17,823 matches
-
poți uita de toate. Când poți deschide ochii, lumea din jur îți pare, Dușmana și străină-n naiva-i fericire. Iar tu , o nefirească, străină arătare. De îngeri părăsita, lipsită de iubire. Ai cere milă lumii, dar lumea n-are milă. Mai bine-ți pui un zâmbet și te prefaci că-i bine. Celor puternici, vrednici, cei slabi le fac doar milă. Si isi feresc privirea când trec pe lângă tine. Referință Bibliografica: CALEA DEȘERTĂCIUNII / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
tu , o nefirească, străină arătare. De îngeri părăsita, lipsită de iubire. Ai cere milă lumii, dar lumea n-are milă. Mai bine-ți pui un zâmbet și te prefaci că-i bine. Celor puternici, vrednici, cei slabi le fac doar milă. Si isi feresc privirea când trec pe lângă tine. Referință Bibliografica: CALEA DEȘERTĂCIUNII / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CALEA DESERTACIUNII de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363587_a_364916]
-
avem timp să ne gândim, Nu ne mai interesează nimic și nu mai știm ce vrem să fim. Este aceasta lumea postmodernă”, postumană”,postistorică, de care vorbesc filozofii zilei? Este aceasta o lume prescrisă, postscrisă, „prostscrisă” Unde nu ajunge sentimentul milei? Este destinul nostru de oameni postmoderni, o unitate defectivă de morală? Este el rezultatul unei alte morale Ce pune-n mișcare valori pasagere atinse de „boală”? E inutil să punem aceste întrebări lumii din care facem parte Pentru că lumea, în
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului O viață neglijată... Pe pământul rece, lângă o șindrilă Frageda suflare-n cârpe-nfășurată Pură precum crinul, iat-o, aruncată De a sa mămică, dură, fără milă. Genele-i sunt ude, scâncetu-i ușor, Frig și foame-i este, muguraș de floare, Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere... E micuț, plăpând, n-are
O VIAŢĂ NEGLIJATĂ... de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362303_a_363632]
-
visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptății Croiește-ți drumul către nemurire Ridică sus stindardul libertății Nu accepta nici dram de umilire Nu îndura un jug impus cu sila Nu-ți consuma durerea în amar Nu gratula călăii tăi cu mila - Iertarea ta e luptă în zadar! Poți să alergi prin crânguri și fânețe Pe-un val de mare poți chiar să dansezi! De vei avea armate cu sânețe Din iadul negru poți să evadezi Virgil Ciucă București 20 decembrie 2015
FRĂMÂNTĂRI AMARE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362329_a_363658]
-
și-un nepot, De parcă o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, mai turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grăi printre meseni o întrebare), „Veți scoate casa asta la vânzare Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
țap. Ajungând acasă, cu „flăcăul cu barbă și patru picioare”, nefăcător de lapte pentru copii, a luat-o pe cojoc de la nevastă! Trei zile s-au auzit prin sat sudalmele și blestemele distinsei „doamne”. Până la urmă, prietenilor glumeți, fiindu-le milă de el, i-au dus capra înapoi și astfel s-a sfârșit războiul în familia lui Pilu! Orașul fiind mic ne cunoșteam cu toții. Eram OAMENI, ne salutam și ne zâmbeam atunci când ne întâlneam. Nu țin minte să fi fost vrajbe
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
își dezvelise nepermis de mult picioarele, spre deliciul publicului de parte masculină. La un moment dat, când acest public savura atmosfera și o privea cu ochi lacomi pe Monica și pe fiica ei (mă refer la bărbați, desigur!) ori cu milă și mare înțelegere (de data asta am în vedere femeile!), cei doi protagoniști ai procesului de încredințare a minorei au fost atât de mult impresionați de seriozitatea și severitatea judecătorului, încât au reacționat cât se poate de imprevizibil. Doamna Monica
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
