3,309 matches
-
Profesioniști din România; Cezarina Adamescu scriitor, membră a Uniunii Scriitorilor din România; Anca Sîrghie conf. univ. dr. membră a Uniunii Scriitorilor din România; Victor Știr - Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Membru al filialei ''Mesagerul'' a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, redactor “Mesagerul” de Bistrița, Menuț Maximinian - scriitor, jurnalist, Până la urmă, Eu: Prier. 15. Inginer. Informatică. Și multe altele. </biography> prietenie din interes împart intimitatea camerei cu un păianjen el țese nade eu iluzii prin toate colțurile cu tine ar fi fost mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În acel clarobscur În care se iveau precum niște mase Întunecate gata să prindă viață. Fără ca nimic tangibil să justifice acest lucru, atmosfera părea Încărcată de prevestiri funeste. Și cele șase siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și răspunsuri. Lupino nu putea face altceva decît să aștepte. Nu avea voie să se implice în căutare: ca să nu le încurce, căprioarele i-o ceruseră deschis. Dar tot ele aveau grijă să-i trimită, din vreme în vreme, un mesager care să-l țină la curent cu noutățile. Așa află Lupino că familiile de păstrăvi și de știuci, care nu-și vorbiseră de ani buni de zile (după o ceartă ale cărei motive nici măcar nu și le mai aminteau), acceptaseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
idei trăsnite care nu se prea potriveau planurilor noastre. Pe lîngă asta se pare că e foarte apropiat de Copoi, așa că n-avem de ales decît a-i da mînă liberă. Îl vom folosi totuși ca pe un fel de mesager, asta datorită popularității pe care o are, nimeni altul n-ar da mai bine la televizor, e de părere. — Iar și iar la televizor, spune Sena, cred că în ultimii ani, el e pe locul doi la apariții, după cuplul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de știință sau medic pentru a vă da seama că puterea și integritatea spiritului depind direct de o nutriție adecvată și energie abundentă, în timp ce „spiritul slab” are un efect deprimant direct asupra organelor vitale și energiei. Energia funcționează ca un mesager între minte și corp și formează o punte bidirecțională între esență și spirit. Textul medical vechi de 2 000 de ani Clasificarea terapiilor afirmă: „Spiritul este susținut de energie, energia se obține prin transformarea esenței. Esența se transformă în energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
informații puține și contradictorii, unii o socotesc de un interes local, alții de anvergură europeană. A transforma acest revelion Într-un colocviu cu această temă ar fi o dovadă de inconștiență sau de prost gust. Eu mă aflu aici ca mesager al doamnei Ster. În ce privește textele Violetei, pot spune că le știu pe de rost. Le-aș putea recita ca pe un lung poem În proză. Ce Înseamnă asta, nu contează. Ceea ce contează cu adevărat e faptul că ne aflăm În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Asta Însemna să fi venit fără Klausul ei Îmbălsămat În amintiri ca Într-un sarcofag la purtător, și care, Întâmplător sau nu, părea să fi dat semne de viață odată cu sosirea acestui negustor de antene cu aerul lui straniu de mesager al celor duși „dincolo”. Cum altfel să-și explice plecarea ei abruptă, decât prin „reluarea legăturii” cu Klaus, În spațiul auster al garsonierei de pe strada Ciocârliei? Klaus avusese o mică slăbiciune pentru garsoniere. Garsoniera, În general vorbind, fusese crisalida unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ia razna. Venerația mea pentru copaci, dincolo de nevoia și atracția mea personală (și poate cam ciudată) pentru ei, se datorează corespondenței lor firești cu procesele mai „verzi“, mai misterioase ale minții - și pentru că, de asemenea, ei Îmi par a fi mesagerii cei mai revelatori pentru noi din Întreaga natură, cei mai aproape de inima ei. Nici o religie nu reprezintă religia supremă și nici o biserică, singura biserică; iar religia naturii, Înrădăcinată În dragostea pentru natură, nu face nici ea excepție. Dar În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
un costum sport, puse un semn la revista Photoplay pe care o citea, îndoindu-i un colț. — Eu sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune-mi adevărul! Pațachina aia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la fel de înaltă ca mine. Tabea și cu mine am început să mergem umăr la umăr, dar fără să vorbim, pentru că nu îndrăzneam să tulburăm liniștea care pogorâse peste întreaga procesiune. Era deja după-amiază târziu când am ajuns la corturi. Un mesager fusese trimis ca să-i vestească pe servitori să pregătească masa, așa că am fost întâmpinați de mirosul de pâine proaspătă și de carne friptă. Dar mai erau o mulțime de lucruri de făcut ca să avem parte cu adevărat de festinul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să poarte traista vărgată a mesagerilor. Și totuși nu era vis pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe toată lumea, mai puțin pe cei doi fii ai ei și, deși era evident că-l prefera pe Iacob, lăudându-i frumusețea și pe cea a fiilor săi, totuși era la fel de evident că depindea de unchiul meu în toate privințele. Mesagerii veneau și plecau spre Seir în fiecare zi. Esau trebuia să mai trimită un epah de orz sau era nevoit să găsească carne suficient de bună încât să poată sta pe masa Bunicii. Îl vedeam cel puțin o dată la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost salvată. Regele însuși a