3,107 matches
-
frunze și de aur,/ la păduricea de roșcovi a copilăriei..." sau "Copilule care ai fost,/ ai mai rămas pe undeva?/ În care ierbi a adormit/ pierdută umbra ta." Privirea caută umbra flăcărilor, imponderabilul, întruchipările pure. El este blândul și palidul mire care alege drumul cel mai scurt spre țărmul cunoscut: " voi fi cam ciudat, tu să nu plângi atunci/ toate se schimbă, iată și anii/ aceia fierbinți nu mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fixate într-un spațiu bogat, prilej de admirație și elogiu: "la soare/ s-au dat cu multă vărsare/ boc,/ boca,/ bocna,/ ciocanele la Târgul-Ocna". În ciuda materialului lingvistic supraaglomerat, poetul sensibilizează ideea: "Din toate/ iubirile iubirilor/ sarea în bucate în casele mirilor". Sub forma unor exerciții spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prieten al familiei pentru a o ajuta în selectarea unui soț” (Hassouneh-Phillips, 2001, p. 935). Altele sunt ajutate de frați pentru a face acest lucru. În ceea ce privește contractul marital, prin definiție, acesta reprezintă un „document scris pe care îl semnează mireasa, mirele și doi martori”. Contractul marital este actul făcut între părți. Rezultatele cercetării au mai arătat că femeilor li s-a părut „un obstacol de netrecut părăsirea situațiilor abuzive în care se găseau fără a cere în prealabil permisiunea soților lor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
amintirea dezastrelor)/ să privesc găurile negre ale lungilor scrieri" (Tutun olandez și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dialog" etc. Cărți de poezie: Fântâni carteziene, Editura Junimea, Iași, 1980; Câmp negru, Editura Cartea Românească, București, 1982; Arlechini la marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987; Deasupra lucrurilor, neantul, Editura Cartea Românească, București, 1990; Mirele orb, Editura Junimea, Iași, 1995; Deasupra lucrurilor neantul / Au dessus des choses, le neant (ediție bilingvă), Editura Axa, Botoșani, 1997; Nouă variațiuni pentru orgă, Editura Polirom, Iași, 1999; Peisaj cu ziduri și uși (ediție bilingvă română engleză), Editura Augusta, 2000
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste tulburătoare variațiuni pe teme deopotrivă filosofice, existențiale și po(i)etice, cărțile Deasupra lucrurilor, neantul (Editura Cartea Românească, București, 1990) și Mirele orb (Editura Junimea, Iași, 1995) își articulează discursul pe tiparul dublei reflectări. Și substanța, și retorica discursului glisează, în permanență, între poli antitetici. Pe de o parte, avem de-a face cu un discurs criptic, dens până la asfixiere, în orice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși apare, ca la abatele Brémond, strâns unit cu rugăciunea, cu extaza religioasă: "Iubirea ei:/ această magmă apatică/ în care palmele se afundă./ Litera seamănă cu plânsul măicuței/ căzând în genunchi/ la vederea Mirelui". Grația viespilor (Editura Junimea, Iași, 2009) este, practic, într-un mod încă și mai evident decât volumul anterior, o "carte de recitire". Texte întregi sunt de altfel construite ca replici sau interpretări cât se poate de personale ale istoriilor de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea ori./ Emoții crude precum umbra-n ramă/ Ne regăsesc în tainicii fiori.// Se-aprinde bruma-n palme și-n orbire/ Pe trupul tău sfios se-ncheagă-un mire". În totul, prin urmare, un poet "din școala versificatorilor maratoniști, cu suflu atletic, dar și cu o bună stăpânire a verbului, dornici să performeze în execuții tehnice armonioase de cadențe și rime, din păcate lesne coruptibili spre comanda ocazională" (Cristian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o Fugă în haiku ; Numai din gânduri/ Nuntă pe firul ploii / Buchet aruncat" o Nuntă pe firul ploii), iar uneori, în minipoeme explicit erotice, el este redus la o simplă aluzie ("Mi-apari doar veste/ Vom încăpea pe cruce ?