4,723 matches
-
nu veghea asupra lui Fioravanti, o urmărea pe ea. Chipul lui bronzat, ochii lui negri apăreau din mulțime pe neașteptate - În magazine, În supermarketuri, În autobuze, În vagonul de metrou. Apărea o clipă și apoi dispărea lăsându-i o neliniște mută, și, uneori, impresia că avea halucinații. Semaforul era roșu, dar Antonio tăie intersecția. Intră cu toată viteza În pasajul subteran, băgă În a cincea și intră pe șoseaua de centură care sufocă Roma, ca un inel prea strâns. — Ești iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Își petrecea zilele Într-un apartament Întunecos din Torre Spaccata. Așteptându-l acompaniată de muzica unui radio și de o fetiță de doar câteva luni - o creatură misterioasă, cufundată Într-o moleșeală animalică, moale, de spumă, caldă, avidă și mută. Soția aceea dulce care atunci când el se Întorcea În sfârșit de la muncă Îi ieșea În Întâmpinare, dându-i siguranța de a fi el centrul Universului. Căci știa că În orele acelea lungi de singurătate Emma Îi pregătea prânzul și cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era chiar așa de țăcănit, Emma jurase iar și iar că nu avea pe nimeni, dar avea ca amant un profesor. Iar cu mama ei, care a născut-o și a primit-o când s-a Întors, fiică rătăcitoare, stă mută ca mormântul, ce mincinoasă. Dar, la urma urmelor, dacă Emma avea ca amant un profesor, poate că ăsta nu era așa de materialist ca alții, poate chiar Îi era dragă, la urma urmelor, nici Emma nu era fată rea, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă nu ne ajută Mister Verità, nu ne mai ajută nimeni, eu și Emma n-avem relații, acela lucrează la poliție, nu știu dacă mă Înțelegeți, ei au spus că nu e periculos, dar eu nu dorm liniștită. Sasha aprobă mut. Se Îndoia că ar fi putut-o ajuta pe Emma. Dario i-ar fi spus că povestea aceea nu era potrivită pentru televiziune. Nu putea fi aranjată Într-un mod prezentabil, decât dacă o transformă. Pentru că era o poveste ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Luna Park, la Pincio și la teatrul de păpuși, la Gianicolo pentru salvele de tun de la amiază, la Romanina, la raionul Toys’r’us, ca să-și aleagă jucăriile - vă cumpăr tot ce vreți, tot - și plătea și stătea tot timpul mut până În clipa În care se aprindea dintr-o dată și Începea să vomite injurii teribile la adresa mamei, curvă fără minte, care-i distrusese viața și-l asasinase. Nu, era din nou tati, cu obișnuitele lui gesturi teatrale, cu atitudinea lui obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi - Îi târî de acolo. În vârful clopotniței extrem de Înalte, clopotul Încă mai bătea - bătăi Întunecate, mute, profunde, ce păreau să vină chiar din cer. În piața din fața bisericii, părea că trecuseră secole de atunci, sâmbătă după-masa mama ne aducea la joacă. Se așeza pe treptele fântânii, la umbra coloanei lui Massenzio și, În timp ce ne supraveghea, asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele acelea avu o teamă fără nume, nesfârșită. Kevin Îi făcu semn să se așeze lângă el. Dar Antonio se prefăcu a-și căuta ceva pe rafturi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
folos, iar cu tine, tot așa, o să văd. Apoi se apropiase de Zogru și îi pipăise fața cu vârful ascuțit al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu, spusese Mihnea, înfigându-și arătătorul în piept. Dacă ești destoinic și nu-mi faci probleme, o să ai și tu o bucată de pâine. - Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
beat, care se lovea de zidul nevăzut, luându-l la rând, metru cu metru, convins că trebuie să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu viteză, ca-n filmele mute. Dintr-odată e liniște. Omul are o revelație și își ridică ochii spre cer. Își ia avânt și insistența lui este răsplătită: zidul explodează, eroul ia foc și arde ca o torță. Prin poarta deschisă nu mai are cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu, să citesc, să ascult, învăț că lumea nu e roz și că cerul există ca idee, că iarba e verde sau că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc Să pot zări marginea unui crâmpei de viață Cum se prăbușește în sine. O pată de culoare stinsă în palma ta Și un chibrit aprins pe-o lacrimă. Un cuvânt mut și o vorbă șoptită Îmi povestesc adevărul nepătruns. O umbră părăsită, un chip jucăuș Mă lasă-ntr-o lume concretă. În vise pietrificate. Liber În frâul libertății am învățat să scriu. Metafora luminii blând s-a zbătut cu ochi temători
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avânți și să te prăbușești! Și noi, suav, asemeni muzei Ne-om întâlni pe mare, în furtună. Dar până atunci tu, inimă nebună, Taci din gură! Destin alb-negru Mă înfățișez spre adevăr Și caut să fiu înțeleasă De doi stâlpi muți Ce mă îmbrățișează. Sunt eu Și aș vrea să cred Că dincolo de ființa-mi Se ascunde un secret. Atunci, aspir spre mai mult și mai bine Căutând fugară în trecut, Mă retrag în mine Într-un abis surd Și, căzută
