4,790 matches
-
deplorabile. Fără un singur prieten, fără prietenia măcar a unui câine, urând și oamenii și animalele și cerul îl supără zborul rândunicii, ciripitul vrabiei, parfumul florilor, lumina zilei, privirea cinstită, vorba curată: ar înțepa ochii copiilor și ar reteza limba mieilor neînțărcați -, i s-a dus viața în deșert. Și consolarea bietului om fără dragoste și fără evlavie se găsește în ajunul obștescului ineluctabil sfârșit, mărunțit între paiațe mici și imitații minuscule". Prin hiperbolă, se produce o metamorfoză auctorială: pamfletarul, distanțat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un obiectiv al proiectelor derulate în Pays de Gâtine (Poitou-Charentes, Franța) și Torridge (Anglia). A fost promovată strategia comercializării comune. • Strategii de ameliorare a produselor și de ameliorare a comunicării cu posibilii cumpărători. Ameliorarea calității cărnii de vițel și de miel a fost obiectivul principal al colaborării între producătorii din zonele South Kerry (Irlanda) et Garfagnana (Toscana, Italia). A fost construită o "hartă a calității" și au fost intreprinse acțiuni comune de ameliorare a comunicării cu potențialii cumpărători din mai multe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
fiind această bucată de lemn. Pe de altă parte, [pu terea] estimativa nu percepe obiectul individual că existând sub o natură comună, ci doar pentru că este punctul terminus sau principiul unei acțiuni sau afectări. În acest fel, oaia recunoaște acest miel nu că acest miel, ci în măsura în care este ceva care poate fi alăptat de ea; și [la fel recunoaște] iarbă în măsura în care este mâncarea ei. De aici rezultă că alte obiecte individuale care nu se întind asupra acțiunii sau afectării sale nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lemn. Pe de altă parte, [pu terea] estimativa nu percepe obiectul individual că existând sub o natură comună, ci doar pentru că este punctul terminus sau principiul unei acțiuni sau afectări. În acest fel, oaia recunoaște acest miel nu că acest miel, ci în măsura în care este ceva care poate fi alăptat de ea; și [la fel recunoaște] iarbă în măsura în care este mâncarea ei. De aici rezultă că alte obiecte individuale care nu se întind asupra acțiunii sau afectării sale nu sunt per cepute de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
toți lupii ar fi dezorientați și n-ar ști dacă oile sunt de mâncat sau sunt doar niște parteneri flegmatici ai haitei. Individualul nu este perceput de către puterea estimativa că existând sub o natură comună: de exemplu, oaia nu vede mieii ca aparținând unei clase anume de vietăți, cea a mieilor, ci că punctul ter mi nus al unei afectări sau al unei acțiuni a în acest caz deoarece mielul este ceva ce trebuie alăptat, ea aflându-se în perioada puerperala
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
oile sunt de mâncat sau sunt doar niște parteneri flegmatici ai haitei. Individualul nu este perceput de către puterea estimativa că existând sub o natură comună: de exemplu, oaia nu vede mieii ca aparținând unei clase anume de vietăți, cea a mieilor, ci că punctul ter mi nus al unei afectări sau al unei acțiuni a în acest caz deoarece mielul este ceva ce trebuie alăptat, ea aflându-se în perioada puerperala. În momentul în care paste, oaia este capabilă să facă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că existând sub o natură comună: de exemplu, oaia nu vede mieii ca aparținând unei clase anume de vietăți, cea a mieilor, ci că punctul ter mi nus al unei afectări sau al unei acțiuni a în acest caz deoarece mielul este ceva ce trebuie alăptat, ea aflându-se în perioada puerperala. În momentul în care paste, oaia este capabilă să facă diferența dintre o piatră și iarbă pe care o mănâncă; piatră este „ceva“, un obiect perceptibil prin simțuri, care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
9), pe care nici învierile din morți, ca învierea lui Lazăr, nu-i putea întoarce, și nici unul nu putea gusta din„Cina cea Mare” (Luca 14, 24).„Lepădarea de sine” înseamnă credința ca o ungere a praguluide sus cu sângele mielului (Ieșire 12, 7) și în același timp deschiderea tot mai mult a adâncului inimii înspre Mântuitorul Hristos,ca acel „adânc” de sus, care nu are nevoie să se mai adâncească.Mântuitorul nu avea nevoie de „lepădare de sine”, deoarece nu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pentru El, Care este capul, Hristos” (Efeseni 4, 13-15). La cei desăvârșiți în Hristos mintea nu mai este în seama ei(Romani 1, 28) ca urmare a păcatului strămoșesc, ci prin credința ca„ungere a pragului de sus cu sângele Mielului” (Ieșire 12, 7), min tea devine „ochiul, luminătorul trupului” (Matei 6, 22). Mintea este„stăpânul casei” (Luca 12, 39), dar „casa” care trebuie zidită în Hristoseste „inima”. De aceea, chemarea: „Capetele voastre să le plecațiDomnului!”, are ca urmare faptul că