/ Doi miri rătăciți" o altă Nuntă pe firul ploii). Resimțind, probabil, impulsul de eliberare din chingile formale, scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on leaves (Editura Timpul, Iași, 2008) și Altarul de pelin (Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zicători/ și alte comori/ Lupul își schimbă părul/ fiindcă nu cunoaște adevărul/ Ceasurile latră/ în cușca de piatră/ Ziua bună/ e de două ori pe lună/ Cine se scoală de dimineață/ trece prin piață/ Prin Piața Unirii/ să se pupe mirii/ și să învețe tabla-nmulțirii". Ignorând aceste avertismente, cititorul poate avea revelația unei poezii ce, paradoxal, emană o "blândețe iubitoare care, dincolo de abise, apropie și umanizează" (Constantin Ciopraga). Pe nesimțite, spațiul poetic se umple de ecouri pulsatile și șoapte secrete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de aceea a cifrei șapte ("Un întreit mister", "juvaer/ Cu sensuri trei și totuși unul singur" este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cartea Românească, București, 1984; Doamna mea, eternitatea, Editura Junimea, Iași, 1986; Fulgerul și cenușa, Editura Junimea, Iași, 1989; Doamna cu sonetul, Editura Geneze, Iași, 1993; Între două nopți (antologie), Editura Junimea, Iași, 1995; Muzeul dragostei (antologie), Editura Helicon, Timișoara, 1995; Mirii paradisului pierdut, Editura Junimea, Iași, 2000; Floarea Moldovei (antologie), Editura Augusta, Timișoara, 2001; În loja nopții (antologie), Editura Cronica, Iași, 2001; Slugă la prisaca lui Tudor Arghezi, Princeps Edit, Iași, 2004; O, Mamă, dulce Mamă (antologie), Editura Timpul, Iași, 2004
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eros și alte poezii (Editura Junimea, 1978), trecând prin Oglinda de ceață (Editura Cartea Românească, 1979), Orfeon (Editura Junimea, 1980), Roza eternă (Editura Cartea Românească, 1984), Doamna mea, eternitatea (Editura Junimea, 1986) și până la Doamna cu sonetul (Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în el sunt nopțile de-amor furate/ chilia și ceaslovul nedeschis.// Trage-ți pe trup cămășile de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de alta, Sburătorul, sub forma unui șarpe, vizitează împărăteasa în vis, care apoi rămâne îngreunată și dă naștere unui copil dotat cu puteri supranaturale. Copilul poate fi conceput și pe baza lacrimilor adunate într-un pahar. După ce i-a murit mirele la nuntă, mireasa a plâns 40 de zile și 40 de nopți; apoi, a. strâns într-o cană lacrimile și le-a băut simțind că a rămas gravidă. Simbol al durerii, comparată cu mărgăritaru 1 sau cu picăturile de chihlimbar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
femeie născuse un prunc. Noaptea au venit ursitorile ca să menească viața celui născut. Una din ele i-a dat minte, alta i-a menit să aibă noroc. Alta i-a menit ca în ziua cea din urmă, când va fi mire, să moară prin înecare. Mama celui născut, care se afla deșteaptă, auzind menirea lor, a ținut socoteala și în ziua nunții celui născut a dat porunca sa să astupe toate fântânile pentru a scăpa de cele prezise. Cu toată paza
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui Sim. FI. Marian despre nuntă), feciorul de-mpărat nu vrea să-ntingă, până n-o mai cânta un cântecel moș călugăraș." Reacția celorlalți nuntași este previzibilă. Dezbrăcarea de straiele călugărești
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
căsători numai cu acela care a pătruns în foișor și a sărutat-o. O nuntă pecetluiește legătura celor doi; însuși Soarele este impresionat de frumusețea miresei, își abandonează treburile. Mama Soarelui își ceartă fiul, dar a doua zi, fură fata. Mirele, pornit la drum să găsească fata, este angajat de către mama Soarelui, care-l trimite să se ducă în locul Soarelui cu razele pe cer. Argatul îi bate pe musafirii Soarelui: pe Sf. Petru, pentru că a lăsat lupul să-i ia vițeaua
