușit să ducem oile la munte, numitul domn ne-
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
15 de ovăz, socotind la 5 ferdele câbla, 4 porci grași și alte multe. Ne-a tăiat volnic 7 boi și vaci aleși pe seama sa și a soldaților săi, din care nouă ne-a dat numai pielea. Acest ofițer ne mâna iarna la pescuit cât ne înghețau picioarele în apa rece. Când mergeau la vânătoare ne duceau pe câte 15 oameni la gonit, iar bucătarului trebuia să-i plătim căte 2-3 florini nemțești». Iobagii din Porumbacul de Jos a cheltuit cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]