4,482 matches
-
alte nuanțe, întruchipându-le în simboluri care deschid receptivității noastre adevărate galaxii. Imaginile devin sau abstracte și generale, sau dureros de concrete, lăsând cititorul să decidă ce univers cuprinde, spre ce aspiră. Dezlănțuit și pur în dragoste, lasă viitorimii formule memorabile: Îmi fac de cai,/ îmi fac de haide", "doamnă verde camforă", "meșter parfumar";,"lumina este auzită pe la colțuri", "moartea este tandră" pentru că este similară somnului, "timpul stă lungit pe timp", sprânceana este "verde și foșnită", "melodia ospăta în tine"" și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Visarion își afirma o filiație și se impunea ca urmaș al acestuia; ani de zile mai târziu semnificativ hazard administrativ! îl voi regăsi director la Teatrul Mic, în fostul birou al lui Penciulescu. Rar am asistat cu evidența de atunci, memorabilă, la nașterea unui artist și totodată la identificarea sa. Dincolo de reușita reprezentației, Alexa Visarion își afirma datele talentului său de regizor ce, pasionat, se înfrunta cu textul și și făcea din actori aliații indispensabili, nu fanatizați, ci profund angajați. El
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de secol scurs de-atunci încoace a montat mai puțin, refugiindu-se în profesorat, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică UNATC (numele actual al fostei IATC), dar și-a întrerupt orgoliosul "boicot" al scenelor pentru de pildă cîteva memorabile montări cehoviene; și s-a retras și în scris, producînd eseuri pe teme teatrale, reflecții despre marea dramaturgie, mărturisiri despre spectacolele proprii și despre viziunea sa de regizor (Spectacolul ascuns, 2002, Cortina de cuvinte, 2007, De la Ziditorul la Zidirea, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Un Rică Venturiano vag-diavolesc jucat de Florin Zamfirescu, pogorît în acțiunea piesei pe o frînghie, descinzînd astfel în scenă -...ad Inferos?! Și un remarcabil Radu Panamarenco în Chiriac greoi și baritonal, glumeț și cinic în același timp, de neuitat. După cum memorabile au fost și personajele feminine: Dorina Lazăr în Veta, masivă, autoritară, și Rodica Mandache în Zița, ingenuă, copilăroasă. La început de carieră: Răzvan Vasilescu în Spiridon, înalt și subțire un visător nimerit unde nu-i era locul... Detalii: Născut pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
invitația aderării în Ordinul Cavalerilor de Malta. M-a onorat. Însă am refuzat. Aveam doar 20 de ani. Încă nu am dat dovadă meritului. Cu toate astea, am savurat prezența mea episodică printre oameni de rang înalt, apropiați ai maestrului. Memorabil din opera sa? Sunt sigur că alții au scris deja mai bine despre asta. Și totuși scena mesei din Năpasta. Scene cheie din Înghițitorul de săbii. Spectacol, simboluri și narațiune bogată. De-a lungul timpului, am avut un oarecare simț
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de la București, am recunoscut stilul inconfundabil pe care Alexa Visarion îl are. Un spectacol foarte frumos, nuanțat și expresiv din toate punctele de vedere. Pentru mine Alexa Visarion înseamnă Năpasta de I.L. Caragiale, realizat la Teatrul Giulești, unul dintre spectacolele memorabile, de aur, ale teatrului românesc, filmul Înghițitorul de săbii și multe multe altele. Un alt moment în care ne-am intersectat a fost într-o conjunctură total diferită de cea a spectacolului, în lumea școlilor de arte teatrale și de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
specială care leagă actorii, duce cuvintele, dă sens obiectelor.Repetițiile sunt de fapt esența. Și apoi apar pe rând variante Cehov, Shakespeare, Büchner, Mazilu, Fugard, Pirandello, Gorki, Caragiale, Blaga, D.R. Popescu, Titus Popovici (Puterea și Adevărul rămâne un spectacol politic memorabil). Cartofi prăjiți la orice, piesa lui Weskler, rămâne o montare memorabilă. Ca și Doi tineri din Verona, Shakespeare, ca și Sărbătoarea princiară a lui Mazilu. Woyzeck de Büchner, montat de Alexa Visarion, poate sta alături de filmul cameral Woyzeck realizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de fapt esența. Și apoi apar pe rând variante Cehov, Shakespeare, Büchner, Mazilu, Fugard, Pirandello, Gorki, Caragiale, Blaga, D.R. Popescu, Titus Popovici (Puterea și Adevărul rămâne un spectacol politic memorabil). Cartofi prăjiți la orice, piesa lui Weskler, rămâne o montare memorabilă. Ca și Doi tineri din Verona, Shakespeare, ca și Sărbătoarea princiară a lui