KorAP: Find »[drukola/base=minuna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...153 >

3,813 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

pe cele de domnișoară, cu un singur șir, pe care i le-au dat părinții când a împlinit șaisprezece ani. Fusese undeva, dar nu mi-am putut aminti pentru nimic în lume unde, deși probabil că îmi spusese. A fost minunată, mi-a zis. Nu îmi scosesem încă haina. — Ce a fost minunată? —Piesa. Acum îmi aminteam. Nu pricepeam cum de uitasem. Ea și cu Susannah luaseră trenul până la New York ca să vadă la matineu piesa Jurnalul Annei Frank. Nu era nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
au dat părinții când a împlinit șaisprezece ani. Fusese undeva, dar nu mi-am putut aminti pentru nimic în lume unde, deși probabil că îmi spusese. A fost minunată, mi-a zis. Nu îmi scosesem încă haina. — Ce a fost minunată? —Piesa. Acum îmi aminteam. Nu pricepeam cum de uitasem. Ea și cu Susannah luaseră trenul până la New York ca să vadă la matineu piesa Jurnalul Annei Frank. Nu era nimic neobișnuit în asta. Soția mea și cu sora ei merg adesea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Doamna Roosevelt a spus că este un spectacol foarte captivant, dar că nu avea nici o legătură cu nimeni dintre cei pe care îi cunoștea ea. Așa simțeam și eu cu privire la Jurnalul Annei Frank, fără însă a vedea piesa. —A fost minunată, spunea Madeleine acum. Minunat nu este un cuvânt pe care soția mea îl folosește în mod obișnuit și puteam să îmi dau seama din tonul ei sacadat și din felul cum stătea la masa din bucătărie, cu spatele drept, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

partea Încăpățânată, care refuză să cadă la o Înțelegere sau măcar să discute cu ei. —Compromis. Desigur. Ai vorbit frumos. Nu există nimic mai frumos decât un compromis. Totul În viață se bazează pe compromisuri. Apropo de asta, știu o poveste minunată despre rabinul Mendel din Kotsk. Dar cu cine să ajungi la compromis? Cu dușmanii noștri declarați care vor să ne distrugă? Acum comandă-mi un taxi, ca să nu Întârzii, și am să-ți povestesc cum s-a Întâlnit odată Jabotinski

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
grijă de el până ne Întoarcem noi? O să-i dea vecina să mănânce. Cheia e În buzunarul lui. Ce ne făceam fără tine? Iartă-mă că Închid, dar Teddy strigă de jos că au venit deja să ne ia. Ești minunat. Fug. Mulțumesc mult de tot și ne vedem diseară târziu. Dacă nu poate dormi, poți să-i dai jumătate de valium. Și ia-ți din frigider tot ce vrei. Fima Închise cuvintele „ne vedem diseară târziu“ În inimă, de parcă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
frumos În fața oglinzii, adăugă: —Fug. Am o groază de treburi În oraș. Numai Înapoiază-mi, te rog, cercelul pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem la film. La Orion rulează o comedie minunată cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
micuță din Magdiel? Brusc, Fima Își schimbă părerea. Văzu situația Într-o lumină nouă. Într-o clipă se simți ușurat: destinul Însuși intervenise pentru a-l salva de orgia nocturnă. Cuvintele „insulă pustie“ Îi umplură inima de bucurie. Va fi minunat să petreacă o seară liniștită acasă, furtuna putea să zgâlțâie geamurile cât voia, el va deschide caloriferul, și va așeza În fotoliu și va Încerca să se apropie puțin de celălalt Fima, cel adevărat, În loc să se epuizeze cu eforturile diplomatice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Primești credit nelimitat. Iar Între timp, pentru puținele porunci pe care le respecți, ai deja acolo sus propriile tale economii și În fiecare zi mai investești câte puțin, În fiecare zi primești o dobândă care se adaugă la capitalul inițial. Minunează-te, domnule, cât ești de bogat fără s-o știi. Așa cum e scris, cartea e deschisă și mâna notează. Cinci minute pentru filactere, mai puțin de cinci minute, crede-mă pe cuvânt că nu doare, și mai primești un bonus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

