5,723 matches
-
religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce vrea sa creadă întru reculegerea mistică. Într-un mod, din nou răsturnat, se pare că aici nu credinciosul sacrifică cel dintâi jertfind pe altarul transcendenței ce privește prin fermitatea statuii, ci însăși transcendența se deschide sacrificiului pentru credincios dincolo de statuie dar, totuși, învăluind-o. Așadar, predispoziția
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vârtej răsturnat, de construcție-rostuire ce vizează constant o absorbție spre înălțimi, absorbție în care ea însăși ca structură materială tinde să se ancoreze ascendent. Conform unei astfel de matrițe primordiale, arhitectonica templului trebuie să reflecte asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența prealabilă a reculegerii mistice individuale. Ea reprezintă aici un fond primordial, o temelie spirituală vitală în absența căreia ego-ul ce intră în templu pășește în golul crepuscular al non-spiritualului, al ne-asumării dialecticii dintre credință și îndoială, dintre ascensiunea spre transcendență și prăbușirea în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
criptei, sub extensiile naturii sau în voluptatea estetică circumscrisă unei creații de artă. Această lipsă de adunare și concentrare a conștiinței echivalează cu absența lucidității ei receptive și implicante, luciditate substituită de gama unor automatisme de suprafață. Cazul absenței reculegerii mistice pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a mai avut o astfel de lubie. Și, dacă i-aș recunoaște echipajul, aș fi dispus să o rețin ! Aș da farmecul solitudinii pe plăcerea unei mici conversații cu ea, sclipitoare și plină de umor, pe orișicare temă : criza ei mistică ori gimnaziul de băieți între care a crescut, ea, singura fată, cele zece operații pe care le-a suportat, învățând în spital limba arabă, broderia de mână și Coranul - dar poți să știi dinainte la ce ai să ajungi conversând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
diverse mărfuri din Iugoslavia. Și-a cumpărat de la ei niște adidași Lotto, albi cu o emblemă roșie. Își dorea de mult o pereche de adidași Lotto - acum ține una În mînă și o cercetează cuprins de un soi de extaz mistic, trîntit pe spate În patul din camera lui. Pantofii de sport sînt cu un număr mai mari, dar acest amănunt e lipsit de importanță. Se vede Încălțat cu ei la petrecerea de Anul Nou de peste două săptămîni. E atît de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apare nu ca bună sau rea, ci ca o experiență umană și existențială deschisă spre frumusețea și bogăția spirituală a umanului. Deloc pesimist, dar nici de un optimism superficial, M. Maffesoli definește înțelegerea postmodernității ca o "perspectivă într-un fel mistică, desigur, dar care pune accentul pe demersul inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este importantă secreția. Prin acoperirea corpului sau prin descoperirea lui asistăm la dansuri, mai mult sau mai puțin frenetice, prin care fiecare comunică într-o experiență a ființei-colective. Trebuie să o spunem, grație imaginii împărtășite cu alții, astfel de copulații mistice scapă în mare parte judecății morale. Ele pun în pericol o viziune a lumii de esență contractuală, pentru că individul rațional și stăpân pe sine, protagonist al "contractului social" modern, tinde să se piardă, am putea spune să se "consume" în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din scleroza și din piedicile instituționale. Etică ce avea ca ambiție să restaureze fervoarea originală și construirea corpului monahal pentru a realiza mai bine vocația monastică. Și, "simbol" important, aceasta se va face îmbrăcând "veșminte" noi, care semnifică astfel uniunea mistică proiectată. În sensul ei strict, arta cisterciană este o cultură nouă care se opune unei civilizații sărăcite. Arhitectura, decorația, aparența sunt, prin urmare, tot atâtea expresii ale unui spirit comun și ale unui mod de a fi împreună mereu și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de imoralism fericit. Aceasta este ordo amoris (M. Scheler), cauză și efect ale multiplelor forme de extaz societal. Am putea-o compara cu intuițiile lui Bergson: trecerea de la static la dinamic, de la închis la deschis, de la viața rutinieră la viața mistică 16. Aceasta clarifică din punct de vedere teoretic toate aceste situații empirice în care formula conceptuală (politică, socială) cedează locul unei forme operante. O formă comunitară în care fiecare nu-și mai caută singularitatea, nu-și mai afirmă specificitatea, ci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care tinde să se afirme în organicitatea grupurilor emoționale. Inversând zicala populară, haina îl face pe om. "Înveșmântarea", fie că este exterioară sau