s-a trezit Silvia. Am mâncat câte ceva, fără poftă. Conștienți că organismul are nevoie de hrană și nu ține seamă de melancolia ori de bucuria omului. N-am trezit-o pe Violetta. Dormea așa de profund, încât ne-a fost milă de ea. A mâncat, totuși, dar mult mai târziu, la masa de prânz, cum s-ar spune. Nu vă mai plictisesc cu asemenea amănunte. Ceea ce era interesant s-a spus deja. Doresc să subliniez că norocul ne-a surâs la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În vremea în care pâraiele-n susur Curgeau dinspre munte spre Dunărea lină, Se naște-n palat în orașul lui Bucur, Fecior lui Pătrașcu din milă divină. Se-nalță și crește ca ramul cu rodul Bogat, strâns din seva acestui pământ, Creștin botezat și-aplecat spre norodul, Ce-i Domnului sprijin sub blându-i cuvânt. Crescut lângă carte, frumos ca un brad, Odorul mezin al măicuței e
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
VIAȚĂ NEGLIJATĂ..., de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016. O viață neglijată... Pe pământul rece, lângă o șindrilă Frageda suflare-n cârpe-nfășurată Pură precum crinul, iat-o, aruncată De a sa mămică, dură, fără milă. Genele-i sunt ude, scâncetu-i ușor, Frig și foame-i este, muguraș de floare, Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are? Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere... E micuț, plăpând, n-are
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
spune trecătorul. Lacrimi curg din ochii triști în noaptea rece Nimic nu mai simte, suflețelu-i ... Citește mai mult O viață neglijată...Pe pământul rece, lângă o șindrilăFrageda suflare-n cârpe-nfășuratăPură precum crinul, iat-o, aruncatăDe a sa mămică, dură, fără milă.Genele-i sunt ude, scâncetu-i ușor,Frig și foame-i este, muguraș de floare,Oare, ea, pe unde-i, ce liniște are?Somnu-i dă târcoale dar și-al mamei dor... Părăsit în stradă, crâncenă durere...E micuț, plăpând, n-are
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
lor, mulți dintre cei apropiați nouă, cunoscuți ori ba, este, chiar și acum, în prag de secol XXI, cuvântul de ordine ce domină nefericit soarta „societarului” depersonalizat al timpurilor contemporane, care își leagă greutatea coșului zilnic de mărunțișul strecurat din milă vădită de către celălalt râvnitor la mântuire personală - străinul acela care își poartă grăbit și haotic șirul pașilor săi prin nămolul conjunctural ce îi afundă înspre străfunduri, dureros de grosolan și de regresiv, ecuația existenței zilnice strivite de guvernanții actuali cu
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
ridici cu demnitate privirea către Cer și să-l implori pe Atotputernic. Poate voi fi și eu printre argații săi și-ți voi pune o vorbă bună. - Poate aveți nevoie de merinde, haine..., rosti Mihai. - Eu am nevoie doar de mila Domnului!... Gata, plecați de aici! De acolo, de sus, vă voi urmări la fiecare pas! Aveți grijă de poporul vostru! Domnul să vă aibă în paza Sa! Cu un ultim bun rămas, căpitanul Preda și principele Valdescu făcură cale întoarsă
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de autonomie, mai ales financiară. Deci Bucureștiul ne zice că dacă nu ne dă bani nouă, o să murim de foame. Noi zicem, lăsați-ne să murim de foame. Că noi vrem să murim de foame, nu vrem să trăim din mila niciunuia. De fapt este o o tendință în toată Transilvania de a (se) autoguverna.” L-am întrebat, de ce există această tendință se separare, pentru că tocmai vorbise de fuziunea culturilor și tradițiilor, de ce dorință de separare? ” Orice copil care crește, își
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
dizgrațioase, cu multe “î”-uri, de parcă s-ar împiedica! Or fi căzut cu fețele în făină și mi-au transmis și mie această “mască” cu care apar în poză cu o mititică, atât de pretențios îmbrăcată, că mi-ar fi milă să “dezbrac” o așa operă de artă. În aceste condiții și conversația este artificială, de parcă joci într-o piesă de teatru și nu-ți cunoști bine rolul! Mai senzuale sunt feminele care umblă cu bicicletele pe trotuar, pedalând agale, cu
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
bunel Ce ascunde-n pălărie ? Dulci cireșe, ce-mi plac mie! Șase ochi și trei gurițe Rup acum de pe codite Cireșele delicioase Mari și roșii și frumoase. Graurul le-a terminat Noi, de-abia ne-am apucat. Chiar mi-e milă zău de el, Ce rău e să n-ai bunel! Motănel Am un motănel tărcat, Se laudă că-i curat. Pisoiaș micuț, mă minți! O mustaț’-ai între dinți. L-ai mințit pe șoricel, Că vrei să te joci cu