înțeleg de ce îi spune Maria „Rottweilerul“. M-a salvat însă Lynn, care a venit în bucătărie să vadă dacă avem nevoie de ajutor. Stă și Lisa la cină, dragă? Nu! am răspuns eu și Mark într-un glas. — Ar fi minunat, mulțumesc! La naiba. De una singură, Lisa ne-a acoperit vocile amândurora. —De ce nu mergeți să vă așezați la masă, mătușă Lynn. O să aducem noi totul. A trebuit să-mi folosesc forța fizică pentru a o mișca pe Lisa din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
bucată de vată în care erau înfipte câteva pietre prețioase confecționate din celofan colorat. Nu am știut ce să aduc la o petrecere origami, așa că am crezut că va fi ceva diferit. Îl chema Cesar. Avea ochi ciudați. —Cesar, sunt minunate. Cu asta te ocupi? Nu, sunt consultant IT. — Dar n-am mai văzut niciodată ceva asemănător! —Celor mai multor femei li se pare o copilărie, spuse el. Și cred că preferă bijuterii adevărate. Tocmai mă pregăteam să-mi apăr sexul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
un fel de joc, nu m-am gândit prea mult la asta. Nu atunci. Maria și Danny au ajuns târziu. Îmi venea s-o iau pe Maria în bucătărie și să-i spun că am înțeles, că petrecusem o după-amiază minunată cu un alt bărbat și că nici nu voisem să mă trezesc pentru cina asta. Amândoi stăteau în ușă holbându-se. Habar n-aveam la ce. —Jen, părul tău! Te-ai tuns. Maria îmi dădea ocol ca și cum aș fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
prunci retardați artistic. Era o stradă de castele și fortărețe. Într-adevăr, nu aveau șanțuri cu apă, dar fiecare casă era izolată eficient de lumea exterioară. Casa lui Tally era o frumoasă clădire edwardiană cu patru etaje, cu o grădină minunată în față. Nu puteam concepe să trăiesc într-o casă atât de mare, cu atâtea camere în stăpânire și atâția oameni. Întotdeauna mi-am imaginat că aș uita de unul dintre copii sau de una dintre camere și m-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Și sunt gata să accept asta. Numai să avem un start bun. Din senin, scoase două bilete de avion și le trânti pe masă. Acesta a fost momentul în care mi-am pierdut pofta de mâncare. —New York, șopti el. —E minunat în perioada asta a anului, frig și înviorător. Îți va plăcea. Iar americanii se vor îndrăgosti de tine! — Pentru că sunt ciudată? am sugerat eu. Nu! protestă el. În fine, ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

