4,293 matches
-
punctul de vedere dualist, construit în termenii dialectici ai logicii "și/și"4. O atare logică pune în relație de complementaritate dimensiunea metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd imaginea unui Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles, în această duală alternativă, ca aparținînd lui Dumnezeu, ci ca "neant", ca o "absență a binelui din spațiul creației", ca o lipsă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
propriei noastre exegeze 20. Acest efort ne plaseză în fața unei întrebări al cărei răspuns nu se mai poate amîna: și totuși, este sau nu esența răului imanentă structurii intime a lumii umane? Să judecăm variantele de răspuns din perspectiva unei metafizice "teorii a latențelor difuze", comprimată de Ilie Bădescu într-o esențială "ecuație noologică": y = a + ai.(-xi), unde a este binele generic, ai este proporționala sa fenomenologică (manifestată în real), inteligibilă grație variației lui xi, adică a răului din lume
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
H., The Structure and Function of Communication in Society, in: W. Schramm, Mass Communication, Urbana II, University of Illinois Press, 1960. *** Legile lui Murphy, Editura Dalsi, București, 1997. Linton, Ralph, Fundamentul cultural al personalității, Editura Științifică, București, 1968. Miroiu, Adrian, Metafizica lumilor posibile și existența lui Dumnezeu, Editura All, București, 1993. Moscovici, Serge, Psihologia socială sau mașina de fabricat zei, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1995. Noica, Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Cartea Românească, București, 1986. Pânzaru, I., Prefață
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
București, 1994. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, Editura Humanitas, București, 1990. Peter, L. J., Hull, Raymond, Principiul lui Peter, Editura Humanitas, București, 1994. Popescu, D., Costache, D., Introducere în dogmatica ortodoxă, Editura Libra, București, 1997. Portelli, Constantin, Religia și metafizica modernă, Casa de Editura "Edimpex-Speranța", București, 1993. Propp, Vladimir, Morfologia basmului fantastic, Editura Univers, București, 1970. Roșianu, N., Prefață la: V. I. Propp, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Editura Univers, București, 1973, p. XV. Selys, Gérard de (sub redacția), Minciuni
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru desfășurarea, organizarea și limitarea vieții politice. Cealaltă idee etică este avansată de Campbell. El îi urmează pe Derrida și Levinas prin punerea sub semnul întrebării a abordărilor tradiționale ce deduc etica din ontologie, în special o ontologie sau o metafizică a prezenței (Campbell 1998a: 171-92; Levinas 1969: Secțiunea 1A). Nu se începe printr-o relatare empirică asupra lumii ca o introducere necesară considerațiilor etice. Mai degrabă, eticii i se dă prioritate în sensul de "prima filosofie". Teoreticianul cheie în această
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
materialism, 224 materii prime, 90, 262 materialism istoric, 136, 137, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 153 mediu, 27, 41, 58, 98, 175, 210, 257, 258, 260, 261, 266, 273 mediu social, 211, 218 mercantilism, 78 mercantilism corporativ, 91 metafizică, 204 metodologie, 16, 37, 159, 163, 213, 222, 223, 227, 231, 237, 254, 278 mijloace de producție, 130 militarizare, 234, 240 mișcare feministă, 26 mișcări de secesiune, 140 modelul asiatic, 85 modernism, 212, 213, 276 modernitate, 63, 72, 73, 99
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
încerca să conturăm ființa imaginii și eficacitatea ei" ignorând tot ce a devenit această imagine după 183939. Impas neperceput, într-atât este de natural (uitarea tehnicului nefiind niciodată decât "o mică uitare tehnică"). Într-atât de obișnuiți suntem să plasăm metafizica imaginii pe o planetă și fizica ei pe alta. Cu cât tehnica intră mai mult în arta contemporană, cu atât mai târziu i se deschid porțile Regatului. Faptul că "a șaptea artă" a fost, aproape în fiecare deceniu, subiectul unor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bine ce s-a câștigat și ce s-a pierdut în ultimele două secole. Gest profanator. În primul rând pentru filosofii artei, care au un respect deosebit pentru această scriere kantiană. Spre deosebire de Critica rațiunii pure în domeniul științific și de Metafizica moravurilor în morală, ea rămâne în acest câmp referința majoră. Esteticile au strania facultate de a supraviețui tipului de artă care le-a suscitat. Este singurul domeniu unde comentariul devine independent de obiectul lui, încât nu este afectat de dispariția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat, el pierde pe parcurs orice realitate fizică. Desigur, Frumosul despre care e vorba aici nu este cel pe care îl fabrică artistul, ci acela care-l satisface pe omul de gust. Ni se propune
