4,850 matches
-
cu panglici. Înfățișarea de fetiță e la mare modă anul ăsta. Cu toate astea, În cazul ei nu mi se părea a fi doar o costumație: nu arăta a fi trecut cu mult de douăzeci de ani, iar după corpul micuț și Îngust, ai fi zis că-i chiar adolescentă. Nu se Îmbrăcase prea gros, cu un tricoaș intrat la apă, care-i făcea sânii să arate mici, o pereche de blugi largi și o haină tricotată, la baza gâtului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deja. — Mi-a zis că poliția Îl cam hărțuiește, a zis, cu buzele strânse și coborându-și vocea pentru ca Devon să nu o audă. Autobuzul frână și opri cu o smucitură În stația Kentish Town. Era unul din acele modele micuțe și roșii, cam de dimensiunile unei dubițe, ale căror șoferi erau de obicei mai puțin gravi decât cei care conduceau chestiile alea mari, cu două etaje. Șoferul nostru Își exprima personalitatea deschizând ușile Înainte să ajungă În stație și Închizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
drum, stând pe marginea jgheabului de scurgere minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
burghez este cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără vreo grabă aparentă, gardiana ținându-și prizoniera sub observație cu o eficiență tăcută. În lumea de afară, timpul era un bun de consum. Între aceste ziduri, Însă, regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
odată, cu compunerea despre muncitorul fruntaș. A trebuit să rup toate paginile, am scris textul din nou, cu tot cu greșeli, iar sublinierile cu creion roșu și observațiile mi le-a adăugat un coleg de la școală, însă asta m-a costat macheta micuță a unui Maseratti, podoaba colecției mele de automobile. Cel puțin nota am putut să mi-o pun singur, la libera mea alegere. Mama a iscălit. În al doilea rând, trebuia să pot pune mâna pe ea, căci tata își păzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
printre blocuri, iar noi copiii ieșisem de la ore și eram liberi. Sau ca în curtea școlii, cea cu platani bătrâni. Găseai câte un pic din orice culoare. Doar adulții văd în alb și în negru. Noi, copiii, niciodată. În camera micuță mirosea ca acasă. Mirosea ca într-o seară de vineri un film la televizor, unul străin, eu, tata și menajera, toți trei în sufragerie. Vinerea, mama avea totdeauna repetiție cu orchestra. Camera asta era, prin urmare, italienească. Scaunul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
departe de biserica Santa Maria Maggiore. Stăteam acolo de două luni. Intrarea avea pardoseală de piatră, când pășeai înăuntru era ca acasă în umbra copacilor, în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă. Monumentul înfățișa niște soldați ca aceia micuți cu care ne jucam noi, copiii, în gropile și în iarba din spatele blocului. Nici unul nu voia s-o facă pe rusul. Pe americani îi simpatizam cu toții, ne alegeam numele de John sau de Jack. Americanii obișnuiesc să apară în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce înapoi la Roma. Eu am aruncat moneda și în gând mi-am dorit: America. La despărțire, Anna a scos cheia din contact. În filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în sus și în jos, de câte ori râd. Duminica, tata se scula mai târziu. Abia la ora nouă își scotea haina de pijama și se ducea în baie. Eu mă luam după el. Baia era jerpelită și întunecoasă. Lângă o fereastră micuță, avea o gură îngustă de aerisire. Tata se bărbierea cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș Crăciun cu barba scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi iau inamicii prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trebuia să mă culc pe burtă și să-mi dezvelesc fundul. Mă lovea de trei ori cu palma, zdravăn, și acul era deja înăuntru. După ce își făcea efectul novocaina, sora golea încet seringa. Uneori mă durea foarte tare, căci pumnii micuți ai Norei nu puteau birui un ac de șase centimetri lungime. Nora avea părul tuns băiețește și cel mai adesea umbla îmbrăcată în pantaloni. Câteodată se și purta ca băieții, iar sub bluză încă nu-i creștea nimic. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă. Până la întâlnirea cu Ariana, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și, când am ajuns la pod, eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor se aflau curți micuțe și străzile erau în parte nepietruite. „Alin?” „Da.” „Alin, povestește-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a mea nu era aceea a tatei, ca odinioară la Veneția. Sau la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că toți ne aflăm În mâinile lui dumnezeu și că mila divină este nesfârșită. Ei da, nesfârșită o fi, dar nu suficientă ca să-i ajute pe tatăl și pe bunicul nostru să moară În pace, nici ca să salveze un biet micuț inocent care n-a făcut nici un rău lumii. În acest punct ne aflam, nici Înainte, nici Înapoi, fără leac sau vreo speranță de a-l găsi, când bătrânul vorbi, Să vină cineva Încoace, spuse el, Vrei apă, Întrebă una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Încetare, bărbatul avea ochii uscați, dar tremura tot, de parcă l-ar fi apucat febra. Acum rămânea de făcut ce era mai rău. Printre lacrimi și gemete, a fost coborât copilul, așezat alături de bunic, dar nu stătea bine acolo, o siluetă micuță, nesemnificativă, o viață fără importanță, lăsat așa, de izbeliște, ca și cum n-ar fi aparținut familiei. Bărbatul se aplecă, luă copilul de pe pământ și Îl culcă cu fața-n jos pe pieptul bunicului, apoi brațele acestuia au fost Încrucișate peste trupușorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil În care Încă mai există câteva În vreun atelier sau altul de tâmplărie cu o administrație conservatoare, va fi ca acea micuță rosette de malherbe, care, transformată În trandafir, n-a putut dura mai mult decât timpul scurt al unei dimineți. Citatul literar a fost opera președintelui, care, nefiind prea oportun, dar provocând aplauzele asistenței, spuse În continuare, Oricum ar fi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
obligațiile funcției sale se află În același timp În tot universul, pentru că altfel n-ar avea nici un sens să-l fi creat, ar fi o pretenție ridicolă să ne așteptăm să arate vreun interes special pentru ceea ce se Întâmplă pe micuța planetă terra, care, de altfel, și asta poate că nu i-a trecut nimănui prin minte, Îi este cunoscută sub un nume complet diferit, dar moartea, această moarte care, așa cum am spus-o În paginile din urmă, este legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lângă pat și examinez trupul lui frumos, dezvelit și împietrit într-un gest plin de candoare, un trup care nu are nimic de ascuns. Îmi amintesc de trupul acesta încă de pe vremea când eram foarte tineri, când era chiar mai micuț decât trupul meu, micuț ca un bobocel, eu obișnuiam să merg pe stradă, iar el pe trotuar, pentru a evita să ne rușinăm până și de vecinătatea umbrei celuilalt, pășeam aplecată de greutatea gândurilor, cu privirile ațintite asupra punctului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trupul lui frumos, dezvelit și împietrit într-un gest plin de candoare, un trup care nu are nimic de ascuns. Îmi amintesc de trupul acesta încă de pe vremea când eram foarte tineri, când era chiar mai micuț decât trupul meu, micuț ca un bobocel, eu obișnuiam să merg pe stradă, iar el pe trotuar, pentru a evita să ne rușinăm până și de vecinătatea umbrei celuilalt, pășeam aplecată de greutatea gândurilor, cu privirile ațintite asupra punctului de întâlnire dintre stradă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi văd pe toți atât de clar dintr-odată, văd chiar și ce au în farfurii, văd și ce scrie în ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd și ce scrie în ziarele lor și imediat ajungem la cafeneaua cea veche, acolo îmi plăcea să stau cu Noga când era foarte micuță, chelnerița îi aducea prăjiturele crocante cu lămâie, iar ea și le îndesa în gurița ei micuță, pe bărbie îi curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se aud plânsete îngrozitoare, mami, ce mi-ai făcut, iar eu strig, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește frica, poate că nu se va mai face mare niciodată, cine știe ce s-a întâmplat cu creierașul ei, ce s-a zguduit în cutia aceea craniană micuță, o găleată din plastic i-a salvat viața, găleata cu apă uitată afară de menajera vecinei, și traiul în apropierea pericolului iminent continuă să planeze, chiar și după ce amenințarea sa imediată a trecut, chiar și după întoarcerea acasă, orice deviere ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însă, în ciuda faptului că aproape înghițise termometrul, temperatura lui nu crescuse, treizeci și șase cu șapte, notează ea sfidător în raportul atașat de patul lui, dă o clipă la o parte pătura, iar eu văd, spre stupefacția mea, un tub micuț ieșind din organul său, care duce undeva spre un săculeț de sub pat și se umple cu un lichid portocaliu. Tot ceea ce trupul se străduiește să ascundă este dezvăluit aici cu atât de multă ușurință, probabil atunci când și-a făcut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar Udi nu spune nimic, cum acul își continuă drumul în susul și în josul picioarelor, apoi un ciocan micuț le lovește, lovește genunchii inerți, ca niște buturugi, iar Udi continuă să afișeze zâmbetul acela plin de sine, mândru asemenea unui fachir, până când medicul își introduce toate instrumentele înapoi în buzunar, privește carnețelul atașat de pat, după care se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]