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aici un ecou al noțiunii de domus proprie gândirii antice. Importanța "casei" nefiind limitată la cei patru pereți ai locuinței, ci căpătând sens în funcție de faună, vegetație, și chiar de relațiile de rudenie. Printr-un fel de concatenare magică sau aproape mistică, legătura socială se construiește din punct de vedere simbolic printr-o apropriere a locurilor succesive. Termenul spaniol immediaciones, descriind împrejurul unui punct central sau al unui oraș important, este revelator în această privință. Prin faptul că arată clar că ceea ce
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este, este simplu apoi să reperăm, în câmpul magnetic al atracțiilor și respingerilor sociale, câteva linii de forță în jurul cărora acestea se articulează. Una dintre aceste "idei-forță", dincolo de separarea de esență teologică proprie tradiției iudeo-creștine, este participarea, aproape în sensul mistic sau magic al termenului, fiecărui lucru sau persoane la un ansamblu care îi dă sens. Perspectivă "holistică", ce consfințește reîntoarcerea forțelor primitive, într-un fel tenebroase. Reîntoarcerea divinităților proprii "Mamei Primordiale". Forțe feminine pe care monoteismul patriarhal s-a angajat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ceea ce sunt lucrurile. A recunoaște că există în acestea o forță specifică. A recunoaște că acest corp social este corp ce reunește materialul și spiritualul și că înseamnă mai mult decât elementele individuale care îl compun. Un fel de "corp mistic" cu o "aură" originară și care se exprimă în multiplele comuniuni în care fiecare este "prins", în care se pierde și astfel, după zicala "cine pierde câștigă", dobândește un surplus de ființă. În Formele elementare ale vieții religioase, Émile Durkheim
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acest proces de "participare magică" la o entitate mai vastă, această transcendență imanentă favorizează uniunea cu celălalt, comuniunea cu alteritatea, integrarea în sine a străinului, incorporarea străinului ajungând la realizarea unui Sine colectiv. În acest sens putem vorbi de "corp mistic" sau, mai mult, pentru a relua terminologia teologiei catolice, de "comuniune a sfinților". Adică de o legătură spirituală, am putea spune virtuală, ce transcende spațiul, ce depășește îngrădirea identitară. În mod trivial, "a exploda" în celălalt. Rețelele informatice favorizează o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care pot fi îndepărtați în spațiu. Noile mijloace de comunicare interactive participă la aceasta; pot fi considerate expresie a "comuniunii sfinților" postmoderni 56. Internetul sau telefonul celular suscită o "aură" specifică. Ele pun în scenă ceea ce Louis Massignon numea "substituția mistică", adevărată unire a rugăciunilor ce permite comuniunea în spirit, cu eficiența pe care o astfel de comuniune nu întârzie să o aibă în viața de toate zilele. Pentru a-l înțelege pe celălalt ne așezăm pe axa sa, pornind de la
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
se domină și domină lumea, logică "economică", dacă despre asta este vorba, persoana pluralistă se hrănește tocmai din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite înțelegerea mimetismului misterios sau a ciudatei "participări mistice" despre care a fost vorba. Într-adevăr, este urgent să depășim evidențele acestei faimoase "întoarceri la individualism", incantație indolentă a unei intelighenția în pană de idei. Aș propune pentru aceasta un nou argument. Ceea ce poate permite, dacă nu justificarea, cel
