5,997 matches
-
zgomot. L-am apucat pe Mihnea de mână, frățește (nu vă gândiți la prostii!). „Ai auzit?“ „Nu.“, a mârâit el. „Ia ascultă...“ Zgomotul suna acum puțin mai tare, ca bâzâitul unui transformator. L-am căutat prudent, cu lanterna acoperită cu mâneca hanoracului. „Aici!“ Ne-am apropiat de unul din rafturi, care părea că emană un zâzâit. Jurai că merge o unitate de calculator în spate. Am tras cu grijă teancul de cataloage și-am îndepărtat ziarele. Apoi am băgat capul. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de epocă. N-ai fi putut alege un loc în Grinzing care să bată mai tare la ochi. Am împins ușile și-am spus frumos „Grüss Gott“ ospătarilor. Apoi mi-am agățat hanoracul în cuier, îndesând căciula și mănușile în mânecă. Le-am făcut cocoloș, cât să nu poată fi trase sau scuturate pe jos. Obiceiul avea iz comunist, reflexul se păstra gravat în programul cerebral care dirija gesturile. Doar cui nu i s-a șterpelit un fular de la Atheneu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai distingeau toate, filamentele subțiri de neon pâlpâiau sub crusta subțire de zăpadă, ca niște spaghetti electrice. Înăuntru, nici o mișcare. Am ridicat din umeri și-am pornit-o decis spre stația de tramvai. În drum, mi-am verificat ceasul, pe sub mâneca suflecată: 13.30. Nu îmi mai rămăsese decât un lucru de făcut: să ajung cât mai repede la hotel. Am sărit în primul tramvai. Aștepta regulamentar, cu toate ușile deschise, deși nu mișca nimeni prin stație. Oamenii se pregăteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
păsase de frig, în timp ce vecinul său fusese nevoit să simtă pe propria spinare zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea, nu era obișnuit. Acesta avea pe el o pelerină destul de largă și groasă, fără mâneci, cu o glugă imensă, exact ca acelea pe care le poartă adeseori călătorii în timpul iernii undeva, departe, prin străinătate, în Elveția sau de pildă în Italia de Nord, când, firește, nici nu le trece prin cap că ar putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi deschise o fată (Nastasia Filippovna avea întotdeauna numai personal feminin) și, spre marea lui mirare, nu se arătă deloc surprinsă, atunci când el o rugă să-l anunțe. Nici cizmele lui murdare, nici pălăria cu borurile largi, nici pelerina fără mâneci, nici înfățișarea lui timidă n-o făcură pe fată să ezite câtuși de puțin. Îl ajută să-și scoată pelerina, îl invită să aștepte în camera de primire și se duse imediat să-l anunțe. Societatea care se adunase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna dreaptă avea un inel scump cu briliant.) În timpul povestirii lui, Nastasia Filippovna își studia cu atenție danteluța de la volănașul mânecii și o ciupea cu două degete de la mâna stângă, astfel încât nu izbuti să-i arunce nici o privire povestitorului. Ceea ce îmi ușurează mult sarcina, începu Afanasi Ivanovici, e obligația de a nu relata nimic altceva decât fapta cea mai urâtă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe Rogojin, acesta stătea în picioare și se uita în jur, cu fața strâmbată într-un zâmbet imobil, nedumerit. — Prințe, dragule, vino-ți în fire! îi șopti îngrozit generalul, apropiindu-se dintr-o parte și trăgându-l pe prinț de mânecă. Nastasia Filippovna observă și izbucni în râs. — Nu, generale! De-acum sunt și eu prințesă, doar ați auzit că prințul mă va ocroti! Afanasi Ivanovici, măcar dumneavoastră felicitați-mă! De-acum voi putea sta peste tot alături de soția dumneavoastră; ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în el sunt o sută de mii! Acum îl arunc în focul din șemineu, uite-așa, de față cu toată lumea, toți sunt martori! De îndată ce flăcările cuprind tot pachetul, scoate-l din foc, dar fără mănuși, cu mâinile goale; suflecă-ți mânecile și scoate pachetul din flăcări! Dacă-l scoți, e al tău, toată suta de mii e a ta! O să te frigi un pic la degete, dar gândește-te și tu: o sută de mii! Nu-i mare lucru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, văzând flacăra. — Arde, arde! strigară toți deodată, dând să înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima oară! — Du-te! urlă Ferdâșcenko, cuprins