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
statutulde „heruvimi”, a căror putere de a vedea pe Dumnezeu izvorăștedin inima lor curată, în sensul Evangheliei: „Fericiți cei curați cuinima că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Dacă „nădejdeaeste Tatăl” pentru ungerea pragului de sus cu „sângele Mielului”,astfel, „scăparea este Fiul”, deoarece toiagul lui Moise a desfăcutadâncul mării spre scăpare: „S-au desfăcut izvoarele adâncului celuimare și s-au deschis jgheaburile cerului” (Facere 7, 11); „Adevăruldin pământ va răsări și dreptatea va privi din ceruri” (Psalmi 84
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pentru a curge din ea apă (Ieșire 17, 6). Inimilese deschid, se dezleagă, zidul înalt al egoismului cade, ca și zidurile Ierihonului urmare a păcatului strămoșesc. Acest lucru este semnificat prin înconjurul lăcașului de închinare după slujba punerii înmormânt. Ca „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1, 29), Mântuitorul vedea din mormânt zdrobirea inimilor ucenicilor: „Aceasta a fost noaptea de priveghere pentru Domnul!”(Ieșire 12, 42), spunea Dumnezeu la trecerea poporului prin adâncul mării ca pe uscat și ieșirea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin Jertfa lui Hristos ca „Ușă” de intrarepentru „ieșirea” la pășune: „Duhul nu venise căci Hristos nu seproslăvise” (Ioan 7, 38-39); „Veți cunoaște adevărul și adevărul văva dezlega din legături” (Ioan 8, 32); Jertfa era ungerea pragului desus cu sângele Mielului și descoperirea adâncului spre scăpare caadânc al inimii, locaș al Duhului Sfânt. În acest sens Iisus este „scăpare”, „izbăvire” (Ps. 17, 1).Chemarea la luarea aminte asupra ușilor inimii nu este ca în-demnul către catehumeni de „a ieși”, ci pentru ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
plinim toată dreptatea” (Matei 3, 15).Era acea „dreptate care avea să privească din ceruri” (Psalm 84, 12)ca o slavă a lui Dumnezeu, atât de diferită de orice triumf omenesc.Cuvântul lui Dumnezeu este în Hristos ca și glasul „Mielului luiDumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29): „Nu va striga șinu se va auzi prin piețe glasul lui” (Matei 12, 19). În acest fel:„Trestie strivită nu o va frânge, și făclie abia fumegândă nu o vastinge, până ce va
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Giuglea aduce în discuție apelativul latinesc amnis, amne, „rîu, puhoi“, întîlnit în toponimul italian Teramo < Interamnes), care ar fi putut denumi o apă transformată, uneori, în torent. Acesta ar fi evoluat în am(mn > m, ca în agnellus > *amnel > mńel > miel; e poate dispărea atît în finalul, cît și în interiorul cuvîntului). Apelativul acesta ar fi intrat într-un compus de forma Amnepó leos (gr. Póleos, ar fi genitivul gr. polis, „oraș“, „rîul orașului“). Ajută la explicarea prezenței vocalei o varianta atestată
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
găsește în alte toponime și nu are nici susținere geografică sau istorică. Hasdeu intuiește că este vorba de o bază antroponimică, Arnotă, dar se complică presupunînd că aceasta ar proveni dintr-un apelativ reconstituit prin comparația gr. arnos, lat. arnum, „miel“, căruia i s-ar fi adăugat un sufix slav (formație hibridă greu de acceptat). Ioan Pătruț, observînd că sufixul -otă, întîlnit astăzi numai în nume de familie ori supranume, dar care au funcționat, cu siguranță, înainte de aceasta și ca prenume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
e atestat numele rîului în timpul lui Mircea cel Bătrîn cu sl. jalov, „arid, sterp, neroditor“, care corespunde atît din punct de vedere fonetic (vn trece frecvent în mn, ca în pivniță > pimniță, apoi simplificarea grupului mn ca în agnellus > mńel > miel), cît și din punct de vedere semantic (avînd în vedere caracteristicile geografice ale zonei din bazinul inferior al Ialomiței). Mai mulți lingviști și istorici importanți preiau soluția lui Hasdeu, „traducînd“ în diferite nuanțe sensul sintagmei toponimizate de slavi ca reper
