3,668 matches
-
nu consider că Malcolm X joacă rolul pe care Marx l-a jucat în opera lui Brecht și nici tradiția radicală a negrilor în general nu are un rol atît de important în opera lui Lee cum a avut tradiția marxistă în opera lui Brecht. Politicile lui Lee sînt, în cea mai mare parte, culturaliste, centrîndu-se pe identitatea negrilor și pe deciziile morale luate cu privire la rasă, diferențe sexuale și identitate personală. Acest lucru era evident în DRT unde Lee punea sub
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tematizează într-o oarecare măsură chestiunea clasei, filmele lui Lee, în totalitatea lor se preocupă mai mult de problematica rasei și a diferenței între sexe decît de cea a diferenței de clasă (care este, desigur, o preocupare majoră a esteticii marxiste a lui Brecht). Înainte de a-mi exprima opiniile critice finale, aș dori, oricum, să accentuez natura progresistă și excelența filmelor lui Lee în comparație cu celelalte producții ale cinematografiei hollywoodiene. Filmele lui sînt cu mult superioare majorității filmelor de la Hollywood și este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
plate și lipsite de profunzime, superficiale și pierdute în intensitățile și vacuitățile momentului, lipsite de substanță și semnificație, ca și de legături cu trecutul. Asemenea texte și existențe postmoderne unidimensionale pun în discuție relevanța modelelor hermeneutice de profunzime, precum modelul marxist al aparenței și esenței, al conștiinței false și adevărate, al ideologiei și adevărului; modelul freudian al semnificațiilor latente și manifeste; modelul existențialist al existenței autentice și neautentice; modelul semiotic al semnificatului și semnificantului. În ansamblu, postmodernismul reprezintă, așadar, moartea hermeneuticii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
schimbă hainele, slujba sau locuința. O asemenea analiză a serialului sugerează, de fapt, că elementele "image", "look" și "style" sînt elemente-cheie ale unei culturi postmoderne a imaginii și a identității postmoderne. Pe tot parcursul volumului, am încercat să recuperez modelele marxist, feminist și multicultural în critica ideologică, opunîndu-le formalismului postmodern care refuză imaginii și spectacolului un conținut ideologic, promovînd teze despre prăbușirea sensului identității în peisajul mediatic postmodern. Am sugerat că nu se poate vorbi despre dispariția identității în societatea contemporană
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
surprinzător de exactă a capitalului este subminată de o analiză mai timpurie făcută de Baudrillard, care afirmă realitatea "sfîrșitului economiei politice" în societatea simulărilor (vezi Baudrillard, 1976: 20 ff și discuția din Kellner, 1989b: 61 ff). Asemenea pasaje indică originile marxiste ale gîndirii lui Baudrillard, origini care nu sînt pe deplin eliminate nici chiar în polemicile cele mai violente împotriva "marelui bărbos". 11 Despre influența lui Pynchon asupra literaturii cyberpunk, vezi McHale, 1991: 315 ff. Gibson îl citează frecvent ca pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
al capitalismului", dar nu analizează nicăieri capitalismul american justificîndu-se cu acea afirmație ipocrită că "nu se poate înțelege cu adevărat capitalismul în realitatea sa actuală", că acesta "în permanență depășește teoria și se sustrage interpretării". El susține, așadar, că poziția marxistă clasică conform căreia "inițiativa atotcuprinzătoare de care se bucură capitalul, ca eveniment istoric" este pozitivă, însă tot el proclamă imposibilitatea teoretizării acestuia. 32 În eseul Extazul comunicării, Baudrillard (1983c) compară mitologia modernității, de exemplu viteza și automobilul, cu experiențele caracteristice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
University, University Reprint Service. (1978), "Ideology, Marxism, and Advanced Capitalism", Socialist Review, 42 (Nov.-Dec). (1979), "TV, Ideology, and Emancipatory Popular Culture", Socialist Review, 45 (May-lune). (1980), "Television Images, Codes, and Messages", Televisions, Vol. 7, No. 4. (1981), "Brecht's Marxist Aesthetic: The Korsch Connection", in Betty Weber and Herbert Heinin (eds.), Bertolt Brecht: Political Theory and Literary Practice, Athens, Ga., University of Georgia Press. (1982), "Television Myth and Ritual", Praxis, 6. (1984), Herbert Marcuse and the Crisis of Marxism, Londra
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com * Acest studiu a fost prezentat sub forma unor cursuri la Universitatea din Michigan, la conferința Asociației pentru Cultură populară din San Antonio, la Grupul literar marxist în cadrul conferinței de vară din Delaware, la Universitatea York și Universitatea Trent din Canada, la o conferință internațională de studii culturale în Taiwan și la alte cîteva colegii și universități. Doresc să mulțumesc membrilor participanți la aceste întîlniri pentru comentariile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