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
antică trece pe bună dreptate drept țara vizibilului și a luminii unde divinul este contemplat, în timp ce la evreii și arabii din deșert el este invocat prin cuvinte. "Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști", spune Aristotel la începutul Metafizicii. Stă dovadă întâietatea vederii. Deoarece nu numai ca să acționăm, dar și fără să avem de gând să acționăm, preferăm, cumva, vederea celorlalte simțuri. Motivul pentru această preferință este că vederea, mai mult decât toate celelalte simțuri, ne face să cunoaștem
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o mai privește nimeni: ar fi făcut generații întregi de pictori ucenici să trăiască sub egida unei minciuni. Ecoul creștin Dispozitivul pe care l-am rezumat s-a prelungit în scolastica medievală. Sfântul Toma din Aquino include Frumosul într-o metafizică a Ființei care exclude noțiunea de artă (concepută pe linia aristotelică drept recta ratio factibilium). Universul formelor rămâne subordonat unei ordini de valori eterogene: cele ale cunoașterii sau cele ale mântuirii scolastica voia să le unească. De unde marginalizarea socială a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cetățean, acestuia revenindu-i să o fructifice. Cultura avea așadar dreptul la un ministru de stat, care a avut șansa să poată converti o mediere intimă într-o politică responsabilă. Estetica scriitorului sacrificase poate repede sublimului sentimentul fericirii, iar unei metafizici a sensului fizica obiectelor de artă. Asta pentru că, în ochii lui, de aceste figuri și volume depindeau rațiunile noastre de a supraviețui morții lui Dumnezeu. Ministrul a dus o politică a artei în funcție de o anumită idee despre Om, și nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
filosofiei românești, Ion Petrovici • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson • Evoluția creatoare, Henri Bergson • Existențialismul francez, Andrei-Iustin Hossu • Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan • Introducere în metafizică, Henri Bergson • Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz • Istoriografia română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol, Al. Zub • Începuturi și sfârșituri, Lev Șestov • Jurnalul de călătorie al unui filosof, Hermann Keyserling • Mântuirea prin evrei, Léon Bloy • Memoria colectivă, Maurice Halbwachs • Mihail Kogălniceanu: un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Costa, Polirom, Iași, 2008, p. 46 (n. trad.). * Francisco de Hollanda, Dialoguri romane cu Michelangelo, traducere de Victor Ieronim Stoichiță, Meridiane, București, 1974, p. 55 (n. trad.). 63 Aristote, Métaphysique, cartea A, cap. 1, ed. J. Tricot, Vrin, Paris, 1987 [Metafizica, traducere de Andrei Cornea, Humanitas, București, 2007, p. 55 n. trad.]. * Aluzie la cartea din 1881 a lui Édouard Bertrand, Un critique d'art dans l'antiquité: Philostrate et son école (n. trad.). * Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Swann
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
2. În conferința despre ideologie pe care a susținut-o în 1796, Destutt de Tracy îl indica pe Condillac drept fondator al acestei "științe", iar pe John Locke drept precursor. Făcând din ideologie punctul central al criticii sale iluministe la adresa metafizicii și a religiei, gânditorul francez considera că aceasta este baza tuturor celorlalte științe, rolul său fiind cel de a ne oferi o imagine clară asupra ideilor, percepțiilor, a facultății de a gândi și a celei de a percepe, ca elemente
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
la origine, ideologia este identificată desigur, sub influența dezvoltării pe care au cunoscut-o în epocă științe particulare precum chimia și biologia cu o parte a zoologiei 4. Rolul fundamental al ideologiei este deci unul care servește cunoașterii, prin înlocuirea metafizicii cu o știință care să pătrundă cu înțelegerea și explicația până la fundamentele ideilor noastre. Având atins un astfel de obiectiv, "știința ideilor" poate întemeia apoi atât cunoașterea modului în care ideile sunt exprimate și combinate (prin gramatică și logică), cunoașterea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologiștilor", una a cărei conotație este prin excelență politică. Poate nu întâmplător, conotația politică a ideologiei a fost conferită de un om de stat: Napoleon îi numește "ideologi" pe practicienii "științei ideilor", aceasta din urmă fiind identificată, paradoxal, chiar cu metafizica pe care ambiționa să o înlocuiască, adăugându-i-se însă un nou atribut, acela de a fi "tenebroasă"8. Deranjat de criticile lui Destutt de Tracy (inițial un suporter al împăratului) și ale celor care nu îi împărtășeau convingerile cu privire la