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
minge de lumină Ne urează gânditor ''Noapte bună! Somn ușor!'' Însă ziua iar sosește, Cu pașii ei cei mici, Alungă din a cerului zare Luna și-ai ei aștri mici. Soarele iată apare Să ne lumineze ziua, Cu un zâmbet mut de raze Și cu ochii plini de nori. Poate știi... Poate știi că tot ce am avut se va prăbuși în lacrimi de copii. Poate știi că tot ce ne desparte e inima ce-n două se împarte. Poate știi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglindă În oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie.. Imaginea deodată-i albă Nu mai zăresc nici armonie Nu mai zăresc nici zâmbet fals. Mai văd o singură privire Ce-i goală,mută și mâhnita Și vrea sa capete un sens Matei Georgiana, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Prietenul tău Un prieten este cel mai bun lucru Pe care l-ai putut avea vreodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desfășoară la suprafața a-pei cu un tub pentru respirat pentru a putea admira fauna și flora submarină din ape clare cu adâncime relativ mică și fără valuri mari. Mirificul peisaj submers mi-a umplut inima de calmul și culoarea lumii mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Într-un buzunar de-al lui el găsi laserul și i-l arătă bucuros fetei: Uite! Am adus ceva de pe lumea cealaltă, lume unde am fost blocat. Ha, ha, ha! începu să râdă fata. Este doar un lemn! Prâslea rămase mut. Și așa s-a dus Prâslea în lumea reală, unde a devenit cel mai faimos agent de elită. Topciov Tania-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Cel dintâi vis al anului Cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
concubina fiului meu și care îmi poartă nepotul în pântece. Toți ochii s-au întors în acel moment înspre pântecul meu și mâinile mi s-au dus, din propria lor voință, spre locul unde creștea copilul. A fost un spectacol mut pentru mine. Știam doar câteva vorbe în limba lor și pe acestea le învățasem de la iubitul meu în pat. Știam cuvintele care însemnau părți ale corpului, răsăritul și apusul, pâine, vin și apă. Iubirea. Dar egiptenii sunt oameni expresivi, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea o paloare anormală și Își ținea nările strînse. Lucas Îi găsi cu greu pulsul. Dar totuși Îl găsi. În timp ce Marie chema ajutoare, el examină cu grijă mîinile Yvonnei Înainte de a le lăsa jos și dădu din cap la Întrebarea mută a Mariei. Nu avea urme de Înțepături pe degete. - Are chipul neatins, semn că a căzut cu fața În jos. Desigur că Întorcînd-o s-a umplut Pierric de sînge pe mîini, spuse Marie, arătînd spre băltoaca de un roșu Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta, Îngenuncheat lîngă maică-sa, profita de starea ei de inconștiență pentru a o mîngîia Încet pe păr, cu un aer fericit. - A fost dintotdeauna mut? Întrebă Lucas. Marie Îi risipi nedumerirea și evocă pe scurt noaptea de furtună În urma căreia Pierric, rătăcind de colo-colo, Își pierduse graiul fără ca cineva să Înțeleagă din ce pricină. - Dacă Gwen nu s-ar fi opus, Yvonne l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era șeful? - Micuța Le Bihan. - Gwen? O fată? Nu-mi vine să cred... - Și, evident, Pierric se ținea după ei peste tot, dar era cantitate neglijabilă, după cum ziceau. - Pierric... Nu s-a știut niciodată În ce Împrejurări exacte a rămas mut? - Bătrînul Pérec a vorbit de o congestie cerebrală. Bietul copil rătăcise ceasuri Întregi În landă Într-o noapte de furtună... trebuie să spun că Yvonne n-a făcut niciodată caz de puștiul ăsta. Marie Își ținu răsuflarea. Numai de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apropia mîna de fruntea acoperită de sudoare cînd se auzi bătînd la ușă. Atunci se ridică În liniște, fără să vadă cum se ghemuise fata ei În poziție fetală, cu brațele adunate În jurul trupului, cu gura deschisă Într-un strigăt mut. Jeanne deschise ușa și se trase Îndărăt cînd văzu reliefîndu-se În prag Înalta siluetă stranie și aproape Înfricoșătoare a lui Arthus de Kersaint. O fixă fără să clipească din ochii rotunzi ca ai unei păsări de pradă. - Ei bine, Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din Argoz... Glasul nu mai era decît un suflu abia auzit. - Repede... repede... - Rezistă, Gwen, sosesc! Continuă să vorbești! Continuă! - Repede... repede... Ridică receptorul telefonului de la bord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făceai sînge rău? O, dar prost mai sînt! Cu siguranță că nici n-ai băgat de seamă că nu era În patul lui? - Credeți că a asistat cumva la naufragiu? Yvonne făcu ochii mari. Că șocul ăsta l-a lăsat mut? Și că bătrînul Pérec ar fi mințit cînd a vorbit de o congestie... - Gata de-acum! tună Lucas. Ai ridicat fabrica de faianță la doi ani de la naufragiu. Cu ce bani, doamnă Le Bihan? Și nu-mi spune că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]