precis, tacticos, ceea ce dădea trupului o mișcare uniformă, potolită și perfect armonică. Purta ca de obicei, costum și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce l-am zărit, i-am putut desluși chipul arămiu și smead, cu mustața căruntă și scurtă. Tata era copleșit de o mare tristețe. Făcui câțiva pași, întâmpinându-l fericit căci într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa purta niște pantaloni albi, lungiți până peste genunchi, și cu o broderie, prin care trecea panglici albastre. „Ce-o mai fi și asta, domnișoară”, ce legătură are chestia noastră cu pantalonii dumitale?” Și după ce și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai târziu nevrednică de a fi pictată. Descopăr sărăcia și banalul culorilor prea searbede. Verdele nu mai e verde, toată iarba bate în roșu, iar florile cireșului par legate de crengile lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă și blând, și penetrant. Am vești minunate. Ți s-a acordat Ordinul de Merit. Nici o schimbare de expresie a trăsăturilor supte nu arată că mesajul ar fi fost receptat. — Felicitări, dragul meu, adaugă Gosse. Chipul rămâne impasibil. Gosse se uită la Minnie. Minnie ridică din umeri. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
musculoase, ale tânărului, ca și masa grea și mândră a organelor genitale, mult mai mari decât ale sale sau decât orice altceva văzuse la statuile din galeriile de artă, Îi lăsară o impresie de neuitat. Își urmări o vreme fratele, minunându-se de siguranța și lipsa de emoție cu care reproducea În cărbune conturul vintrelor verișorului, știind că el Însuși n-ar fi putut face aceasta În veci. Imaginea lui Gus nud Îl bântuise zile Întregi după aceea, cu efecte tulburătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu câteva cuvinte speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele se stinseră Într-un zumzet de conversații animate, În timp ce publicul ieșea În șir indian din sală. Compton se Întoarse către actori. — Bravo, doamnelor și domnilor! spuse el. — Într-adevăr, ați fost minunați. Minunați! Îl secondă Henry, trecând de la unul la altul și strângând mâini. Avu câteva cuvinte speciale de mulțumire pentru doamna Compton, căreia Îi sărută mâna În semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
semn de omagiu. Actorii se Împrăștiară la cabine cu zâmbete satisfăcute pe chipuri. Henry și Compton Îi urmară În culise. — Pare să fi mers foarte bine, zise primul, cu nepăsare afectată. — Bine? A fost un triumf. — Crezi? — Absolut. — Ai fost minunat, dragul meu Compton. Era sincer. Jocul directorului de trupă fusese o revelație. Nimic din ce văzuse la repetiții nu Îl pregătise pentru atâta pasiune și energie. — Prezența publicului schimbă totul. — Așa este, zise Henry. Participarea la seara aceasta, faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
să fi văzut mai mult haina decât piesa. „Motivul pentru care, la exterior, Christopher Newman trebuia acoperit Într-un veșmânt ciocolatiu, căptușit cu albastru ca cerul rămâne un mister cunoscut doar lui și croitorului lui“, comenta unul, În timp ce altul se minuna de „nasturii de sidef cât farfuriile de brânză“. Jocul lui Compton era apreciat ca nu mai mult decât adecvat, iar Elizabeth Robins părea În unele momente - după cum susținea un critic - să joace În altă piesă, poate una de dl Ibsen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
confortabil alături de ale tânărului artist, Între aceleași coperte; Întâmpină Însă prudent invitația lui Harland și promise că se va gândi la o contribuție potrivită la The Yellow Book, când aceasta va fi mai aproape de debut. — Orice, din partea dumneavoastră, va fi minunat, Îi spuse Harland. Și poate fi oricât de lungă doriți. Era, fără Îndoială, un stimulent, căci povestirile lui Henry aveau obiceiul de a se lungi rapid dincolo de limitele convenite inițial cu editorii de reviste. Abia Încheiase o luptă eroică pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
fost mai bine folosite la ceva mai pe măsura talentului său. Dar primul act din Guy Domville o făcu să se Îndoiască de propriul verdict. Trecuse ceva vreme de când i-l citise. Între timp, suferise numeroase Îmbunătățiri, iar jocul era minunat, mai ales al lui Alexander și al lui Marion Terry. Eleganța limbajului lui Henry, care uneori făcea ca replicile să sune bombastic și artificial, suna bine pentru perioada În care se desfășura acțiunea, la rândul său antrenantă. La un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
războiul ăsta Înfiorător, spune dna James. Cred că nimeni nu știe de ce a Început, spune Gosse, dar acum e limpede pentru ce luptăm: trebuie neapărat să ne opunem agresiunii germane. Henry a văzut totul foarte clar de la bun Început. E minunat felul În care și-a susținut țara la nevoie. M-am simțit onorat când m-a rugat să Îi fiu garant atunci când a cerut cetățenia britanică. Peste chipul dnei James trece o umbră dezaprobatoare, dar se mulțumește să spună: — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]