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
locuit multă vreme în Barcelona. Dar, în ciuda acestor nume celebre, cel a cărui umbră plutește maiestuoasă deasupra Barcelonei este Gaudi. Promotor al curentului modernist în arhitectură, Gaudi are un stil unic, original și fantezist. Parcul Guell, Casa Battlo și Casa Mila sunt vizitate zilnic de mii de turiști. Nu numai în decorații, dar și în probleme de rezistența materialelor, căuta soluții în natură. Frunze, flori, solzi, pești, salamandre, toate pot fi văzute în ornamentele clădirilor Gaudi. La Gaudi simetria nu există
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
Te rog, hai și-o vizitează, e ultima ei dorință, doctorul a spus că se stinge azi, mâine... Am rămas cutremurat de cuvintele ei și-mi părea absurd tot ce-i pe lume, trist! Cum poate fi așa de fără milă acest Dumnezeu, care lasă să se întâmple așa ceva? Am rugat-o pe femeie să vorbească cu mama, eu tată n-aveam și să stabilească ele când și cum. Eu aș merge și acum doar să știe și mama. A doua
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
de zor că prea adesea a-nvins greșeala în conștiința umui popor . Lângă-mplinire, fiindu-i umbră, râde eșecul hâd și trufaș, privind spre viața tristă și sumbră cutreierată de-un țel abraș. Lângă ursită chiar Domnul plânge privind cu milă tristul destin în care scrie că ne va frânge ura pe care-o trăim din plin !!! 3 februarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Lângă / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de
LÂNGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361063_a_362392]
-
au furat,... Să-i mustre conștiința, să-ntoarcă ce-au luat, Ca să ajungă banul, în contul sărăcia, Să îndrepte cei greșiți, pe veci, nemernicia. Să-nvie azi credința și sufletul din om, Să piară dușmania, din milenarul pom! Să fie milă și multă dăruire! Să fie pace și sinceră iubire! Poate ca semn, poetul a ales, Să plece dintre noi, să dea de înțeles, Că fără conștiință nimic n-are valoare, Și fără suflet, omul, e doar ceea ce pare. Și câte
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
Stihuri > Mozaic > O, TU MINĂ ZEITATE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O, TU MINĂ ZEITATE O, tu mină zeitate nesătulă Cu multe capete de galerii Tu îți devori fără vreo milă Ai pământului copii. Nu ții cont de sentimente, De ceea ce rămâne în urma ta Îți îngropi în sedimente, Pe cei ce te-au creat așa. Zeiță, tu ne dai doar bogății Argint, aur, diamante, Transformate-n bijuterii Pentru sferele înalte. În jurul
O, TU MINĂ ZEITATE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361108_a_362437]
-
Caii în flăcări, avizi de apă- Fluturii nopții, negri, nervoși, Cad și se-neaca, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul milei Numai de mie nu îmi e milă Zac mort de sete că o cămilă Auzi cum scîrție cumpana-n noapte Stelele-n apă cad grele, coapte. JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE Je meurs de soif auprès de la fontaine
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]
-
nopții, negri, nervoși, Cad și se-neaca, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul milei Numai de mie nu îmi e milă Zac mort de sete că o cămilă Auzi cum scîrție cumpana-n noapte Stelele-n apă cad grele, coapte. JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE Je meurs de soif auprès de la fontaine Le ciel accroche mes paupières pesantes L
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]
-
vorbești așa, a sărit Ioana ca arsă din colțul în care a stat tot timpul tăcută, ascultând atentă, fără să‑i privească pe cei doi bărbați. Se mai uita la băiatul ei, din când în când, cu multă dragoste și milă amestecate cu teamă. - Da, asta așa‑i. N‑am avut parte și eu de un băiat. Ne‑a dat Dumnezeu doar fete. Ia vezi, nea Vasile, poate ne încuscrim până la urmă. Chiar dacă a mare mai are ceva până la liceu. Ce
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]