trimis după mine. Hamor nu-i refuza nimic tinerei lui concubine și când Așnan a întrebat dacă fiica cea drăguță a lui Iacob n-ar putea să-i țină de urât în timpul convalescenței, un mesager a și fost trimis. Omul regelui chiar a adus un sclav care să-mi țină locul la culesul măslinelor. Mama a găsit că gestul era unul chibzuit și generos. - Las-o să se ducă, i-a spus ea tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gânduri, dar era deja prea târziu. Mi-au făcut și ele cu mâna, în timp ce coboram valea, și le simțeam întrebarea în spate. Un șoim s-a rotit de câteva ori deasupra noastră. Levi a zis că e semn bun, dar mesagerul scuipa ori de câte ori umbra păsării trecea peste poteca noastră. Fratele meu m-a lăsat la ușa lui Hamor, urându-mi cu o voce foarte puternică și ceremonioasă, destinată urechilor mesagerului, „să mă port așa cum trebuie să se poarte fiicele lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ori deasupra noastră. Levi a zis că e semn bun, dar mesagerul scuipa ori de câte ori umbra păsării trecea peste poteca noastră. Fratele meu m-a lăsat la ușa lui Hamor, urându-mi cu o voce foarte puternică și ceremonioasă, destinată urechilor mesagerului, „să mă port așa cum trebuie să se poarte fiicele lui Iacob”. Mai ales că eram singura, am zâmbit eu. Mi se spusese să mă port frumos. Exact asta aveam de gând să fac. În următoarele trei săptămâini le-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
salvase viața copilului supraviețuitor, care se născuse într-o zi așa de urâtă de zeul Set, zicea ea, încât a fost un miracol că a tras chiar și o gură de aer. Curând, la poarta grădinii lui Nakht-re au apărut mesageri de la cele mai mari case din Teba cu ordin să nu să întoarcă fără Den-ne moașa. Erau servitori ai unor mari preoți sau scribi care n-ar fi putut fi refuzați. Mă duceam doar dacă venea și Meryt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Aveam mâinile lui Benia. Prietenia lui Meryt, bucuria trupușoarelor abia născute, zâmbetele proaspetelor mame, o fetiță care râdea în bucătărie, o casă numai a mea. Era mai mult decât suficient. CAPITOLUL PATRU Am știut de mesajul lui Re-mose înainte ca mesagerul să ajungă la casa noastră. Kiya a alergat la ușă cu vestea că a venit un scrib la casa lui Menna care o căuta pe Den-ne moașa și că acum era pe drum spre casa lui Benia. Eram încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiului meu pe tăbliță când o să vină seara acasă. Stăteam în prag, plină de nerăbdare să aflu ce era în scrisoare. Dar când bărbatul a ajuns la colț, înconjurat de o droaie de copii gălăgioși, mi-am dat seama că mesagerul își aducea propriul mesaj. Re-mose și eu ne holbam unul la altul. Am văzut un bărbat pe care nu-l cunoșteam - chipul lui Nakht-re mai puțin ochii, care erau așezați ca ai tatălui său. N-am văzut nimic din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau plivind buruienile în grădină, eram copleșită de faptul că petrecusem o zi întreagă fără ca povara trecutului să mă apese. Cântecele păsărilor mă făceau să plâng și fiecare răsărit mi se părea un cadou desenat doar pentru ochii mei. Când mesagerul vizirului a venit la ușa noastră, așa cum știam că avea să vină într-o zi, am înghețat de frică la gândul că va trebui să plec pentru mai mult de o zi, dar, spre ușurarea mea, scrisoarea nu mă chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu mi s-a micșorat și nu simt nici un pic de milă în inima mea pentru Iacob, care a orbit, la fel ca tatăl lui. Și totuși nu pot să-i spun nu. - Mesajele se pierd, am zis eu încet. Mesagerii greșesc câteodată drumul. - Nu, a zis Iosif. Minciuna m-ar omorî în cele din urmă. Dacă nu mă duc, mă va bântui pentru totdeauna. O să mă duc și tu o să vii cu mine, a zis Iosif, strident dintr-odată, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre dimineață, când întunericul se subția și marea ieșea din mâlul nopții, se retrăgea obosită, pentru a reveni în noaptea următoare, anunțând de fiecare dată, asemenea corurilor antice, tragedii pustiitoare. Nimeni nu mai îndrăznea s-o prindă. Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru un muritor nu putea fi decât un privilegiu absolut să aibă un statut social atât de special, atât de aparte precum cel al vrăjitorilor. Un statut plin de respect și măreție: intermediar Între cer și pământ... Un soi de mesager sacru, de - am spune noi azi - poștaș Între Dumnezeu și oameni. De câteva zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lumină, Eu știu unde petrece, eu știu unde s-a dus. Mai dulce și mai mândră din ceruri n-a apus Ci prefăcută-n înger, femee și regină Lucește mai frumoasă, surâde mai senină Ca o speranță dulce, un dulce mesager, Trimis de Domnul Lumei la Domnul unei țări. Diamant topit în stea, Doamnă peste stele, Ce lumini în țara mea Cerul țării mele, Ce din nord ai răsărit Peste lumi rebele, Îți cântăm bine-ai venit Doamnă peste stele! {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe măsură ce le înfrunta. Sigur că reușea să amâne câte o condamnare ori să mai salveze câte un copil, însă toate astea erau precum firele de nisip într-o mare căreia nu-i vedeai capătul. În definitiv, se credeau amândoi niște mesageri, și nu niște eroi inutili, care n-ar fi făcut decât să îngroașe numărul de gropi de la Zahra. Peste toate, mullah-ii nu își dezmințeau misiunea: în 2009, Comiteh confiscase trofeul și diplomele lui Ebadi, îi anchetaseră soțul și fiicele, emițând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]