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Vasiliu]. Dacă în prima variantă, apare o scenă identică de desemnare a soțului, în cea de-a doua sunt trei secvențe prin care fetele împăratului își aleg partenerii prin lovirea în cap cu un măr; În ceremonialul nupțial, bradul (steagul) mirelui formează adesea un cuplu divin cu mărul miresei. Mărul apare în diverse ipostaze: pom (arbore), poamă (fruct), floare, creangă. El este idealul de frumusețe a fetei de împărat care are "obrajii și sânii ca merele, fața dalbă ca florile de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
la unele societăți arhaice. De altfel, sensul vechi al cuvântului nuntă este cel de împerechere în vederea procreării, identic cu sărbătoarea pastorală Nunta Oilor (14 octombrie), când se amestecau oile și berbecii pentru reproducere. Nunta, denumire înrudită cu nașii, nu cu mirii, obiceiul Punerii Mărului sau Pomului seara, în ajunul nunții, imediat după cununie sau chiar la un an după nuntă, la nașterea primului copil, scuturarea sau dezbrăcarea mărului împodobit de către naș, obiceiul atestat în țara Almăjului ca mireasa să nu doarmă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nevasta lui o să fie Frumoasa-Pământului-din-Măr". La marginea pământului era o grădină în care creștea un măr ce rodea numai trei mere și într-unul din acestea se afla Frumoasa-Pământului În basm, mărul e un simbol erotic; fata își alege viitorul mire aruncându-i mărul aurit pe care-l ține în mână. În lirică, mărul are același rol de mijlocitor al dragostei." Analizând un basm lituanian, Algirdas Julien Greimas desprinde câteva trăsături ale mărului: "Dragostea, frumusețea și sănătatea (fără a mai vorbi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
încercărilor grele la care este supus eroul (care vizează istețimea, inteligența), este un motiv frecvent în basmele tuturor popoarelor. Ov. Bârlea specifică, în articolul "probele pețirii" din Mică enciclopedie a poveștilor românești, faptul că acestea intervin în basme când viitorul mire provine din popor sau e un om în formă animală. În basmul Un mort a omorât doi și doi au omorât doisprezece [Stăncescu], un pristav anunță că fata împăratului Galben va lua de bărbat pe cel care va putea să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
casa ei. Protagoniștii acestui moment sunt mireasa și un flăcău cu părinții în viață. Donița este împodobită cu un șervet jucat la fiecare răspântie până acasă, unde banii sunt luați de lăutari; apare frecvent motivul scaldei. În România, înainte de plecarea mirilor la biserică, pentru cununie, mireasa, împreună cu doi flăcăi, cărora le trăiesc părinții, pleacă la o fântână cu apă. De acasă și până la fântână, joacă trei hore, în locuri deosebite. Iau apă într-o doniță în care pun și busuioc, apoi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
joacă din nou bradul; flăcăul care a jucat bradul ia o turtă și o frânge pe un șervet, aduce un pahar de vin și aruncă turta și vinul în patru zări; tot acum, ginerele dăruiește ceva soacrei, iar soacra ceva mirelui; aceste daruri se pun în sân; duminică, după întoarcerea de la biserică, mirii sunt trași în casă cu un șervet petrecut pe după gât. . Al doilea text oferă indicații în legătură cu obiceiul bradului din ceremonialul de nuntă, în deceniile 3-4 ale secolului al
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și o frânge pe un șervet, aduce un pahar de vin și aruncă turta și vinul în patru zări; tot acum, ginerele dăruiește ceva soacrei, iar soacra ceva mirelui; aceste daruri se pun în sân; duminică, după întoarcerea de la biserică, mirii sunt trași în casă cu un șervet petrecut pe după gât. . Al doilea text oferă indicații în legătură cu obiceiul bradului din ceremonialul de nuntă, în deceniile 3-4 ale secolului al XX-lea. Bradul era împodobit cu hârtii colorate, cu beteală și cu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]