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
e angajat într-o dezbatere reală, indiferent de cât de multă retorică realistă despre obiectivitate produce în studiul său"172. Punând problema din acest unghi, Rorty atacă, practic, întreaga tradiție de gândire a filosofiei occidentale, incluzând atât epistemologia, cât și metafizica, tradiție pe care nu o critică nici dintr-un punct de vedere "scientist", nici dintr-unul "poetic", ci dintr-un punct de vedere pragmatist sau "politic"173. În acest sens, asumpția existenței unui loc al esențelor, care a fost dinainte
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lor, dar îi privea ca pe niște visători care căutau un tip de constituție generală pentru toți oamenii, și care făceau abstracție de caracterul omului, tot muncind la fericirea lui. Ideologii, conform lui, vroiau puterea în instituții: el numea asta metafizică; el nu vedea puterea decât în forță. (...) Pe acești oameni onorabili și cu probitate morală, care munceau speculativ la ameliorarea speciei umane, Bonaparte îi privea ca periculoși pentru că principiile lor erau diametral opuse formelor acerbe și arbitrare pe care el
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Cum toate artele și științele sunt despre cele care sunt înțelese, rezultă că toate științele sunt despre speciile care sunt in intelectul posibil. Acest [lucru] este evident greșit: nici o știință nu se ocupă de astfel de lucruri, exceptând logică și metafizica. Cu toate acestea, obiectele sunt cunoscute prin [specii] în toate științele. Așadar, specia inteligibila este receptata în intelectul posibil drept cea prin care înțelege, nu drept cea pe care [intelectul posibil] o înțelege, la fel cum specia culorii în ochi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt formă și materia luate în genere, pe când [părțile lui] Socrate sunt această formă și această materie. De aici se vede clar că mintea noastră nu poate cunoaște sin gularele în mod direct; dar [singularul] este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mințile lor. Cum e posibil acest lucru voi explica în cele ce urmează. Așa cum obiectele hilemorfice extramentale, cum este în acest caz cotletul de porc mistreț, sunt alcătuite din formă substanțială, forme accidentale și materie determinată (materia signata), aceeași constituție metafizica o au și subiecții cunoscători. Adică și Asterix, si Obelix au o formă substanțială a umanitatea a, forme accidentale și materie determinată, adică ceea ce ii individualizează a această carne și aceste oase. Dacă cei doi se gandesc la un cotlet
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
numai pe temeiuri «dogmatice».Ele pot avea și temeiuri «stilistice». În adevăr, în atitudinea omuluifață de transcendență, intervine o determinantă de caracter stilistic,care produce o remarcabilă diferențiere de viziuni. Această determinantă (...) e în multe privințe mai decisivă decât o metafizică precizată. Ea e un agent veșnic prezent, de efecte incomensurabile”<footnote L. Blaga, Trilogia culturii: Spațiul mioritic, E.L.U., București, 1969, p. 155.Autorul ia ca exemplu aici „sensul ascuns al construcției de splendidă faimă aAgiei Sofia”, căutând „senul metafizic
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
coboară ca să se arate, ca să se materializeze, e un gând metafizic, pe care-l surprindem de altfel și în funcția, pe care, înarhitectura bizantină, spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu o „metafizică latentă” se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite, după timpuri și locuri”<footnote Ibidem, p. 161. footnote>. 3. Cu această asociere cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
spre deosebire de cea gotică, o are lumina”<footnote Ibidem, p. 160. footnote>.Prin această asociere cu o „metafizică latentă” se relevă transcendența pentru omul unui cerc spiritual cultural, într-o mare diferențiere însă, nu generic, printr-o „întruchipare arhitecturală” a unor„metafizici divers simțite, după timpuri și locuri”<footnote Ibidem, p. 161. footnote>. 3. Cu această asociere cu metafizica, transcendența a îndeplinito funcție constructivă în istoria filosofiei și a teologiei, în modalități specifice, însă, în funcție de înțelegerea poziției omului în univers.„Transcendența” vine
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]