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în prezent, „lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele deținuților“ și „ancoră“, sunt ulterioare și metaforice. Alte nume latinești de animale domestice s-au păstrat în română și numai în unele limbi romanice occidentale: lat. admissarius > armăsar, lat. agnellus > miel, lat. annotinus > noaten „(oaie) de peste un an“, lat. aries > (reg.) arete „berbec de prăsilă“, lat. catellus > cățel, lat. equa > iapă, lat. haedus > ied, lat. *iunicia > junice, junincă „vițea, vacă tânără“, lat. iuvencus > junc „bou sau taur tânăr (între doi și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
belhamel „oaie care conduce turme“, literal „oaie cu clopot“). Arete „berbec de prăsilă“ < lat. aries (ac. arietem), existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn, ca în lat. lignum > lemn), derivat de la agnus „miel“. Încă din epoca lui Plautus, vechiul termen agnus era asociat cu diminutivul agnellus, considerat mai afectiv. S-a transmis și altor limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
existent și în cele trei dialecte sud dunărene, nu s-a păstrat decât în puține dialecte romanice. În română, este astăzi dialectal. Termenul miel este moștenit din lat. agnellus (cu gn > mn, ca în lat. lignum > lemn), derivat de la agnus „miel“. Încă din epoca lui Plautus, vechiul termen agnus era asociat cu diminutivul agnellus, considerat mai afectiv. S-a transmis și altor limbi romanice (fr. agneau, it. agnello), iar lat. agnus are urmași în diferite dialecte periferice, italiene și portugheze. Sp
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din epoca lui Plautus, vechiul termen agnus era asociat cu diminutivul agnellus, considerat mai afectiv. S-a transmis și altor limbi romanice (fr. agneau, it. agnello), iar lat. agnus are urmași în diferite dialecte periferice, italiene și portugheze. Sp. cordero „miel“ este provenit din lat. cordarius, derivat de la cordus „născut după termen, întârziat“, și prezintă o interesantă schimbare de sens: animalul născut în februarie (în loc de noiembrie sau decembrie) era apreciat mai ales ca miel de Paște, de aceea i se spune
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dialecte periferice, italiene și portugheze. Sp. cordero „miel“ este provenit din lat. cordarius, derivat de la cordus „născut după termen, întârziat“, și prezintă o interesantă schimbare de sens: animalul născut în februarie (în loc de noiembrie sau decembrie) era apreciat mai ales ca miel de Paște, de aceea i se spune cordero pascual sau cordero lechal „miel de lapte“. cal și iapă Și perechea cal-iapă face parte din seria numelor de animale domestice moștenite din latină. Cal < lat. caballus este panromanic. Istoria lui este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
derivat de la cordus „născut după termen, întârziat“, și prezintă o interesantă schimbare de sens: animalul născut în februarie (în loc de noiembrie sau decembrie) era apreciat mai ales ca miel de Paște, de aceea i se spune cordero pascual sau cordero lechal „miel de lapte“. cal și iapă Și perechea cal-iapă face parte din seria numelor de animale domestice moștenite din latină. Cal < lat. caballus este panromanic. Istoria lui este interesantă dacă ne gândim la faptul că, la început, lat. caballus însemna „mârțoagă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu cremă de vanilie“, care trebuie să fi fost denumirea acestei prăjituri înainte de adoptarea termenului cremșnit. În Transilvania, i se spune cremeș (< magh. krémes). Tot la Sanda Marin este înregistrat pentru prima dată și cuvântul anghemaht „mâncare cu carne de miel sau de pui, gătită în sos alb de lămâie“; este un împrumut adaptat al germ. Eingemachte, cu același sens. Kirș „lichior de cireșe și caise“ apare tot la Sanda Marin, dar nu figuzează în dicționare. Numele este sigur de origine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în Dicționarul francez-român al lui Pontbriant, deci la sfârșitul secolului 19. Etimologia sa nu este clară; probabil are la bază gr. kosonaki, derivat de la kosóna „păpușă“, datorită formei date uneori acestei prăjituri. Mâncăruri de Paște Stufatul, mâncare din carne de miel, gătită cu fire de ceapă și de usturoi verde, este mai puțin cunoscută în Transilvania. Cuvântul este menționat pentru prima dată într-un Dicționar român-german al lui G. A. Polizu, apărut la Brașov în 1857. Este împrumutat din neogreacă, unde
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai ales cu vapori“, derivat al unui verb *extupare „a umple cu vapori calzi“, care s-a format de la același cuvânt grec týphos, pătruns în latina din Galia prin greaca vorbită la Marsilia. La Paște, mâncarea clasică este drobul de miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]