Mazilu. Woyzeck de Büchner, montat de Alexa Visarion, poate sta alături de filmul cameral Woyzeck realizat de Werner Herzog, unul dintre marii regizori ai lumii, reprezentant al noului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei sociale. Zugrăvită în culori grotești, până la anularea unei precise determinări temporale, fresca micului oraș de provincie năclăit în rutină, este memorabilă în cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spaimei de eșec și a lui Manole și cea a vocației ca destin asumat. Interpretul principal, Constantin Adamovici, evită eroismul. El subliniază propriul efort pentru a rezista[...] doar prin energia creatorului ce nu-și acceptă înfrângerea. Vittorio Holtier imaginează o memorabilă soluție scenografică [...]. (George Banu) [...] Voi încerca acum să vorbesc despre o altă dimensiune a "pattern"-ului românesc, așa cum mi l-a revelat Blaga și anume prin monumentala sa lucrare dramatică Meșterul Manole, dimensiune de hieratică spiritualitate, de aspirație spre valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu un întreg șir de prejudecăți așezate în straturi, timp de câteva decenii, peste opera lui Cehov, căutându-i semnificațiile reale, așa cum pot vorbi ale astăzi unui spectator lucid, dușman al mistificărilor. Spectacolul e construit pe schela câtorva scene-cheie, momente memorabile pentru forța lor de expresie: ritualul mut al servirii ceaiului în actul I, într-o ambianță de plictiseală lâncedă și, prin contrast, de puritate transparentă... (Margareta Bărbuță) ... Exemplul cel mai convingător a fost spectacolul Unchiul Vanea, semnat de Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu capu-n jos" lumea acum pestriță și agitată, nu țeapănă și fotogenică cu dichis, cum apăruse în scenele bejeniei (dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini totul amintind, prin detalii, ca și prin aură, parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana și Liviu Rozorea Stavrache Alexa Visarion ne oferă momente de mare artă, bijuterii filigramate de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
germanice.[...] Alexa Visarion este un temperament artistic extrem de incomod; el e mereu înclinat spre partea gravă a lucrurilor, spre partea neliniștitoare a existenței. S-ar zice că nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înghițitor de săbii". Față în față cu George Constantin, acest alt gigant al scenei și filmului românesc pentru prima oară față în față într-un film cei doi mari actori! -, și ei creează o secvență cu totul și cu totul memorabilă. La "balul ofițerilor", acolo, printre scamatorii, șampanii, scaune și invalizi, "puterea" și "arta", față în față... (Călin Căliman) Cineaștii compun, bucuros, filme care să dea spectatorului impresia de coșmar. Pentru asta, au grijă să atribuie personajelor sentimente insolite, sau măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mileham) 1986 PUNCT... ȘI DE LA CAPĂT Casa de Filme PATRU Camelia Maxim și Mircea Diaconu ... Dincolo însă de formula de comunicare, de regulă realist-parabolică (mai ales în Înghițitorul de săbii, unde cel puțin episodul inspirat de proza lui Brăescu este memorabil), un același suflu, de esență tragică, profund existențială, străbate toate filmele sale, dându-le o notă aparte, un statut specific, contestatar, intrigând chiar prin amestecul sui-generis de bufonadă, simbol, gravitate, asprime, patetism, configurator de lumi crepusculare, aflate la granița umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
surpriză, însumând experiențele anterioare, dându-le o nouă dimensiune prin libertatea cu care sunt folosite mijloacele limbajului cinematografic, prin montajul viu, alert, tensionat, și mai ales prin țesătura relațiilor dintre personaje, a raportărilor neașteptate dintre ele, prin dezinvoltura interpretărilor, creațiile memorabile ale lui George Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Victor Rebengiuc sau Mircea Diaconu dând impresia că actorii se trăiesc pe ei înșiși. Film de atitudine, o atitudine izvorâtă din concepția exprimată de rezoneurul filmului, George că viața ne trăiește pe noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și eventuale contraargu mente, urmate de probe care să le infirme, întărind aserțiunea emițătorului. - Concluzia: reluarea ideii principale din ipoteză (sau din teză, dacă aceasta exprimă dezacordul), întărită ca sinteză a argumentației dezvoltate anterior. Enunțul final trebuie să fie pregnant, memorabil; concluzia propriuzisă poate fi însă urmată de un îndemn care să reprezinte o provocare pentru receptor sau de o interogație care să genereze reflecția asupra viitorului. Particularități ale discursului argumentativ: - textul științific de tip argumentativ (demonstrația științifică) se caracterizează prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