șefilor politici și sociali, a fost aplicată după al Doilea Război Mondial în cazul regimurilor și conducătorilor care, în țările noi independente din lumea a treia, au încercat să "modernizeze" societatea (de exemplu, prin reducerea influenței tribale), neadoptând însă poziția marxistă sau comunistă (Lipset, 1983: 52-4). Crearea unui nou stat necesită în mod tipic o implicare din partea populației în opoziție față de o putere colonială, iar loialitățile "tradiționale" sunt de obicei insuficiente. Trebuie să existe o anumită participare din partea unei mari părți
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Astfel, regimurile comuniste au constituit de obicei doar o minoritate a sistemelor cu un singur partid, chiar dacă includem printre ele țări precum Etiopia sau fostele colonii portugheze (Angola și Mozambic, de exemplu), care au adoptat pentru un timp o ideologie marxistă. Sistemele cu un singur partid sunt în orice caz privite deseori ca fiind în esență un fenomen al țărilor comuniste. Există și o justificare pentru această imagine, deoarece sistemele comuniste nu numai că au elaborat teoria conducerii partidului unic, dar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
decât "monocentrice" (Wiatr, 1964: 281-90). Sistemele cu un singur partid impuse pe cale legală nu au existat doar în statele comuniste sau cvasi-comuniste precum Etiopia sau fostele colonii portugheze, care au adoptat pentru o vreme un sistem de guvernare în întregime marxist. Ele au apărut și în unele țări africane, conservatoare sau "progresiste", precum Zair și Malawi. În aceste cazuri, concepția partidului a fost uneori diferită de cea predominantă în țările comuniste în Malawi și Zair, fiecare cetățean era obligat să devină
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și mai pronunțate, deși din anii '80 s-a produs o retragere de pe aceste poziții este cazul Algeriei, Zambiei și Tanzaniei. În sfârșit, un număr de regimuri precum Benin, Congo și Etiopia sunt sau au pretins o vreme a fi marxiste, dar aceste experimente au durat de obicei doar câțiva ani. Aceste sisteme cu un singur partid sunt sau au fost populiste datorită accentului pus atât pe dezvoltare cât și pe participare, deși în grad variat. Unele țări precum Tanzania au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai vechi. În al treilea rând, în statele comuniste și în anumite țări "progresiste" din lumea a treia, constituțiile au dat prioritate scopurilor egalitare în fața restricțiilor liberale, primul exemplu fiind acela al Constituției Uniunii Sovietice din 1936. Pe baza ideologiei marxiste care punea accent pe întâietatea bazei economice în raport cu suprastructura politică, aceste documente făceau apel la politici care să genereze libertăți "pozitive" de exemplu, prin stipularea unor condiții limitative în care puteau fi exercitate libertățile tradiționale și prin însărcinarea partidelor comuniste
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să le reamintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor", pentru a folosi formularea Declarației franceze a drepturilor din 1789. Drepturile erau "explicitate"; ele erau "absolute" (cel puțin în versiunea franceză), "generale" și individuale. Modificările au survenit din criticarea acestor caracteristici. Marxiștii sugerau că astfel de declarații erau formaliste. Se pretindea că drepturile nu erau absolute, ci specifice unei anumite societăți, din moment ce existau doar în cadrul unei societăți și în relație cu acea societate. Ele nu trebuiau considerate generale, ci corespunzătoare într-un
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a dus la controverse neconcludente între cei care credeau în întâietatea forțelor sociale și cei care evidențiau în primul rând influența indivizilor (Hook, 1955). Paradoxal, tocmai în regimurile cele mai atașate ideii că forțele socio-economice reprezintă motorul istoriei regimurile comuniste marxiste conducătorii individuali au jucat întotdeauna rolul cel mai proeminent. Este suficient să ne gândim la Lenin sau Mao și la Stalin sau Castro, pentru a numi doar pe cei mai cunoscuți dintre conducătorii comuniști. Din cauza acestor dificultăți conceptuale și empirice