de o frenezie categorică, repezindu-se la Ganea și trăgându-l de mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ele se auzea o vorbire tăioasă și neîntreruptă, aproape țipată, ca și cum cineva ar fi recitat sau chiar ar fi rostit o cuvântare. Prințul intră în curte, urcă scara mică și întrebă de domnul Lebedev. — Iată-l, îi răspunse bucătăreasa cu mânecile suflecate până la coate, care îi deschisese ușa, arătând cu degetul spre „salon“. În acest salon cu tapet din hârtie albastru-închis, curat și cu unele pretenții, adică cu o masă rotundă și o canapea, cu un ceas de bronz cu cupolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va fi nevoie, îi va susține. Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu mâinile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avea la ce mă gândi, așa că mă mir și singur de faptul că toată seara nu mi-am putut desprinde privirea de pe această fizionomie respingătoare! — Are chipul frumos... — Ia, ia, uitați-vă! strigă Evgheni Pavlovici, trăgându-l pe prinț de mânecă. Priviți!... Încă o dată, prințul îl măsură cu uimire pe Evgheni Pavlovici. Vtc "V" Ippolit, care spre sfârșitul disertației lui Lebedev ațipise subit pe canapea, se trezi acum brusc, ca și cum l-ar fi înghiontit cineva, tresări, se ridică în capul oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în jurul lui; însă, după ce își aminti totul și își dădu seama de situație, pe chipul lui se întipări o expresie aproape de spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult? adăugă el aproape disperat, ca și cum din pricina somnului ar fi lăsat să-i scape ceva de care depindea cel puțin soarta lui. Ați dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Eram bucuros, simțeam de mult față de el o simpatie fierbinte... și, pe lângă asta, fiți de acord, era la mijloc tunica strălucitoare, care pentru un copil înseamnă mult... Umblam într-un frac verde-închis, cu falduri lungi și înguste; nasturi de aur, mâneci garnisite cu blană roșie și cusute cu fir de aur, guler înalt, țeapăn, descheiat, cusut cu aur, ca și faldurile; pantaloni albi și strâmți din piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să vă explic, dar, poate, Aglaiei i-aș fi explicat... Ah, Doamne-Dumnezeule! Îmi spuneți de chipul ei în clipa când a ieșit în fugă atunci... o, Dumnezeule, mi-l amintesc! Hai, să mergem! spuse el și-l trase deodată de mânecă pe Evgheni Pavlovici, sărind grăbit din loc. — Unde? — Să mergem la Aglaia Ivanovna, chiar acum să mergem! — V-am spus doar că a plecat deja din Pavlovsk, și la ce bun am merge? — Ea o să înțeleagă, o să înțeleagă! bâigui prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează portul său, asemănător cu al albanezului, cămașa cu cute până 'n genunchi, tunica galbenă deschisă, cu mânici înguste lucrate cu găitane negre, peste aceasta un pieptar cu jumătăți de mâneci și cu guler mare, brâu roșu, fes asemenea, iar în picioare opinci în forma sandalelor. Negustorii au un port amestecat turco - europienesc. Românii macedoneni se țin de biserica ortodoxă însă liturghia se citește românește. Pentru a-și păstra acest drept
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
le și mulțumește ca unor "oameni rămași de la 1848" și veterani în lupta pentru buget. Degeaba lumea se zvârcolește, arătând că la 1848 nici nu era născută, că, de când e, n-a avut a face nici în clin nici în mânecă cu roșii și se știe nevinovată de conivență or complicitate cu birourile de împămîntenire, că-i e silă de onoarea problematică de a fi priviți de concetățenii lor ca spioni ai guvernului central sau ca agenți electorali ai lui Warszawsky
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cea mai bună soluție, atît pe termen scurt, dar și pe termen lung. înainte să intri în biroul șefului pentru a-i înmîna cererea de demisie, este neapărat necesar să fii foarte bine pregătit. Trebuie să ai cîțiva ași în mînecă - și nu în ultimul rînd, un nou serviciu. Mai întîi, apelează la rețeaua ta de cunoștințe, ca să afli ce posturi ar fi disponibile. Dacă lucrezi într-o companie mare, iar din această rețea face parte și managerul de resurse umane
