3,324 matches
-
care se atestă că se achiziționase de la Mănăstirea Socola, poiana Vămășoaia, cu locul de pădure de lângă Cetățuia și cu vadul de moară unde ctitorul ei făcuse heleșteul cel mare, spre heleșteul lui Miron Barnovski. Indicațiile hotarnice ale acestui teren sunt: Movila Săranda, drumul care venea de la Valea Cosminului, Socola, Bârnova, Niculina și Hlincea”<footnote Nicolae Grigoraș, Mănăstirea Cetățuia, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1977, p. 16 footnote> În aceste două zile 27 și 28 martie 1666 s-au cumpărat aproape
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a oficiat slujba de încoronare a lui Gheorghe Duca pentru a treia domnie. „Duca Vodă nu mai găsise, în această a treia domnie a sa, la moldoveni școala de erudiție slavonă, nu fără amestecul latin, adus de ucenicii lui Petru Movilă, și grec care era în legătură cu originea și tendințele împărătești ale lui Vasile Vodă, de la Trei Ierarhi”<footnote Ibidem, p. 247 footnote>. Cu sprijinul material al lui Gheorghe Duca, Mitropolitul Dosoftei a încredințat spre tipărire Sfânta Liturghie în limba română, în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
război nemților, cu puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu acele trupuri. Locul unde s-au adunat resturile celor căzuți în luptă este între Galata și Cetățuia, la fântâna Parascăi (...) lângă drumul cel mare, ce merge la Țarigrad”<footnote Ibidem, documentul 529, p. 460 footnote
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
au strănsu împreună cu a-l lui Franz căpitanul unde muri la acest sat. Peste trupurile lor am făcut și s-a rădicat și această sfântă cruce, care însă și de piatră și boltită o am acoperit, precum să vede lângă movilă, ca să fie de pomenire și la acești boeri care s-au întâmplat: Darie Donici vel dvornic den Țara de gios, Gavriil Miclescul vel vornic den Țara de Sus, Dumitrașcu Racoviță hatman, Constantin vel postelnic, Ioan Paladie vel spătariu, Dumitru Macri
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
uriaș violent, care‐și terorizează nevasta, pe Tarsița, împreună cu cele șase fiice (Floare ofilită) - Apare Teodora! 9) Mama Ilenei, căpităneasa (Nicoară Potcoavă) - Localitate în Iordania. 10) șopârlă mare din America de Sud - Aura Olteanu. 11) Maria! - Fiica cea mare a doamnei Elisabeta Movilă, „de o frumusețe nespusă: era maica ei, mlădie, fină, plină de focul tinereții” (Neamul șoimăreștilor). Dicționar: ARIF, TIM, EOFF, TMEI. . O, MAMĂ... de Mihai Eminescu „O, mamă , dulce... , din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dreaptă! Cinstită slugă credincioasă, Vor odihni a tale moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul Să‐ ncapă jalea ta amară, Din iconița ei, Preasfânta Te vede cea din urmă sară... La cap un muc de lumânare Învie‐ ncet și dă să moară, Asemeni visurilor tale În sufletul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor putea fi profesorul de matematică Moș Eveniment, care studia, din antichitatea tinereții, viața albinelor. Anii din acele veacuri s-au topit ca picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând deasupra matematicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apoi înțelegător la cei care stăteau întinși pe plăcile puse pe băncile date la peretele opus ferestrelor. Erau cel puțin opt. Stăteau în diverse poziții, toate incomode, și dormeau neîntors. Zâmbi. Afară, printre fulgii care cădeau necontenit, se zăreau mici movile pe stradă și pe trotuare, iar cele mai multe erau în preajma corturilor Gardienilor. Oamenii prinși pe afară de îngheț muriseră aproape instantaneu. N-avuseseră timp să se adăpostească. Majoritatea erau Gardieni pe care nu-i plângeam, dar erau și câțiva trecători nevinovați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că, dacă vreau să fiu bine, trebuie să Îmi controlez emoțiile și mai ales să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mâncăm în birou. Dacă vă întrebați cumva, aici țin încă și mai mult la menținerea siluetei aici, așa că sar peste salatele de orez și paste, care deși arată delicios, nu sunt ce am eu nevoie pentru siluetă. Aleg în schimb, movile de frunze de salate exotice, grămezi de legume prăjite și semințe de susan - nu în ulei, dacă e să mă iau după femeia de la magazin. Lipsite de grăsime. Nu-i așa că sunt fată bună? Nu sunteți mândri de mine? Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În sfârșit, acesta a înțeles că e primejdios să rămână în acel loc și, tiptil, a trecut dincolo de portiță. „Acuma de nu m-ar simți vreun câine” - i-a trecut lotrului prin gând, în timp ce grăbea pasul. Când a ajuns pe movila de unde se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin conul de lumină al felinarului din curte. Mergea cu pas grăbit în întâmpinarea hangiului. Când a ajuns în fața lui, acesta i-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe acolo după care se apucase să repare instalația de spălare. Soarele trecuse bine de amiază când aruncase prima lopată de minereu în jgheabul de lemn. Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are rost să spele minereul de deasupra pentru că, pe măsură ce trece timpul, aurul se îngroapă singur în pământ. Preț de câteva ceasuri nu făcuse nimic altceva decât să pună minereul în scoc și să-l spele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu mai mărunțească minereul și nici să nu mai piardă vremea cu spălatul lui. Avea tot timpul să se ocupe de asta mai târziu. Scotea acum bolovanii unul după altul și îi încărca în vagonet, transportându-i afară, unde movila pe care tot el o terminase de spălat cu câteva zile mai devreme, creștea acum la loc. Mai pierduse cam o jumătate de zi cu reparatul podului de peste râulețul subteran, care abia mai rezista sub greutatea ce trecea peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
impresionat de aceste probleme, el nu vedea decât aur în fața ochilor. Parcă își pierduse mințile, nu vorbea decât despre metalul galben și modul în care urma să-l scoată din pământ. Visa cu ochii deschiși, se vedea călare pe o movilă de metal prețios. Imediat ce îl cuprinsese febra aurului, înce puse să se pregătească pentru acel moment. Îl pusese pe Godunov să măsluiască bonurile de livrare a materialului lemnos. Desigur că Boris nu-și făcea scrupule pentru niște mișmașuri în hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
porni spre noua familie a propriei copile, încercând să și-o închipuie.” Cu cine-o fi semănând? Aceasta era întrebarea care-i chinuia gândurile, în timp ce străbătea poteca știută, care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vacanța. cu tălpile goale la spinare (nu simțeam colbul fierbinte și nici durerea când mă tăiam În vreun ciob,/ mă opream la gârlă, plecam doar atunci când mi se făcea foame și sete și nu mă opream În bucătărie ci În movila de pepeni de lângă fântână aduși de tata de la bostană. Nu știam pe care dintre ei să-l aleg. Când mușcam din felia de harbuz mi se umplea gura de dulceață, parcă și foamea Îmi trecea. Luam cărțile, prietenele mele constante
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aiurea, am auzit cu greu glasul Sorinei care mă striga de la portiță. Lasă lopata jos din mâini și mergi să te speli! A venit mama ta. E în club și acuși începe ședința. Am dus ultima roabă de bălegar la movila pe care o strânsesem cu câțiva metri mai în colo, apoi ștergându-mi palmele de turul pantalonilor simțeam cum transpir chiar și în acel frig care căzuse peste toate din jur. Nu-ți fie teamă! Ți-e mamă și te
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i! Ce era să fac? Dar nu-mi pare rău. Zilele acelea n-o să le mai trăiesc niciodată. ― N-ai vreo fotografie de la ea? l-a întrebat Mihaela curioasă. ― Numai una? Am aid un album întreg. Ne-a arătat o movilă de poze ale celebrei cântărețe imortalizată în diferite roluri. Mai cu seamă în Cio-Cio-San era fermecătoare. Mihaela plutea de admirație. Din când în când exclama! ― Ce frumoasă e! Aici! Și aici... Acum, spune, ce face? ― E la Paris. S-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
țârii strident în ființa mea. Ce-o fi făcând Mihaela? Am lăsat-o singură și am fugit ca un bezmetic... Asta nu-i bine... Hai să dregem, ce-am stricat... Gândul îmi puse jar sub tălpi. Am schimbat la casă movila de fise și p-aci ți-i drumul. Câștigasem peste o sută cincizeci de mii de lei, în câteva minute. O avere picată din cer! Ce inspirație bună avusesem să-mi încerc norocul! Și ce înțelept lucru să spăl putina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
animalului adormit. Dați-mi altă vată. Acum o extirpăm. Asta a fost tot. Vă mulțumesc frumos. Tocmai desenam o cioară și mă chinuiam cu ochii ei, care deveniseră albi, atât de albi, încât mi-am adus aminte de Eberhart, de movilele de nisip și de cei doi lei de pe malul lacului care priveau pe deasupra țiglelor caselor de peste drum, mai bine zis, tocmai renunțasem să mă mai mocoșesc cu ochii unei păsări împăiate, când a venit după mine însuși directorul și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
farmecul celui ce inventase sau găsise o mină de aur. Scotty a trăit mai mult decât Johnson. A murit în 1954 și e îngropat în vârful unui dâmb pietros, din spatele castelului, unde se vede o cruce. Alături, se află o movilă mai mică. După moartea stăpânului său, câinele lui Scotty n-a mai vrut să mănânce, a murit la trei săptămâni și a fost înmormîntat tot în vârful colinei. Eu nu găsesc nimic sublim în Valea Morții. Mă străduiesc în zadar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]