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sufletele la Dumnezeu: «m-am făcut tuturor toate», deci chiar și muncitor, dacă este nevoie, pentru apostolatul muncitoresc“. 99. Un fenomen îngrijorător Se discută foarte mult despre fenomenul îngrijorător al atâtor creștini, chiar și practicanți, care au aderat la curentele marxiste. Explicația se poate găsi în cuvintele pe care un om sincer le-a adresat parohului său: „Noi - spunea el - nu vom părăsi niciodată religia noastră, dar trebuie să fim și cu ceilalți, pentru că ei sunt aceia care ne dau de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Neamț, pentru o seară! A fost premiera cu "Muștele", în regia lui Ulici. N-aveam bilet, m-a introdus dumnealui. De fapt, mai apoi, un prieten actor îmi dăduse și un bilet. [...] Piesa, în care Sartre scaldă idei existențialiste și marxiste, mi-a plăcut! Cred că Ulici a dozat bine ceea ce la prima vedere (textul) părea greu de făcut credibil prin joc, fără improvizații tehnice (cum știu că se practică pe la alte teatre trupe din Occident!)! Actorii, buni, reușesc să transmită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
toată inima, ați primit și multe alte premii, sunt ele o recunoaștere a muncii și talentului? Truda poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la catedră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de trudă, renunțări și reluări, am pus un punct final poemului "Testamentul din strada Nisipuri", pentru că nimic nu poate fi isprăvit pe lumea asta, decât viața. Poemul, compus mai ales între anii 1985-1989, cuprinde o radiografie fără anestezie a utopiei marxiste metamorfozate în religie cu ritualuri, altare și sacerdoți. Cea mai mare realizare de până acum: poemul a fost descoperit, luat în seamă și comentat de istoricul literar Marian Popa în monumentala "Istoria literaturii române de azi pe mâine", mai pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mărțișoare făcute de Onișor, fapt care a constituit pretextul pentru anchetarea în ziua următoare a lui Aristotel Popescu, Gheorghe Soroiu, Traian Blaga, Pafnutie Pătrășcanu și Aurel Tacu. Pătrășcanu, de exemplu, a fost întrebat cum s-au discutat în cameră cărțile marxiste și care este 'organizarea legionară' din jurul lui Popescu, văzut ca șef. Toate acestea demonstrează legăturile puternice pe care Țurcanu reușise să și le stabilească cu administrația închisorii la doar câteva săptămâni de la sosirea sa în Pitești. E semnificativă și prezența
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
politice ale victimelor, 'școala' de la 4-spital ar fi fost exportată în toate camerele; or, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, cei pe care Țurcanu îi credea devotați acțiunii sale și convinși de justețea ei aveau un regim preferențial: literatură marxistă, țigări, plimbare jumătate de zi în curtea exterioară. Ajutat de Gebac, Steier și alții, el le preda celorlalți noțiuni de ideologie marxist-leninistă și dialectică, spre a putea continua în alte penitenciare activitatea din Pitești. Unul dintre elevi, Vasile Badale, afirmă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
se rugau. Țurcanu afirmă că, la Suceava, l-a întrebat pe Bogdanovici ce anume l-a determinat să pornească acțiunea de 'reeducare', iar acesta i-a răspuns că 'naționalismul este îngust, iar internaționalismul este ceva mare, că a citit material marxist, în special operele lui Lenin, și că în ființa lui structura de legionar s-a clătinat mai demult și că a văzut mai demult că mișcarea legionară nu poate face față cerințelor timpurilor noi'. Aceasta pare să fie însă doar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
acțiunea de la Pitești. Sosit în Pitești pe 4 februarie 1949 împreună cu restul lotului, a fost trimis în camera 1-corecție, unde vor începe primele tatonări pentru pornirea acțiunii. Prin martie 1949, directorul Dumitrescu i-a întrebat dacă vor cărți de literatură marxistă și le-a adus câteva volume, probabil într-o încercare de a vedea care era atitudinea celor din cameră față de 'reeducare'. Imediat după sosirea sucevenilor, în aprilie 1949, contactele dintre aceștia și camera lui Pătrășcanu s-au stabilit prin Gheorghe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
trebuit să mă despart de prietenii noștri din frumoasa capitală a Olteniei - Slatina dar, ca tot omul, mai aveam și eu niște condiționări acasă, la Brăila, și nu voiam să le las să... vireze spre niște contradicții antagoniste (ah, învățătura marxist leninistă!). Multă căldură era în inima mea, multă căldură și dragoste pură în sufletele noastre, la Casa Tineretului, pe străzile din Slatina, în taxiul ce m-a dus la autogară. Mama ne-a protejat permanent: ne-a dat timp frumos
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și la un moment dat balanța a înclinat în favoarea celor care ținuseră steagul sus. Iar cei care ținuseră steagul sus erau Biserica, stu‑ dențimea, fermierii, sindicatele libere și intelectuali mar‑ xiști precum Kołakowski. Acolo puteau fi, în același timp, intelectuali marxiști, dar și anticomuniști. Și era Partidul Comunist Polonez, care a avut întotdeauna o facțiune antisovietică. Această facțiune antisovietică a contat enorm. În timp ce la noi nu se punea așa pro‑ blema. La noi comunismul național a devenit un fel de piramidă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]