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
luară iară cu iale sus să merg”, la Împărat, prezentându-i suveranului, cu această ocazie, și un scurt program folcloric, spre Încântarea acestuia. Înfățișarea lor, exotică și eclatantă, Îi impresionează, fără Îndoială, pe oaspeții austrieci, pentru că, spune cronica, „la iale mânecile cămeșilor cu aur cusute flori, laibere, copce de argint și aurite, capu bicule, căpițe de aur, păpuci nalți, cu aur cusuți”. Dar, dincolo de pitorescul imaginii, prezența lor poartă În subtext un mesaj relevant din punct de vedere ideologic. Îmbrăcate În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu perle și panglici, capul este acoperit cu un mic calpac cu mărgele, iar fruntea și gâtul sunt Împodobite de coliere de aur sau de argint. Portul bărbaților este mult mai simplu, constând din nelipsitul cojoc de oaie, dolmanul fără mâneci, cămașa lungă de pânză, opincile și cușma Înaltă de miel. Chimirul lat și Împodobit Îl duce cu gândul la centurile vechilor romani. În orice caz, o comparație Între descrierile lui Jókai și portretele de țărani români din tablourile pictate În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întrebările care ni se pun. Fiat scientia, pereat mundus - mi se pare singura deviză demnă de flamura unui cercetător, fie că ea Îl va conduce sub scut sau pe scut. Este treaba altora - politicieni, moraliști, sacerdoți - să ne tragă de mânecă, intrigați de hăurile și de tăcerile infinite pe care le cartografiază, uneori, aventura necontenită a spiritului iscoditor. Dar dacă romanii cei cumpătați și Înțelepți urmăreau cu atâta Îndârjire satisfacerea criteriilor abstracte ale Legii, nu cred că se cuvine ca noi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Mi-am mai câștigat un nepot. În ceea ce privește ziua moașei, aceasta are legătură cu un certificat de desemnare. Se precizează În practica ceremonială obligativitatea ca moașa să-și aibă plata cuvenită, din care să nu lipsească acele bucăți de pânză numite mâneci. Pentru explicarea obiceiului, legenda beneficiază de recuzita materială pânza care a lecuit mâinile vătămate ale moașei (Crăciuneasa) sau de recuzita spirituală credința În posibilitatea intervenției satanice și schimbarea copilului. Legenda consemnează nu o dată semnificația aparte a mâinilor moașei, ca o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
produselor textile (îmbrăcăminte, accesorii etc) asamblarea prin coasere a detaliilor și a semifabricatelor (două sau mai multe detalii asamblate) se realizează prin urmărirea semnelor de întâlnire, marcate în procesul de croire al foilor de material (ex: semne de întâlnire a mânecii cu răscroiala) sau prin utilizarea șabloanelor pentru poziționarea elementelor precum buzunare, găici, butoniere etc. Tăierea unui detaliu textil se face pe baza desenului de încadrare și se realizează simultan pentru un număr mare de produse, foile de material textil fiind
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
și abandonată datorită costurilor mari; mai târziu, în Franța centrala mareo-motrică Rance, construită în 1966, cu o putere de 240 KW și o producție anuală de 544 milioane KWh, realizată în estuarul fluviului Rance, ce a fost separat de Marea Mânecii printr-un baraj de 750 m lungime. Ea furnizează energie electrică unui oraș de 300.000 de locuitori. Există totuși problema amplitudinilor (a variației potențialului) mareelor: maxime când Soarele și Luna sunt pe aceeași linie cu Pământul (la Lună Nouă
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
produselor textile (îmbrăcăminte, accesorii etc) asamblarea prin coasere a detaliilor și a semifabricatelor (două sau mai multe detalii asamblate) se realizează prin urmărirea semnelor de întâlnire, marcate în procesul de croire al foilor de material (ex: semne de întâlnire a mânecii cu răscroiala) sau prin utilizarea șabloanelor pentru poziționarea elementelor precum buzunare, găici, butoniere etc. Tăierea unui detaliu textil se face pe baza desenului de încadrare și se realizează simultan pentru un număr mare de produse, foile de material textil fiind
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84096_a_85421]