guvernată de „adevăruri“ relative, pragmatice și alege sinuciderea: Era prea inteligent ca să accepte lumea așa cum este... la pierdut orgoliul lui nemăsurat... afirmă în final Praida. ÎNCHEIERE Prin toată dramaturgia sa, Camil Petrescu propune o tipologie umană de mare forță, personaje memorabile care luptă împotriva limitelor existențiale, ca Gelu Ruscanu, Andrei Pietraru, Pietro Gralla, Danton, Robespierre, Bălcescu. Cel care deschide seria, protagonistul din Jocul ielelor, impune în același timp în teatrul românesc un canon pentru personajul conștiință, complex, dilematic și contradictoriu specific
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și feminină [...], e fondul meu de ingenuitate și copilărie [...]. Otilia este oglinda mea de argint.“ (G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
intenție care o apropie de artă și religie 4. Tocmai din pricina acestei situații dilematice, filozofia se caracterizează printr-un dualism funciar. De altfel, combinând ingenios termenii a două dihotomii consacrate (subiectiv-obiectiv și relativ-absolut), Hermann Weyl a evidențiat într-o formulare memorabilă opțiunile dramatice ale cercetătorului, supus unei duble presiuni din partea rigorilor cunoașterii și, implicit, a exigențelor divergente pe care filozofia și le autoimpune -, astfel încât fatalmente, orice cunoaștere obiectivă rămâne failibilă: Această polaritate subiectiv-absolut și obiectiv-relativ mi se pare a fi unul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
câmpul instrumentalizărilor politice, al elitelor, destinate să conducă prin intermediul unui control asupra discursurilor (istorico-politice). Ceea ce "distruge" Foucault este modul tradițional și occidental de a mai scrie istorii, acele istorii, interesate politic, care povestesc continuu și serial, pe axa timpului, faptele memorabile ale "oamenilor mari". Acest soi de conformism și docilism intelectual a murit în propriul său miez epistemologic. Oamenii mari evident că nu pot fi în politica modernă (1800-prezent). Sau dacă sunt "mari" (Hitler, Mussolini, Stalin, Truman, Churchill etc.) nu înseamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problematica foucauldiană a rămas un Abis, mai ales pentru "elitiștii de dreapta". Cu siguranță, Foucault ar fi fost mai mult decât încântat în privința recepției postume a spuselor sale, chiar dacă nu există un Foucault unitar și clar vizibil, precum multe dintre memorabilele sale tablouri scriptice. Foucault e un gânditor al unor vizibilități discontinue. De altfel, Foucault gândește disparat și discontinuu, iar o "unificare" a gândirii sale rămâne doar un proiect ideal scriitoricesc. Ceea ce încerc aici este un Foucault universal, valabil pentru orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului francez: "A fost un nonconfomist și acest lucru a fost îndeajuns pentru a-l clasa la stânga"12. Într-un alt interviu memorabil, luat de Paul Rabinow, intitulat Polemics, Politics and Problematizations (mai 1984), Foucault spunea următoarele: "De fapt, am fost situat în cele mai multe pătrate ale tablei politice de șah, una după alta și, câteodată, simultan: un anarhist, stângist, ostentativ sau deghizat marxist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a comportamentului, astfel încât individul să fie integrat social-politic. Tot acest "normal" e produsul unui complex macanism instituțional și politic, având imaginea producerii acelor ciocane pe post de oameni din melodia The Wall a celor de la Pink Floyd. În locul faptelor memorabile ale Evului Mediu, au izbucnit, cu o violență discursivă și acțională, falsele identificări (etnia, clasa, rasa, grupul social, minoritățile sexuale etc.), pe care individul modern le substituie în ființa și în gândirea sa. În loc să vedem adevăratele diferențe legate de fapte
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cele cu voie sau fără de voie, devenind în anii nouăzeci și două mii o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei paradoxale întâlnite în textele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]