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
celălalt social sau natural. Venele profunde ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună înrădăcinat. Iată deci "participarea magică" sau "mistică", care, dincolo de separarea rațională, va "antropomorfiza" spațiul în care trăim, produsele specifice pe care le mâncăm, specialitățile culinare ale locului, pentru a face din ele o parte a eului. Renaștere a unui canibalism originar care permite, prin ingerarea celuilalt (natural
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
contractul social. Astfel, în limbajul obișnuit, cutare mamă vorbind despre reușita fiului ei sau vrând, pur și simplu, să exprime ce este existența ei, va spune: "Eu, Bernard... face asta și asta". Astfel, se exprimă o entitate magică, o participare mistică. Bernard și mama lui nu fac decât unul. Unul și celălalt nu există decât în relație fuzională. Această fuziune, paroxistică în cazul indicat, dar care se poate trăi mai moderat în alte situații grupale, este la baza unei multitudini de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rațiunii), suntem uimiți că o putem lua pe scurtătură. Or, tocmai aspectul sinuos al sentimentului este cel care tinde să prevaleze în modurile de viață contemporane. Vox cordis, via cordis, voce și cale ale inimii ce se exprimă în delirurile mistice proprii religiozității ambiante, dar și în efuziunile muzicale sau în isteriile sportive. Atribuirea organizării Jocurilor Olimpice unui oraș sau altuia suscită entuziasm și, corelativ, decepții care se înscriu exact în registrul emoționalului dezlănțuit. Desigur, există în aceste fenomene (deliruri religioase, efuziuni
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
responsabil sau de homo politicus. Pe scurt, toate acestea nu mai au nici o legătură cu individul moral cauză și efect ale contractului social care a fost expresia modului de a-fi-împreună pe parcursul modernității. În acest proces de implicare sau de "participare" mistică la ceilalți și la natură, fiecare, că vrea ori nu vrea, că o recunoaște sau nu, este gândit. El nu este decât "difuzorul" modurilor de a fi arhaice, sau chiar reapariția unei antice rădăcini al cărei lăstar este el, reînvierea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la pluralismul cosmic despre care a fost vorba este ca iradiată de un univers social și natural care o protejează, care îi permite să fie ceea ce este. Este interesant (amuzant?) să observăm că o astfel de imagine, într-un fel mistică, a unei spulberări a eului mărunt în Sinele mai vast se regăsește la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că nu existăm decât în relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare mistică grație căreia fiecare poate exista ca atare. Acest vertij, această înlănțuire tribală este ceea ce vom regăsi în efervescențele estivale, în isteriile muzicale și sportive, în excitațiile proprii bâlciurilor, piețelor, bazarelor, târgurilor de vechituri și altor ocazii festive. Toate arătând importanța
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a fi, de a gândi, de a se organiza care, sub diverse nume, reafirmă același lucru: forța spiritului împotriva literei. O mutație a moravurilor, a ideilor, a sentimentelor, o schimbare de "piele" socială pornind de la o concepție într-un fel mistică a lumii. Aceasta poate părea uimitor, într-atât raționalismul pare o certitudine de nedepășit. Și totuși, se întâmplă frecvent să observăm astfel de fenomene în istoriile umane. Refuz al doctrinelor morale, oricare ar fi ele. Așa cum a spus-o acest
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe instincte comune, pe forțele invizibile ale memoriei colective. Pe scurt, pe un pre-individual ca substrat al oricărei societăți. Elaborând ale sale Legi ale imitației, Gabriel Tarde se inspira din lectura misticilor (Thomas Kempis, Tereza de Ávila)95. Or specificul misticii este chiar de a aminti că putem fi solitari fiind în același timp solidari. Că solitarul nu este izolat, ci în comuniune constantă cu celălalt (grup, zeitate, natură). Mimetismul tribal contemporan este de același ordin. Pune accentul pe corespondența socială
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]