3,300 matches
-
se poate găsi terasei din Baalbek? Nimeni n-a fost în stare până acum să-i ghicească utilitatea! - Poate e soclul unui monument distrus. - Să zicem. Dar cine putea să ridice pe atunci o lespede de peste două milioane de kilograme! Și macaralele contemporane se tem... Deocamdată cert e un lucru: pământul a fost gazdă a unor cosmonauți străini. - Aș fi admis ipoteza, dar dumneata ai și certitudini. - Am, și uite de ce: nu pot accepta să mă cred buricul universului. Ajungem la dogmele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin cele 100 de porți ale înțelepciunii, din care nici Moise sau Iosua n-au desferecat mai mult de 95. Haide. Maximum 96... Sedus de materie, 94 DANIEL BĂNULESCU Că hâr, că mâr, l-au eliberat pe pehlivan, c-o macara și c-un scripete, dintre copcile zidăriei, l-au ghintuit pe moment între fiare și, în loc de-al mai îndrepta la comportament, cu stropșiri sau excludere din Organizația de Bază ori cu burnuzul, Cârmaciul, dintr-o prost înțeleasă solidaritate între
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o râpă peste care artificierii erau pregătiți să reverse curmăturile unui deal, plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe plac. Îmi pare rău, Kate, dar cum știm noi că Chris Bunce este cel vinovat? Mă Întorc cu tot cu scaun cu spatele la ea ca să nu-mi pierd controlul. Afară, pe marginea ferestrei, poza de familie a porumbeilor este Încadrată de o macara uriașă ca un echer. Cum să-i spun despre Chris Bunce, bărbatul care Își pipăie testiculele fără să-și dea seama În timpul unei conversații, ca și cum ar vrea să verifice că bărbăția lui e la locul ei sau și le freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de port, ea - o fată a credinței, dar un lucru fusese lămurit între ei: o plăcea și ar mai fi vrut s-o revadă. O îndrăzneală care i-ar fi făcut pe amândoi să atârne, cum zisese șoferul, de o macara, într-o piață. Îi zâmbi cu crispare acestui gând: „Aș fi un mort tânăr și chiar frumos“. Dar Nooshin era și mai tânără. Dacă împlinise nouăsprezece ani ori avea cu doi-trei mai mult. O luă, în sfârșit, înapoi spre trust
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lumină ștearsă și grea. Își făcură loc printre despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri și de sudoare plutea între zidurile vechi. Zgomotul macaralelor care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o parte și fripseseră șorici proaspăt. Se auzi un fluierat ascuțit și se ridicară în picioare, ștergîndu-și buzele murdare de grăsime. Sub brâiele de lână săltară cuțitele lor lungi și ascuțite. Plecară. Făcură loc celei de-a treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marie, hai, fii cuminte și ieși de acolo, te rog. Se aplecă peste marginea trapei. Nu primi nici un răspuns, numai zgomotul apei picurând pe piatră. — Dacă se rupe scara, o să pici în apă și o să trebuiască să te scoatem cu macaraua de acolo. Să vezi atunci distracție! — Asta dacă nu o mănâncă aligatorii mai întâi, intervenii eu. Am văzut un film așa, adăugă Lurch. Trăiau în canalizare, nu-i așa? Crocodilii ăștia, vreau să zic. Scăpase unu din grădina zoologică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că putem să ne întoarcem să lucrăm aici mâine? Da, cred că e bine așa. Până atunci o să scoatem corpul. Noi ca noi, dar mai mult voi. Bez era prins într-o discuție aprinsă cu un alt polițai, în legătură cu amplasarea macaralei. Deși era foarte interesant din punct de vedere tehnic, mi-am dat seama că-mi tot năpădeau în creier alte gânduri, cum ar fi gazele toxice din stomac și revărsarea inevitabilă de apă și fluide din cadavru, pe măsură ce-l ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și în acele duminici de liniște, de rugă și, pentru unii ca mine, de ducere în nimicul din fața unei sticle de bere într-o bodegă mohorâtă. Îmi beam berile cu gândul pierdut în neputința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mintea... Oare chiar mă însoțește și mintea? Sincer, cred că nici nu l-am trimis de tot la plimbare pe Al-Ahmad, și nu m-ar mira dacă ar reveni cu un alai de cămile, cu o armată de elicoptere, camioane, macarale și buldozere pentru a începe lucrările la Heart of Island. Și, tot la fel de sinceră, îți spun că nici nu știu ce răspuns i-aș mai da Înălțimii Sale. Asta înseamnă că m-am ramolit de tot, că trebuie să-mi iau iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă scapă printre dinți un "Dumnezeii și crucile...", se lasă ajutat, ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac, la mașină... Nu uită să-mi arunce amenințătorul "ne vedem mâine!" Eu zâmbesc, îi întorc un "pe mă-ta" și, pe când încerca să-și introducă osânza în mașină, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului?... Te-a furat peisaju', ă? Vrei să-ți treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului?... Te-a furat peisaju', ă? Vrei să-ți treci în cartea de onoare a vieții faptul că ai avut norocul să stai în biroul directorului, înfruntându-mă pe mine, ai? Bine... Atunci întoarcem foaia și stăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici începe chinul. Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În interiorul aceleiași temnițe cu granițe impalpabile, dar imposibil de trecut. Ciudat cum o simplă Înșiruire de sunete articulate poate pătrunde În straturile cele mai adânci ale ființei noastre, instalându-se acolo cu autoritate pentru a acționa, asemenea unui manipulant de macara, comenzi despre existența cărora habar nu aveam, mutând astfel blocuri de piatră În subconștientul nostru sau Înălțând ziduri trainice. Verdictul, În aceeași măsură inatacabil, al unui judecător și al unei ghicitoare, numele bolii cu care medicul ne diagnostichează, un „Te
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de spumă, care dispăreau, prin grilaje, sub pământ. Stricăciunile erau mai Însemnate În părțile Încărcate de istorie ale Cetății Eterne, unde utilajele Își făceau de cap, ca și cum ar fi vrut să distrugă tot ceea ce omul durase timp de milenii. Câteva macarale Își repezeau brațele oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mansardelor păreau locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată de o maimuță. Apoi vuietul mașinilor de nituit reîncepu, sus, deasupra străzii, pe cerul albastru, brațul lung al macaralei se mișcă, lanțul cu greutatea de oțel suspendată se legănă și coborî. Trupul fusese deja dus În clădire, polițiștii se repezeau ca niște tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Le-ncărcau, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus unde erau vapoarele, zice. — Acum știu precis unde-ai fost, zic. Te-ai dus la Brie Basin. — Da, cred că așa-i zice. Aveau niște lifturi și niște macarale mari și-ncărcau vapoarele și-am văzut și niște vapoare luminate În docurile de uscat, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus acolo, zice. — Și pe urmă ce-ai mai făcut? zic. — Ei, mai nimic, zice. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
această prețioasă informație Încă de atunci când avusese loc excursia și avusese grijă să Întrețină respectiva relație. Meritul lui! Important era ca mecanicul de locomotivă, cumnatul deci, să nu fie dat afară din personalul CFR. Plătea tot, cheltuielile pentru reparații, deplasarea macaralei speciale care venise să repună locomotiva pe șine, alte cheltuieli legate de catastrofa pentru care nici nu era vinovat (suma nu era foarte mare), dar trebuia să fie salvat de la excluderea din rândul cadrelor CFR. Această grea sarcină și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]